ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4831/2003

HOTĂRÂRE
29.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4831/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 29

iulie 2003, Tribunalul Ialomița a dispus condamnarea inculpatei M.I. la

pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 15 aprilie 2003, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

prelungit durata arestării preventive a inculpatei pentru 30 de zile, de la 3

august 2003, la 1 septembrie 2003.

A fost obligată inculpata, în

temeiul dispozițiile art. 191 C. proc. pen., la plata către stat a sumei de

6.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, onorariul

apărătorului din oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 11 aprilie

2003, inculpata, pe fondul unei stări conflictuale preexistente cu toți membrii

familiei și a consumului excesiv de alcool, a aplicat mai multe lovituri și a

sugrumat-o pe victima N.M., în vârstă de 82 de ani, aceasta decedând în noaptea

de 12 aprilie 2003. Instanța a reținut, totodată, că inculpata, soțul acesteia

și cei doi fii rezultați din respectiva căsătorie, împreună cu bunica soțului

inculpatei și cu victima locuiau în aceeași casă, victima fiind creditor al

obligației de întreținere asumată de către soții M., prin contractul de vânzare

cu clauză de întreținere încheiat în anul 1997 (în schimbul întreținerii aceștia

dobândind dreptul proprietate asupra unui imobil). Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 567 din 17 iunie 2003, întocmit de Serviciul de

medicină-legală Ialomița, rezultă că moartea victimei a fost violentă, fiind

determinată de șocul traumatico-hemoragic, consecință a unui politraumatism

soldat cu multiple fracturi de membre, costale, sternală, de os hioid și

hemotorax bilateral, leziunile putând fi produse prin loviri repetate cu și de

corpuri dure și/sau comprimare.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în

cauză: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport

de autopsie medico-legală, declarațiile martorilor și ale inculpatei, care nu a

recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, nefiind vinovată de

săvârșirea faptei, și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și redozarea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 491/ A din 28 august 2003, a respins apelul ca

nefondat. S-a dedus prevenția de la 15 aprilie 2003 la zi și s-a prelungit

arestarea preventivă cu 30 de zile, de la 2 septembrie 2003, la 1 octombrie

2003.

A fost obligată apelanta la plata

sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei

reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpata, solicitând achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar,

redozarea pedepsei, temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.

385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că în cauză s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei,

hotărârile anterior pronunțate fiind legale și temeinice.

Inculpata se face vinovată de

săvârșirea infracțiunii de omor reținute în sarcina sa, acționând cu intenția

de a ucide, având în vedere intensitatea loviturilor aplicate victimei, vârsta

acesteia și zonele corporale afectate.

Inculpata a fost surprinsă de însuși

fiul său, M.P., în timp ce o agresa pe N.M. și o amenința că o va sugruma, de

altfel, victima a reușit să-i comunice martorului că a fost bătută de inculpată

în după-amiaza zilei de 11 aprilie 2003.

Așa fiind, Curtea constată că

instanțele de judecată au interpretat judicios materialul probator administrat

în cauză și au dat faptei săvârșite încadrarea juridică legală, neimpunându-se

schimbarea acesteia. Faptul că victima, printre alte leziuni, a suferit și fractura

osului hioid demonstrează, fără putință de tăgadă, intenția directă a

inculpatei de a o ucide, prin sugrumare.

Sub aspectul cuantumului pedepsei

aplicate inculpatei M.I., Curtea constată că instanțele de judecată au

respectat dispozițiile art. 72 C. pen. și au dat eficiența cuvenită criteriilor

generale de individualizare a pedepselor, având în vedere atât pericolul social

concret al infracțiunii săvârșite, cât și modalitatea de comitere a faptei și

poziția procesuală nesinceră a inculpatei.

Prin cuantumul său, pedeapsa

stabilită corespunde cerințelor art. 52 C. pen., constituind un mijloc de

constrângere și de reeducare cu privire la valorile sociale încălcate.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea

urmează să respingă recursul ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 15 aprilie 2003, la 29 octombrie

2003.

Recurenta inculpată va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b), art. 385

17

alin. (4) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

Respinge recursul declarat de

inculpata M.I., împotriva deciziei penale nr. 491 din 28 august 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, perioada arestării preventive de la 15 aprilie 2003, până la 29

octombrie 2003.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3838/2003
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infr
ÎCCJ 2003-03-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1387/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106 din 10 septembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3230/2002, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpata M.I. la 16 ani închisoare și 5
ÎCCJ 2003-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4857/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul B.V. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drept
ÎCCJ 2004-07-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3856/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 503 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul M.F. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
ÎCCJ 2003-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2869/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția penală, prin sentința nr. 88 din 17 aprilie 2002, a condamnat pe inculpata P.A. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării
Sursă