ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3759/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 498 din 22

decembrie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul C.I. la 18 ani

închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și

i) din același cod.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 și

a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., s-a luat act că

partea vătămată C.E., nu s-a constituit parte civilă.

Totodată, inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile C.A.S. Bacău, suma de 36.193.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare și suma de 1.186.000

lei, cu același titlu, părții civile Serviciul de Ambulanță Bacău. De asemenea,

inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 12.681.265 lei despăgubiri

civile părții civile Spitalul Sfânta Treime Iași.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpatul locuia în casa părinților

săi și pentru că adesea consuma alcool, relațiile cu tatăl său se

deterioraseră.

În acest context, în seara zilei de

21 ianuarie 2003, reîntorcându-se dintr-o vizită efectuată unor cunoscuți,

aici, de asemenea, el consumând alcool, i-a cerut tatălui său să-l lase să bea

vin din pivnița casei, dar a fost refuzat. Iritat de acest refuz, inculpatul

și-a lovit tatăl cu palmele peste figură, atitudinea lui determinându-l pe C.A.

să iasă pe uliță, după ce în curtea locuinței încercase să-l tempereze pe

inculpat cu arătarea unei furci.

Văzând că fiul său nu încetează să-l

amenințe, C.A. a fugit, dar a alunecat din cauza poleiului așternut pe uliță și

în această stare fiind, inculpatul l-a lovit cu picioarele în cap și peste

întregul corp, agresiunea încetând abia când a constatat că cel lovit este

inconștient.

Transportat cu o ambulanță la

Spitalul județean Bacău, C.A. a fost internat cu diagnosticul „traumatism

cranio-facial cu contuzie și dilacerare, hematom parieto-occipital dreapta,

fractură temporo-frontală dreapta”. Ulterior, starea sănătății victimei,

agravându-se, ea a fost spitalizată și la Spitalul Sfânta Treime din Iași,

decesul intervenind la 23 aprilie 2004.

Raportul de expertiză medico-legală

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Brașov a reținut că moartea lui C.A. a

fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranian cu fractură de boltă,

contuzie, dilacerare cerebrală, hematom subdural, complicat în evoluție cu

abces cerebral. S-a mai reținut că între traumatismul cranian și deces există

legătură de cauzalitate directă, mediată de complicația infecțioasă.

Institutul de Medicină Legală Iași,

la 30 octombrie 2003, a avizat concluziile raportului amintit și a precizat că

starea clinică deteriorată a victimei a avut drept cauză infecția cerebrală

(meningita și abcesul cerebral), consecutivă traumatismului cranio-cerebral,

aceasta fiind cauza decesului. S-a mai înscris că între traumatismul capului și

deces, nu s-au interpus alți factori interni sau externi, complicațiile fiind

consecința leziunilor suferite de victimă.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt,

cu consecința greșitei încadrări juridice a faptei, și netemeinicia pedepsei

aplicate.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 31 din 27 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate

fiind cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică

și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72

C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

se reține că inculpatul, lovindu-l pe tatăl său, repetat, cu picioarele și cu

palma, atât peste figură, cât și peste întregul corp, provocându-i astfel un

traumatism cranian cu fractură de boltă, contuzie, dilacerare cerebrală,

hematom subdural, aceasta complicându-se în evoluție cu abces cerebral, moartea

intervenind ca raport de cauzalitate directă, el a acționat cu intenția de a

ucide și nu de a produce doar vătămări corporale, cărora decesul le-ar fi

succedat ca un rezultat praeterintenționat, el se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, nu de a celei de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte.

Probatoriul administrat a relevat că

în cauză nu a existat nici o provocare din partea victimei, atât ca acțiune cât

și ca temere pe care, prin atitudinea sa, să o fi insuflat inculpatului și

atitudinea acestuia să fi reprezentat o apărare, deci, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., respectiv circumstanța atenuantă a

provocării.

În ce privește motivul de recurs

vizând pedeapsa, și acesta este nefondat.

Aplicând inculpatului pedeapsa de 18

ani închisoare, instanța, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen., a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atindere

vieții tatălui inculpatului, împrejurările în care a fost săvârșită, fără ca

victima să fi avut vreo participare la actele de agresare a sa, dar și persoana

făptuitorului, cu antecedente penale și sincer pe parcursul procesului penal.

Executarea pedepsei în regim de privare

de libertate este în măsură să realizeze și scopul ei, așa cum prevede art. 52

C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Potrivit art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 31 din 27 ianuarie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 24 aprilie 2003, la 6 iulie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2004.