ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2677/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 452 din 10 septembrie 2002 a Tribunalului Iași, inculpatul M.G. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada arestului preventiv din pedeapsa aplicată de la 24 noiembrie 2001. S-a constatat că partea vătămată M.G. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 8 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 22 noiembrie 2001, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a lovit-o pe mama sa, M.V., cu pumnii și picioarele. Victima a suferit un politraumatism cu fracturi costale multiple bilaterale, fractură de claviculă, hemotorax, contuzie pulmonară, luxații de coloană vertebrală cervicală (raport de constatare medico-legală nr. 884 din 21 februarie 2002 al Serviciului de medicină legală Iași), moartea sa fiind violentă. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 323 din 7 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat apelul inculpatului. Decizia penală a rămas definitivă prin nerecurare. Împotriva acestor hotărâri judecătorești a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea acestora și rejudecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și 7 1 teza I C. proc. pen. S-a invocat greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite de inculpat prin nereținerea circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen. și neaplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi.

Examinând recursul în anulare, Curtea constată că acesta este întemeiat, hotărârile pronunțate fiind contrare legii. Potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Condiția arătată mai înainte cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzută de acel alineat este obligatorie.

Rezultă, așadar, că atunci când legea prevede pedeapsa complimentară, aplicarea acesteia este obligatorie cu condiția ca pedeapsa stabilită să fie de cel puțin 2 ani închisoare. Cum pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., legiuitorul a prevăzut în mod obligatoriu și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, iar pentru comiterea acesteia inculpatul M.G. a fost condamnat la 15 ani închisoare, aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen., era obligatorie. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și să caseze hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complimentare.

Conform art. 65 C. pen., inculpatului M.G. i se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei. Cât privește motivul susținut prin recursul în anulare privind greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite de inculpat, prin nereținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., Curtea constată că acesta nu este fondat. Instanța de judecată a reținut în mod temeinic și legal încadrarea juridică a faptei săvârșită în aceea de omor calificat asupra soțului sau unei rude apropiate, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen. Noțiunea de „rudă apropiată” este definită de articolul 149 C. pen., prin ascendenții, descendenții, frații și surorile și copii acestora, precum și persoana devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.

În această circumscriere de subiecți, este inclusă, în mod evident, persoana mamei, prin urmare, ucigându-și mama, inculpatul a comis infracțiunea mai sus arătată. Articolul 149 1 C. pen., se referă la noțiunea de „membru de familie” pe care o definește prin soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul. Acest din urmă text de lege este mai restrictiv cu privire la sfera persoanelor care nu sunt asimilate membrilor familiei, întrucât nu include decât rudele apropiate aflate într-o anumită relație cu făptuitorul, iar nu pe toate cele enumerate în articolul 149 C. pen.

Circumstanța agravantă specială prevăzută de articolul 175 lit. c) C. pen., este mai generoasă, întrucât ea ocrotește prin calificarea într-o faptă mai gravă și pedepsirea mai severă uciderea oricărei rude apropiate, indiferent dacă aceasta locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul și cu atât mai mult dacă victima se află în această din urmă situație. Prin urmare, reținerea la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. și a circumstanței agravante generale, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public nu ar conduce decât la o dublă incriminare.

S-ar sublinia, astfel, în mod inutil calitatea de rudă apropiată a victimei inclusiv de membru de familie al acesteia, calitate care, așa cum arătam, oricum este subsumată primeia. Această repetabilitate de termeni este și ineficientă întrucât, așa cum am înfățișat, ocrotirea juridică este mai deplină prin circumstanța agravantă specială, decât prin cea prevăzută de partea generală. De altfel, interpretarea textului articolului 75 lit. b) C. pen., conduce la concluzia că circumstanța agravantă vizează în primul rând modalitatea săvârșirii infracțiunii (prin acte de cruzime, prin metode sau mijloace care prezintă pericol public) și abia în al doilea rând împrejurarea că violențele exercitate vizează membrii ai familiei.

Curtea reține că această circumstanță este aplicabilă în alte situații de fapt, dar nu în cea dedusă judecății în care încadrarea juridică dată faptei de către instanța de fond este pe deplin acoperitoare pentru împrejurările și modul în care s-a comis infracțiunea, cât și pentru circumstanțierea subiectului pasiv. Pentru aceste considerente, Curtea nu va primi acest motive de recurs în anulare. Perioada executată din pedeapsă va fi dedusă din durata acesteia Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 414 1 , art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 452 din 10 septembrie 2002 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 323 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul M.G. Casează hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare. Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată. Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.