ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 323/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 464 din 12 iunie 2003, a condamnat pe inculpatul A.M. la 5 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit.c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit.c), art. 74 lit. a), b), c), raportat la art. 76 lit.b) și art. 80 C. pen., precum și a art. 71, raportat la art. 64 din același cod. S-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la zi; s-a constatat că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă; s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500.000 lei, reprezentând diferența din prejudiciul neacoperit, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că în ziua de 27 octombrie 2002, inculpatul, împreună cu încă trei prieteni (sancționați cu amenzi administrative) au urmărit-o pe partea vătămată A.I. până în fața unui bloc de locuințe, iar când aceasta a intrat, inculpatul a lovit-o peste față și i-a smuls de la gât, telefonul mobil, pe care l-a vândut, împărțind între ei suma de 1.100.000 lei obținută. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa este prea aspră, în raport cu împrejurările săvârșirii ei și situația sa personală. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 274 din 15 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului apreciind că, acesta a săvârșit fapte penale și în timpul minorității, iar față de împrejurările comiterii faptei, pedeapsa nu poate fi redusă.

În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul a declarat recurs, cu reiterarea aceluiași motiv de netemeinicie analizat și de instanța de control judiciar cu prilejul judecării apelului. Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct.14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. În acest sens, la stabilirea și menținerea pedepsei de 5 ani și 10 luni închisoare, instanțele au analizat în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., raportate la datele concrete în care s-a comis infracțiunea la care inculpatul a atras și doi minori (de 17 ani și respectiv de 13 ani).

Totodată, instanțele, deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale în perioada minorității, au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., aplicând o pedeapsă corect proporționată sub limita specială, de 7 ani închisoare, prevăzută de legiuitor pentru tâlhăria comisă în condițiile art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat și cum din oficiu nu poate fi reținut nici unul dintre motivele la care fac trimitere dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. (1) lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la 20 ianuarie 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003, la 20 ianuarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.