ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4778/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 270

din 7 aprilie 2005, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 72 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de aceeași

instanță, formulată de condamnatul P.L.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 72 din 27 ianuarie

2004, pronunțată de Tribunalul Iași, P.L. a fost condamnat, la 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., reținându-se că,

în noaptea de 12 decembrie 2002, fiind singur cu victima M.P. în apartamentul

acesteia, condamnatul a lovit-o și în cădere a suferit un traumatism

cranio-cerebral care i-a cauzat moartea.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 248 din 6 iulie 2004, admițând apelul parchetului și

desființând în parte sentința, a majorat pedeapsa aplicată condamnatului la 6

ani și 6 luni închisoare, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și

Justiție care, prin decizia nr. 5199 din 13 octombrie 2004, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de P.L.

Prima instanță a mai reținut

că susținerile revizuientului referitoare la declarațiile mincinoase ale unor

martori, caracterul fals al unor înscrisuri sau săvârșirea unor infracțiuni de

procuror sau membrii completului de judecată în legătură cu dosarul său nu au

fost dovedite prin hotărâri judecătorești sau ordonanțe ale procurorului,

astfel că simplele afirmații ale condamnatului în acest sens nu pot constitui

temeiuri de admisibilitate a cererii de revizuire.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 223 din 7 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs revizuientul P.L., reiterând motivele arătate în cerere și cele

invocate în apel, susținând că este nevinovat, probele nu au fost complet

administrate, declarațiile martorilor sunt mincinoase, au fost falsificate

înscrisuri din dosar, iar procurorul care l-a anchetat și judecătorii au comis

infracțiuni în cursul procesului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 393 C. proc.

pen., raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii când s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În speță, condamnatul se

află în executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, reținându-se prin

hotărârile amintite că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

183 C. pen., deoarece în noaptea de 12 decembrie 2002 a lovit victima M.P. și

în cădere acesta a suferit un traumatism cranio-cerebral și a decedat.

În mod just instanțele au

apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată, deoarece condamnatul nu a

prezentat fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei, care nu

au fost cunoscute de instanță în momentul pronunțării hotărârii.

Toate probele administrate

de instanța de fond au fost verificate de instanța de apel și cea de recurs

care au constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 183 C. pen.

În ceea ce privește

celelalte motive invocate de revizuient, corect instanțele au constatat că

acestea nu constituie cazuri de revizuire a hotărârii de condamnare.

Potrivit dispozițiilor art. 395

C. proc. pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art.

394 lit. b), c) și d) C. proc. pen., se dovedesc prin hotărâre judecătorească

sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului

cauzei.

Dar în speță nu s-a

constatat că vreun martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, nici

un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere nu a

fost declarat fals, nici un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat actele de cercetare penală nu au comis vreo

infracțiune în legătură cu cauza în care a fost condamnat P.L.

Așadar, întrucât

revizuientul condamnat a invocat motive ce nu se încadrează în nici unul din

cazurile de revizuire, corect s-a reținut că în cauză nu sunt incidente

prevederile art. 394 C. proc. pen.

Ca atare, recursul declarat

de revizuient va fi respins, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat P.L. împotriva deciziei penale nr. 223

din 7 iunie 2005  a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul revizuient

să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 august 2005.