ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4831/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4831/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 219 din 29
iulie 2003, Tribunalul Ialomița a dispus condamnarea inculpatei M.I. la
pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.
64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor,
prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus
prevenția de la 15 aprilie 2003, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
prelungit durata arestării preventive a inculpatei pentru 30 de zile, de la 3
august 2003, la 1 septembrie 2003.
A fost obligată inculpata, în
temeiul dispozițiile art. 191 C. proc. pen., la plata către stat a sumei de
6.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, onorariul
apărătorului din oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului
Justiției.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut, în fapt, că în după amiaza zilei de 11 aprilie
2003, inculpata, pe fondul unei stări conflictuale preexistente cu toți membrii
familiei și a consumului excesiv de alcool, a aplicat mai multe lovituri și a
sugrumat-o pe victima N.M., în vârstă de 82 de ani, aceasta decedând în noaptea
de 12 aprilie 2003. Instanța a reținut, totodată, că inculpata, soțul acesteia
și cei doi fii rezultați din respectiva căsătorie, împreună cu bunica soțului
inculpatei și cu victima locuiau în aceeași casă, victima fiind creditor al
obligației de întreținere asumată de către soții M., prin contractul de vânzare
cu clauză de întreținere încheiat în anul 1997 (în schimbul întreținerii aceștia
dobândind dreptul proprietate asupra unui imobil). Din raportul de autopsie
medico-legală nr. 567 din 17 iunie 2003, întocmit de Serviciul de
medicină-legală Ialomița, rezultă că moartea victimei a fost violentă, fiind
determinată de șocul traumatico-hemoragic, consecință a unui politraumatism
soldat cu multiple fracturi de membre, costale, sternală, de os hioid și
hemotorax bilateral, leziunile putând fi produse prin loviri repetate cu și de
corpuri dure și/sau comprimare.
Starea de fapt și vinovăția
inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în
cauză: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport
de autopsie medico-legală, declarațiile martorilor și ale inculpatei, care nu a
recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, nefiind vinovată de
săvârșirea faptei, și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în
infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și redozarea pedepsei.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, prin decizia nr. 491/ A din 28 august 2003, a respins apelul ca
nefondat. S-a dedus prevenția de la 15 aprilie 2003 la zi și s-a prelungit
arestarea preventivă cu 30 de zile, de la 2 septembrie 2003, la 1 octombrie
2003.
A fost obligată apelanta la plata
sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei
reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva acestei decizii a
declarat, în termen legal, recurs inculpata, solicitând achitarea în baza art. 11
pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar,
redozarea pedepsei, temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.
385
9
pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului
rezultă că în cauză s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei,
hotărârile anterior pronunțate fiind legale și temeinice.
Inculpata se face vinovată de
săvârșirea infracțiunii de omor reținute în sarcina sa, acționând cu intenția
de a ucide, având în vedere intensitatea loviturilor aplicate victimei, vârsta
acesteia și zonele corporale afectate.
Inculpata a fost surprinsă de însuși
fiul său, M.P., în timp ce o agresa pe N.M. și o amenința că o va sugruma, de
altfel, victima a reușit să-i comunice martorului că a fost bătută de inculpată
în după-amiaza zilei de 11 aprilie 2003.
Așa fiind, Curtea constată că
instanțele de judecată au interpretat judicios materialul probator administrat
în cauză și au dat faptei săvârșite încadrarea juridică legală, neimpunându-se
schimbarea acesteia. Faptul că victima, printre alte leziuni, a suferit și fractura
osului hioid demonstrează, fără putință de tăgadă, intenția directă a
inculpatei de a o ucide, prin sugrumare.
Sub aspectul cuantumului pedepsei
aplicate inculpatei M.I., Curtea constată că instanțele de judecată au
respectat dispozițiile art. 72 C. pen. și au dat eficiența cuvenită criteriilor
generale de individualizare a pedepselor, având în vedere atât pericolul social
concret al infracțiunii săvârșite, cât și modalitatea de comitere a faptei și
poziția procesuală nesinceră a inculpatei.
Prin cuantumul său, pedeapsa
stabilită corespunde cerințelor art. 52 C. pen., constituind un mijloc de
constrângere și de reeducare cu privire la valorile sociale încălcate.
Pentru aceste considerente și
constatând din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea
urmează să respingă recursul ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va
deduce din durata pedepsei aplicate de la 15 aprilie 2003, la 29 octombrie
2003.
Recurenta inculpată va fi obligată
la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu
fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b), art. 385
17
alin. (4) și art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
inculpata M.I., împotriva deciziei penale nr. 491 din 28 august 2003 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatei, perioada arestării preventive de la 15 aprilie 2003, până la 29
octombrie 2003.
Obligă pe recurentă să plătească
statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29
octombrie 2003.