ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4368/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 786 din 22

noiembrie 2005 a Tribunalului Iași, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.E.,

la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76

lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

executată, 20 aprilie 2005 – 19 mai 2005.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen.

S-a constatat recuperat, prin

restituire prejudiciul cauzat părții vătămate A.S.L.

În baza art. 189 – art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond, a reținut următoarele:

În ziua de 20 aprilie 2005, în jurul

orelor 14,00, inculpatul se afla în cartierul Dimitrie Cantemir din municipiul

Iași. Pe o stradă a cartierului, a observat-o pe partea vătămată A.S.L., în

vârstă de 12 ani, care purta o discuție la telefonul mobil ce-l avea asupra sa.

Profitând de faptul că partea

vătămată nu era însoțită, iar pe stradă nu se aflau alte persoane, inculpatul a

hotărât să-i sustragă acesteia telefonul mobil. În acest scop s-a apropiat de

partea vătămată prin spate și i-a smuls din mână telefonul, după care a fugit.

În termenul prevăzut de art. 363 C.

proc. pen., sentința a fost apelată de inculpat pentru motive de nelegalitate

și netemeinicie.

S-a susținut, în motivele de apel că

prima instanță în mod nejustificat a reținut comiterea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută și sancționată de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în condițiile

în care nu a fost exercitată nicio violență fizică cauzatoare de suferințe

fizice și nicio violență psihică asupra părții vătămate, de natură a înfrânge

rezistența acesteia și de a o pune în situația de a nu mai putea lua hotărâri

sau întreprinde acțiuni în vederea apărării bunului.

S-a solicitat admiterea apelului,

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat și

ținându-se cont de toate împrejurările reținute drept circumstanțe atenuante,

să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 și 86

1

C. pen., întrucât

scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia,

pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpatul care este

elev, la o vârstă fragedă, cu o personalitate în formare ce ar putea fi

influențată negativ în cazul executării unei pedepse privative de libertate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 8 din 16 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Iași, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele formulate

în fața instanței de apel.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de apel au

reținut corect situația de fapt și au încadrat juridic corespunzător fapta

săvârșită de inculpat în infracțiunea de tâlhărie.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului

(3 ani închisoare) însă, instanța de fond nu a dat suficientă relevanță

circumstanțelor atenuante ale faptei și circumstanțelor personale ale

făptuitorului care avea o vârstă fragedă la data săvârșirii faptei, fiind la

primul conflict cu legea penală și nu a redus pedeapsa în suficientă măsură

pentru ca aceasta să-și atingă scopul preventiv educativ.

Astfel, examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că inculpatul, elev la Liceul E.R. din Iași a

avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal, a recunoscut și a

regretat fapta săvârșită, este cunoscut cu un comportament corect în societate,

iar prejudiciul a fost recuperat integral prin restituirea telefonului mobil

părții vătămate.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai scăzut

inculpatului ar determina o mai eficientă îndreptare a conduitei acestuia și ar

corespunde criteriilor de individualizare stabilite în art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, nefiind

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul declarat de inculpatul Ș.E. să fie admis conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul Ș.E. împotriva

deciziei penale nr. 8 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția

pentru minori și familie.

Casează în totalitate decizia atacată și în parte, sentința

penală nr. 786 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Iași și rejudecând, pe

fond, reduce de la 3 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare pedeapsa

aplicată inculpatului, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2006.