ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4286/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 517 din 3

octombrie 2002, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în esență că, între inculpat și tatăl său (victima

R.I.), exista o stare conflictuală generată de frecvențele scandalului

provocate de victimă pe fondul consumului de alcool.

Astfel, în data de 18 noiembrie

2001, fiind în stare de ebrietate, victima a adresat cuvinte jignitoare

inculpatului, după care, a luat un vas de bucătărie și l-a lovit în cap.

La rândul său, inculpatul a

reacționat și l-a împins, victima căzând și lovindu-se la cap. În timp ce era

trântit la pământ, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona toracică.

În zilele următoare, starea victimei

s-a agravat, fiind internat în spital pe 21 noiembrie 2001, unde a și decedat

pe data de 11 decembrie 2001.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel inculpatul.

Întrucât la termenul din 21

noiembrie 2002, inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă recursul,

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 340 din 21 noiembrie 2002 a luat

act de declarația inculpatului, dispunând în consecință.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în

conformitate cu dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7

și pct. 4 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare.

A motivat în esență că, în mod

greșit instanțele au încadrat infracțiunea săvârșită de inculpat în

dispozițiile art. 183 C. pen., în loc de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.

Pe de altă parte, a fost criticată

și reținerea în favoarea inculpatului a stării de provocare, conform art. 73

lit. b) C. pen.

Recursul în anulare urmează să fie

admis pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen., „omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude

apropiate constituie infracțiunea de omor calificat și se pedepsește cu

închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.

În plan subiectiv, această

infracțiune se săvârșește atât cu intenție directă, cât și cu intenție

indirectă, după cum făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit

producerea lui, sau deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii

morții celui agresat.

Pe de altă parte, infracțiunea de

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., se comite cu

praeterintenție, respectiv faptul inițial de lovire sau vătămare corporală se

săvârșește cu intenție, iar moartea victimei, ca rezultat al acțiunii

făptuitorului, ce depășește intenția sa, se produce din culpă.

Prin urmare, în speța de față, având

în vedere multitudinea leziunilor produse (18 fracturi costale bilaterale,

hemotorax, ruptură pulmonară și fractură de bază de craniu), precum și zonele

anatomice vizate, demonstrează că agresiunea inculpatului asupra victimei a

fost deosebit de violentă, ceea ce a și condus ulterior la decesul acesteia,

iar în plan subiectiv, chiar dacă inculpatul nu a urmărit să-și omoare tatăl,

prin modul în care a acționat, rezultă că a acceptat producerea acestui

rezultat.

În consecință, instanțele au greșit

atunci când au apreciat că fapta inculpatului R.C., care după ce a fost lovit

de victimă, în cap cu un vas de bucătărie, de a o împinge pe aceasta și de a se

lovi la cap, în cădere, și în timp ce era căzută la pământ, de a-i aplica mai

multe lovituri cu piciorul, cu o intensitate deosebită, în special în zona

toracică, producându-i astfel grave leziuni, care ulterior au condus la deces,

ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar nu cele ale infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., motiv pentru care, recursul în

anulare declarat va fi admis cu consecința casării hotărârilor atacate și

schimbării încadrării juridice conform celor menționate.

Referitor la scuza provocării

reținută în favoarea inculpatului, Curtea Supremă constată, că în mod corect

instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., pentru

următoarele considerente:

Astfel, este de necontestat faptul

că, între inculpat și victimă exista în permanență o stare conflictuală

generată de consumul excesiv de alcool al victimei (declarațiile martorilor

V.C. și V.N., L.M.).

Tot din declarațiile martorilor, mai

rezultă că, de nenumărate ori inculpatul era nevoit să plece de acasă, pentru a

evita scandalul, și că, acesta deși era provocat de victimă, nu reacționa.

Prin urmare, declarația inculpatului

potrivit căreia, și în data de 18 noiembrie 2001, victima a procedat în același

fel, fiind consecventă în comportamentul său, în sensul că l-a provocat verbal

și fizic pe inculpat, lovindu-l în cap cu un vas de bucătărie, se coroborează

cu probele administrate la dosarul cauzei, așa încât, în mod corect, instanțele

au reținut în favoarea inculpatului prevederile dispozițiilor art. 73 lit. b)

C. pen.

În concluzie, pentru considerentele

mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 414

1

raportat

la dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., secția

penală, a Curții Supreme de Justiție, va admite recursul în anulare declarat,

va casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică reținută și

va dispune în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbând încadrarea

juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73

lit. b) din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c)

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., urmând a-i aplica o pedeapsă în

limitele legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr. 517 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 340 din

21 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul R.C.

Casează hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică

reținută faptei.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 și

art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., și condamnă

inculpatul la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen.

Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 13 decembrie

2001 la 7 octombrie 2003.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

7 octombrie 2003.