ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4778/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 270 din 7 aprilie 2005, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 72 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de aceeași instanță, formulată de condamnatul P.L. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 72 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, P.L. a fost condamnat, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., reținându-se că, în noaptea de 12 decembrie 2002, fiind singur cu victima M.P. în apartamentul acesteia, condamnatul a lovit-o și în cădere a suferit un traumatism cranio-cerebral care i-a cauzat moartea.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 248 din 6 iulie 2004, admițând apelul parchetului și desființând în parte sentința, a majorat pedeapsa aplicată condamnatului la 6 ani și 6 luni închisoare, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 5199 din 13 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de P.L. Prima instanță a mai reținut că susținerile revizuientului referitoare la declarațiile mincinoase ale unor martori, caracterul fals al unor înscrisuri sau săvârșirea unor infracțiuni de procuror sau membrii completului de judecată în legătură cu dosarul său nu au fost dovedite prin hotărâri judecătorești sau ordonanțe ale procurorului, astfel că simplele afirmații ale condamnatului în acest sens nu pot constitui temeiuri de admisibilitate a cererii de revizuire.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 223 din 7 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul P.L., reiterând motivele arătate în cerere și cele invocate în apel, susținând că este nevinovat, probele nu au fost complet administrate, declarațiile martorilor sunt mincinoase, au fost falsificate înscrisuri din dosar, iar procurorul care l-a anchetat și judecătorii au comis infracțiuni în cursul procesului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 393 C. proc. pen., raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În speță, condamnatul se află în executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, reținându-se prin hotărârile amintite că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., deoarece în noaptea de 12 decembrie 2002 a lovit victima M.P. și în cădere acesta a suferit un traumatism cranio-cerebral și a decedat. În mod just instanțele au apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată, deoarece condamnatul nu a prezentat fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei, care nu au fost cunoscute de instanță în momentul pronunțării hotărârii. Toate probele administrate de instanța de fond au fost verificate de instanța de apel și cea de recurs care au constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

În ceea ce privește celelalte motive invocate de revizuient, corect instanțele au constatat că acestea nu constituie cazuri de revizuire a hotărârii de condamnare. Potrivit dispozițiilor art. 395 C. proc. pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) C. proc. pen., se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Dar în speță nu s-a constatat că vreun martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, nici un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere nu a fost declarat fals, nici un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat actele de cercetare penală nu au comis vreo infracțiune în legătură cu cauza în care a fost condamnat P.L.

Așadar, întrucât revizuientul condamnat a invocat motive ce nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire, corect s-a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 394 C. proc. pen. Ca atare, recursul declarat de revizuient va fi respins, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.L. împotriva deciziei penale nr. 223 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul revizuient să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 august 2005.