ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4291/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 924 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul D.D. la: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care este inclus și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (800.000 lei) ce urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În ziua de 8 mai 2004, în jurul orelor 13,00, inculpatul D.D. se deplasa în zona Podu Roș din Iași, spre casă, după ce anterior, consumase la un bar, băuturi alcoolice. La un moment dat, inculpatul a fost depășit de partea vătămată T.A., în vârstă de 12 ani care se deplasa în același sens. Observând că partea vătămată avea în mână un telefon mobil, inculpatul s-a apropiat de ea, a prins-o de mână, pe care i-a răsucit-o la spate după care, i-a smuls telefonul, fugind spre zona Podu de Piatră. Activitatea infracțională a inculpatului a fost observată de doi lucrători de poliție ce se aflau în zonă, care l-au urmărit și după ce l-au prins, l-au imobilizat, în momentul în care încerca să se urce într-un taxi.

Prezentă la fața locului, partea vătămată și-a recunoscut telefonul aflat pe bancheta din față a mașinii (taxi). Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul D.D. Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a criticat hotărârea primei instanței cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, pe care o consideră prea mică, având în vedere pericolul social concret al faptei și persoana acestuia care este cercetat pentru săvârșirea unor fapte de furt și tâlhărie, motiv pentru care a solicitat majorarea pedepsei și înlăturarea circumstanței atenuante reținută în favoarea sa. Inculpatul a criticat aceeași hotărâre tot sub aspectul greșitei individualizării a pedepsei pe care, în opoziție cu parchetul, o consideră prea severă, solicitând reducerea ei, având în vedere între altele, faptul că prejudiciul cauzat are o valoare mică și a fost recuperat.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 15.F din 7 martie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și desființând în parte hotărârea atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, a decis: - revocarea, în temeiul art. 83 C. pen., a suspendării condiționate a executării pedepselor: - de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 65 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și art. 2 1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 și art. 88 C. pen. și de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3965 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen.

A constatat că pedepsele mai sus-menționate, pentru care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., sunt concurente și a dispus, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopirea lor, urmând ca inculpatul D.D. să execute pedeapsa cea mai grea și anume, 3 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final, să execute pedeapsa de 6 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Prin aceeași decizie, a fost respins apelul declarat de inculpat, care a fost obligat să plătească statului suma de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ce se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, conformă cu probele administrate în cauză, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., însă hotărârea este greșită în parte, întrucât nu a observat că din fișa de cazier rezultă că anterior, prin sentințele penale nr. 65 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Iași și nr. 396 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași, inculpatul a mai fost condamnat la două pedepse, respectiv de 3 ani și 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat, care sunt concurente, întrucât cu fost comise înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele definitiv.

Față de această situație, a arătat instanța de apel, prima instanță avea obligația să dea eficiență dispozițiilor art. 83 C. pen., vizând revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor, deoarece fapta de tâlhărie din data de 8 mai 2004, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, a fost comisă în cursul termenului de încercare. S-a concluzionat că neținând seama de această situație, prima instanță a pronunțat o hotărâre greșită, motiv pentru care apelul declarat de parchet, în defavoarea inculpatului, este fondat, numai sub acest aspect, urmând a fi admis și a se dispune în consecință. Referitor la critica formulată de inculpat s-a arătat că este nefondată, motiv pentru care apelul declarat urmează a fi respins ca atare.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpatul D.D. Atât parchetul cât și inculpatul au criticat decizia instanței de apel pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel, și anume greșita individualizare a pedepsei, parchetul susținând că aceasta este prea mică, solicitând a se dispune majorarea prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, inculpatul reducerea ei, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpatul D.D. sunt nefondate.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele de fond și apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate în cauză, cărora le-a dat o interpretare corectă, în funcție de care au încadrat fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare și pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată. În cauză au fost respectate criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată de instanța de fond de 2 ani închisoare, prin reținerea de circumstanțe atenuante, la care se adaugă și pedeapsa ce urmează a se executa pe lângă aceasta ca efect al revocării suspendării condiționate, este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

S-a avut în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului, ce a format obiect de critică de către apelanți, nu s-a impus a fi modificată, s-a avut în vedere și faptul că s-a verificat decizia atacată în raport și de prevederile art. 385 9 alin. (4) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care analizate din oficiu, au dus la casare, s-a constatat că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și au fost respinse ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 15/ MF din 7 martie 2005 a Curții de Apel Iași, secția de minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de 24 de ore, din data de 10 iunie 2002. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2005.