ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5077/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 160 din 28 mai 2003 a Tribunalului Suceava, secția penală, inculpatul P.I.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. S-a computat durata arestării preventive, de la 15 august 2002 până la zi și s-a menținut starea de arest. S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași suma de 13.151.378 lei, cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală, calculată începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la recuperarea integrală a debitului și statului suma de 6.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în ziua de 5 august 2002, în jurul orei 18,00, pe drumul din fața casei inculpatului, trecea victima care, fiind în stare de ebrietate, profera injurii la adresa familiei acestuia și, atunci inculpatul, care și el consumase băuturi alcoolice, a ieșit din curte și i-a aplicat victimei B.D. mai multe lovituri cu pumnii și corpuri contondente, iar când aceasta a căzut, i-a mai aplicat câteva lovituri cu picioarele în zona capului, provocându-i leziuni care au condus la deces, în ziua de 11 august 2002, la Spitalul Clinic nr. 3 Iași.

Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 194 din 14 iulie 2003. Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs inculpatul susținând că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de omor, întrucât el nu a avut intenția de a ucide, ci de a aplica o corecție, ca atare fapta constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. În urma examinării hotărârilor atacate se constată că acestea au reținut corect, în concordanță cu probele administrate, situația de fapt și cauzele decesului victimei, apreciind corespunzător poziția subiectivă a inculpatului.

În speță, din raportul de autopsie rezultă că victima a suferit multiple fracturi cominutive interesând etajul mijlociu și superior al hemifaciesului stâng, cu distrucția globului ocular stg., hemosinus stâng și multiple infiltrații la nivelul periostului și în porțiunea anterioară a fibrelor mușchiului temporal drept. În concluziile actului medico-legal se menționează că leziunile provocate victimei s-au produs prin loviri cu corpuri contondente, aplicate din față victimei. Lovirea repetată a victimei, aflată în stare de ebrietate, cu pumnii, cu picioarele și cu corpuri contondente, cu mare intensitate, cu consecința unor leziuni deosebit de grave într-o regiune vitală a corpului, impune concluzia că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului agresiunii sale, pe care l-a acceptat.

Așadar, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, fapta constituind infracțiunea de omor și nu aceea de loviri cauzatoare de moarte, cum greșit a susținut inculpatul. Referitor la pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, se constată că ea a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, dar și că inculpatul nu este recunoscut cu antecedente penale și a fost sincer pe parcursul procesului penal. Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reinserția în societate a inculpatului. În consecință, întrucât motivele de recurs invocate nu sunt fondate, iar alte cazuri de casare ce ar putea fi indicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins și inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 august 2002, la 7 noiembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul P.I.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 14 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 august 2002, la 7 noiembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.