ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4291/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 924

din 16 decembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul D.D. la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c),

cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., pe

durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care este inclus și onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu (800.000 lei) ce urmează a fi avansată din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 8 mai 2004, în

jurul orelor 13,00, inculpatul D.D. se deplasa în zona Podu Roș din Iași, spre

casă, după ce anterior, consumase la un bar, băuturi alcoolice.

La un moment dat, inculpatul

a fost depășit de partea vătămată T.A., în vârstă de 12 ani care se deplasa în

același sens.

Observând că partea vătămată

avea în mână un telefon mobil, inculpatul s-a apropiat de ea, a prins-o de

mână, pe care i-a răsucit-o la spate după care, i-a smuls telefonul, fugind

spre zona Podu de Piatră.

Activitatea infracțională a

inculpatului a fost observată de doi lucrători de poliție ce se aflau în zonă,

care l-au urmărit și după ce l-au prins, l-au imobilizat, în momentul în care

încerca să se urce într-un taxi.

Prezentă la fața locului,

partea vătămată și-a recunoscut telefonul aflat pe bancheta din față a mașinii

(taxi).

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul D.D.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași a criticat hotărârea primei instanței cu privire la greșita

individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, pe care o consideră prea

mică, având în vedere pericolul social concret al faptei și persoana acestuia

care este cercetat pentru săvârșirea unor fapte de furt și tâlhărie, motiv pentru

care a solicitat majorarea pedepsei și înlăturarea circumstanței atenuante

reținută în favoarea sa.

Inculpatul a criticat

aceeași hotărâre tot sub aspectul greșitei individualizării a pedepsei pe care,

în opoziție cu parchetul, o consideră prea severă, solicitând reducerea ei,

având în vedere între altele, faptul că prejudiciul cauzat are o valoare mică

și a fost recuperat.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 15.F din 7 martie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași și desființând în parte hotărârea atacată sub

aspectul laturii penale a cauzei, a decis:

- revocarea, în temeiul art.

83 C. pen., a suspendării condiționate a executării pedepselor:

- de 3 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 65 din 27 ianuarie 2004 a

Tribunalului Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) și art. 2

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74, art. 76 și art. 88 C. pen. și de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 3965 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași,

pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

99 C. pen.

A constatat că pedepsele mai

sus-menționate, pentru care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., sunt

concurente și a dispus, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

contopirea lor, urmând ca inculpatul D.D. să execute pedeapsa cea mai grea și anume,

3 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în

cauză, urmând ca în final, să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin aceeași decizie, a fost

respins apelul declarat de inculpat, care a fost obligat să plătească statului

suma de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a

inclus și suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu ce se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a arătat că instanța de fond a reținut o corectă

situație de fapt, conformă cu probele administrate în cauză, încadrând fapta în

textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată

cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., însă hotărârea este greșită în

parte, întrucât nu a observat că din fișa de cazier rezultă că anterior, prin

sentințele penale nr. 65 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Iași și nr. 396

din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași, inculpatul a mai fost condamnat la

două pedepse, respectiv de 3 ani și 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat, care sunt concurente, întrucât cu

fost comise înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele definitiv.

Față de această situație, a

arătat instanța de apel, prima instanță avea obligația să dea eficiență

dispozițiilor art. 83 C. pen., vizând revocarea suspendării condiționate a

executării pedepselor, deoarece fapta de tâlhărie din data de 8 mai 2004,

pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, a fost comisă în cursul

termenului de încercare.

S-a concluzionat că neținând

seama de această situație, prima instanță a pronunțat o hotărâre greșită, motiv

pentru care apelul declarat de parchet, în defavoarea inculpatului, este

fondat, numai sub acest aspect, urmând a fi admis și a se dispune în

consecință.

Referitor la critica

formulată de inculpat s-a arătat că este nefondată, motiv pentru care apelul

declarat urmează a fi respins ca atare.

Decizia curții de apel a

fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de

inculpatul D.D. Atât parchetul cât și inculpatul au criticat decizia instanței

de apel pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel, și anume

greșita individualizare a pedepsei, parchetul susținând că aceasta este prea

mică, solicitând a se dispune majorarea prin înlăturarea circumstanțelor

atenuante, inculpatul reducerea ei, prin acordarea unei mai mari eficiențe

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Recursurile declarate în

cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpatul D.D. sunt

nefondate.

Analizând actele și

lucrările de la dosar se constată că instanțele de fond și apel au reținut o

situație de fapt conformă cu probele administrate în cauză, cărora le-a dat o

interpretare corectă, în funcție de care au încadrat fapta comisă de inculpat

în textele de lege corespunzătoare și pentru care i-a aplicat o pedeapsă just

individualizată.

În cauză au fost respectate

criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată

de instanța de fond de 2 ani închisoare, prin reținerea de circumstanțe

atenuante, la care se adaugă și pedeapsa ce urmează a se executa pe lângă

aceasta ca efect al revocării suspendării condiționate, este în măsură să

realizeze prevederile art. 52 C. pen.

S-a avut în vedere că

pedeapsa aplicată inculpatului, ce a format obiect de critică de către

apelanți, nu s-a impus a fi modificată, s-a avut în vedere și faptul că s-a

verificat decizia atacată în raport și de prevederile art. 385

9

alin.

(4) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care analizate

din oficiu, au dus la casare, s-a constatat că recursurile declarate în cauză

sunt nefondate și au fost respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de

inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 15/ MF din 7 martie 2005 a Curții

de Apel Iași, secția de minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii de 24 de ore, din data de 10 iunie 2002.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei

vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iulie 2005.