ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4368/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 786 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Iași, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.E., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata executată, 20 aprilie 2005 – 19 mai 2005. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. S-a constatat recuperat, prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate A.S.L. În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: În ziua de 20 aprilie 2005, în jurul orelor 14,00, inculpatul se afla în cartierul Dimitrie Cantemir din municipiul Iași. Pe o stradă a cartierului, a observat-o pe partea vătămată A.S.L., în vârstă de 12 ani, care purta o discuție la telefonul mobil ce-l avea asupra sa. Profitând de faptul că partea vătămată nu era însoțită, iar pe stradă nu se aflau alte persoane, inculpatul a hotărât să-i sustragă acesteia telefonul mobil. În acest scop s-a apropiat de partea vătămată prin spate și i-a smuls din mână telefonul, după care a fugit. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința a fost apelată de inculpat pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut, în motivele de apel că prima instanță în mod nejustificat a reținut comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și sancționată de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în condițiile în care nu a fost exercitată nicio violență fizică cauzatoare de suferințe fizice și nicio violență psihică asupra părții vătămate, de natură a înfrânge rezistența acesteia și de a o pune în situația de a nu mai putea lua hotărâri sau întreprinde acțiuni în vederea apărării bunului.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat și ținându-se cont de toate împrejurările reținute drept circumstanțe atenuante, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 și 86 1 C. pen., întrucât scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia, pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpatul care este elev, la o vârstă fragedă, cu o personalitate în formare ce ar putea fi influențată negativ în cazul executării unei pedepse privative de libertate. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 8 din 16 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în fața instanței de apel. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Instanțele de fond și de apel au reținut corect situația de fapt și au încadrat juridic corespunzător fapta săvârșită de inculpat în infracțiunea de tâlhărie. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului (3 ani închisoare) însă, instanța de fond nu a dat suficientă relevanță circumstanțelor atenuante ale faptei și circumstanțelor personale ale făptuitorului care avea o vârstă fragedă la data săvârșirii faptei, fiind la primul conflict cu legea penală și nu a redus pedeapsa în suficientă măsură pentru ca aceasta să-și atingă scopul preventiv educativ.

Astfel, examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul, elev la Liceul E.R. din Iași a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal, a recunoscut și a regretat fapta săvârșită, este cunoscut cu un comportament corect în societate, iar prejudiciul a fost recuperat integral prin restituirea telefonului mobil părții vătămate. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai scăzut inculpatului ar determina o mai eficientă îndreptare a conduitei acestuia și ar corespunde criteriilor de individualizare stabilite în art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul Ș.E.

să fie admis conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Ș.E. împotriva deciziei penale nr. 8 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie. Casează în totalitate decizia atacată și în parte, sentința penală nr. 786 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Iași și rejudecând, pe fond, reduce de la 3 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2006.