ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5199/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 27

ianuarie 2004, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul P.L. la o pedeapsă

de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte, faptă prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Au fost aplicate dispozițiile art.

71 – art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus detenția preventivă de la 14 ianuarie 2003 la zi.

Au fost respinse, ca nefondate,

pretențiile civile formulate de D.M. și C.C.

S-a luat act că M.D.C. și R.P. nu

s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în noaptea de 12 decembrie 2002, aflându-se în

apartamentul victimei, M.P. din Iași, unde locuia fără forme legale pe fondul

unor discuții și consumului de alcool, inculpatul P.L., a aplicat victimei, în

vârstă de 63 ani, mai multe lovituri în zona feței și capului, aceasta a căzut

și s-a lovit în zona occipitală a capului, suferind un traumatism cranio –

cerebral, în urma căruia a decedat în dimineața de 13 decembrie 2002.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de constatare încheiat

de organele de poliție, planșelor foto, declarațiilor martorilor M.E., D.L.,

D.V., H.I., raportului lucrătorului de poliție care fusese sesizat de scandalul

produs în apartamentul victimei în noaptea de 12 decembrie 2002, raportului

medico – legal de autopsie, care evidenția cauza morții victimei, coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Întrucât rudele victimei, care au

suportat cheltuielile de înmormântare, nu s-au constituit părți civile, iar

cele care au solicitat despăgubiri civile, nu le-au dovedit, instanța a luat

act de declarațiile primelor și a respins pretențiile celor din urmă.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași a fost admis prin decizia penală nr. 248 din 6 iulie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a desființat parțial sentința, numai

cu privire la pedeapsa aplicată, care a fost majorată la 6 ani și 6 luni

închisoare.

Celelalte dispoziții au fost

menținute.

Au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpat și părțile civile.

Instanța de apel a apreciat că, în

raport de condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta și de poziția

procesuală a inculpatului, care a dat dovadă de nesinceritate, negând faptul că

ar fi lovit victima, pedeapsa de numai 5 ani închisoare, situată la limita

minimă prevăzută de lege, nu este de natură să asigure rolul de prevenție

specială, și reeducare, fiind greșit individualizată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor, în principal pentru reținerea

greșită a vinovăției sale și în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare, în

vederea efectuării unei expertize medico – legale care să stabilească cauza

morții victimei și dacă a fost influențată de cantitatea mare de alcool

ingerată, pe fondul unor boli preexistente.

În fine, inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei, întrucât nu are antecedente penale și a dat dovadă de o

bună comportare în societate.

Motivele de recurs se încadrează în

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 10 și 14 C. proc.

pen.

Recursul este nefondat.

Deși inculpatul a negat constant

săvârșirea faptei, instanțele au stabilit corect vinovăția sa pentru săvârșirea

infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

Din coroborarea declarațiilor martorilor care au

auzit, zgomote în apartamentul victimei și strigătele acesteia, care se văita,

și au văzut direct comportarea violentă a inculpatului, acesta fiind sancționat

contravențional în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pentru că în

noaptea de 12 decembrie 2002 a tulburat liniștea locatarilor, cu constatările

și concluziile raportului medico – legal de autopsie, rezultă că inculpatul a săvârșit

fapta pentru care a fost condamnat.

Au fost administrate toate probele

necesare aflării adevărului cu privire la faptă, împrejurările cauzei și

persoana făptuitorului. Inculpatul a rămas singur cu victima după plecarea

organelor de poliție ce fuseseră sesizate de martora M.E. și întocmiseră

procesul – verbal de contravenție.

Imediat, vecinii au auzit strigătele

victimei, ceea ce dovedește că a fost lovită.

Raportul de expertiză evidențiază

leziunile suferite de victimă și precizează că moartea acesteia a fost

violentă, datorându-se comei cerebrale traumatice, consecința contuziei și

dilacerării cerebrale difuze, hematoamelor subdurale produse în cadrul unui

traumatism cranio – cerebral. Totodată, se evidențiază în același act,

leziunile s-au produs prin loviri active cu mijloace contondente, urmate de

cădere.

Constatările și concluziile medico –

legale prezintă clar mecanismul de producere a morții victimei, cauza acesteia,

nefiind necesară efectuarea unei noi expertize, cum corect au apreciat cele două

instanțe.

Faptei i s-a dat o încadrare

juridică corespunzătoare, iar la stabilirea pedepsei de 6 ani și 6 luni

închisoare, s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

atât cu privire la faptă, cât și la persoana inculpatului.

Deși inculpatul nu are antecedente

penale, acestuia nu i se pot recunoaște circumstanțe atenuante, având în vedere

nesinceritatea de care a dat dovadă pe tot parcursul procesului.

Martorii audiați au arătat că era o

persoană violentă, l-a mai lovit pe M.P., care îi acordase găzduire în

apartament, fiind nemulțumit că acesta nu este de acord să-i vândă lui

respectiva locuință.

Pentru toate cele arătate mai sus,

Curtea apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi

menținută astfel că, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)C. proc. pen.,

recursul inculpatului va fi respins.

Se va computa din durata pedepsei

aplicate inculpatului, detenția preventivă cu începere de la 14 ianuarie 2003

la 13 octombrie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 248 din 6 iulie 2004

a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 ianuarie 2003 la 13

octombrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2004.