ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5077/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 160 din 28 mai

2003 a Tribunalului Suceava, secția penală, inculpatul P.I.M. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea

drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de

4 ani, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen.

S-a computat durata arestării

preventive, de la 15 august 2002 până la zi și s-a menținut starea de arest.

S-a luat act că partea vătămată B.M.

nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași suma de 13.151.378 lei,

cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală, calculată începând cu data

rămânerii definitive a hotărârii și până la recuperarea integrală a debitului

și statului suma de 6.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că în ziua de 5 august 2002, în jurul orei 18,00, pe drumul din fața casei

inculpatului, trecea victima care, fiind în stare de ebrietate, profera injurii

la adresa familiei acestuia și, atunci inculpatul, care și el consumase băuturi

alcoolice, a ieșit din curte și i-a aplicat victimei B.D. mai multe lovituri cu

pumnii și corpuri contondente, iar când aceasta a căzut, i-a mai aplicat câteva

lovituri cu picioarele în zona capului, provocându-i leziuni care au condus la

deces, în ziua de 11 august 2002, la Spitalul Clinic nr. 3 Iași.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.

194 din 14 iulie 2003.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs inculpatul susținând că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa

infracțiunea de omor, întrucât el nu a avut intenția de a ucide, ci de a aplica

o corecție, ca atare fapta constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

În urma examinării hotărârilor

atacate se constată că acestea au reținut corect, în concordanță cu probele

administrate, situația de fapt și cauzele decesului victimei, apreciind

corespunzător poziția subiectivă a inculpatului.

În speță, din raportul de autopsie

rezultă că victima a suferit multiple fracturi cominutive interesând etajul

mijlociu și superior al hemifaciesului stâng, cu distrucția globului ocular

stg., hemosinus stâng și multiple infiltrații la nivelul periostului și în

porțiunea anterioară a fibrelor mușchiului temporal drept.

În concluziile actului medico-legal

se menționează că leziunile provocate victimei s-au produs prin loviri cu

corpuri contondente, aplicate din față victimei.

Lovirea repetată a victimei, aflată

în stare de ebrietate, cu pumnii, cu picioarele și cu corpuri contondente, cu

mare intensitate, cu consecința unor leziuni deosebit de grave într-o regiune

vitală a corpului, impune concluzia că inculpatul a avut reprezentarea

rezultatului agresiunii sale, pe care l-a acceptat.

Așadar, inculpatul a acționat cu

intenția indirectă de a ucide, fapta constituind infracțiunea de omor și nu

aceea de loviri cauzatoare de moarte, cum greșit a susținut inculpatul.

Referitor la pedeapsa închisorii

aplicată inculpatului, se constată că ea a fost individualizată chiar la

minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere potrivit art. 72 C. pen.,

pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, dar și că inculpatul

nu este recunoscut cu antecedente penale și a fost sincer pe parcursul

procesului penal.

Această pedeapsă este de natură a asigura, conform

art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reinserția în

societate a inculpatului.

În consecință, întrucât motivele de

recurs invocate nu sunt fondate, iar alte cazuri de casare ce ar putea fi

indicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins și

inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va computa din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 august 2002, la 7 noiembrie

2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.I.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 14 iulie 2003 a Curții

de Apel Suceava, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 august 2002, la 7 noiembrie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.