ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1387/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din 10

septembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3230/2002, Tribunalul Olt a

condamnat pe inculpata M.I. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea

de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), d) și i) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen.,

s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată pentru comiterea infracțiunii de punere în primejdie a unei persoane

în neputință de a se îngriji prevăzută de art. 314 alin. (1) C. pen., prin

sentința penală nr. 727 din 20 februarie 1998, pronunțată de Judecătoria

Craiova, în dosarul nr. 21231/1997 și executarea acestei pedepse alături de

pedeapsa actuală, rezultând pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b și c) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei, deducând arestul preventiv cu începere de la 27 martie 2002 și s-a

făcut aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Inculpata a fost obligată la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă din care 300.000 lei

reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu la instanța de fond.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În anul 1986, inculpata M.I. s-a

căsătorit cu martorul I.M., și după căsătorie au locuit într-un apartament

situat în municipiul Craiova, din căsătoria lor rezultând 6 copii, din care

inculpata și soțul au avut în întreținere 4 dintre aceștia.

În anul 1998, inculpata a dat

naștere unui băiețel, și după 19 zile de la naștere l-a abandonat în ghena de

gunoi a blocului în care locuia, fiind găsit de personalul de serviciu al

asociației, ce deservea acest bloc.

Copilul a fost internat la Casa de

Copii Craiova, iar pentru abandonul lui, inculpata a fost condamnată prin

sentința penală nr. 727 de la 20 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova, la

pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere.

În anul 2001, inculpata a constatat

că este din nou gravidă și că urmează să nască în anul 2002, fapt cunoscut și

de soțul său, I.M., care însă nu a știut că inculpata a dat naștere unei

fetițe, nici inculpata nu l-a informat, reținându-se că de o bună perioadă de

timp erau certați pentru motivul că inculpata aflase că acesta întreține

relații extraconjugale cu o colegă de serviciu.

În ziua de 3 ianuarie 2002,

după-amiaza, în timp ce se afla la domiciliul său împreună cu copiii, inculpata

a dat naștere unei fetițe care s-a născut vie și normală, despre nașterea

fetiței cunoscând numai fiica mai mare M.M., în vârstă de 6 ani, care dormind

cu inculpata, a observat fetița în pat.

Inculpata a lăsat fetița până în dimineața

zilei de 5 ianuarie 2002, perioadă în care soțul său, I.M. a venit la

domiciliu, dar nu și-a dat seama că inculpata născuse și nici aceasta nu i-a

spus, motivând că i-a fost frică de el.

Față de situația familială

deosebită, inculpata a luat hotărârea să abandoneze fetița într-un tren de

persoane și așa cum a relatat aceasta a ales trenul, deoarece se gândea că

noul-născut va fi găsit de o persoană care îl va preda autorităților.

În acest scop, în dimineața zilei de

5 ianuarie 2002, după plecarea soțului la serviciu, pe la orele 5,40 inculpata

M.I. a luat fetița, a învelit-o într-un capod de culoare albastră și a legat-o

cu o fundă roșie peste bărbie și cap ca să nu poată plânge, după care a

introdus-o într-o sacoșă de fâș neagră, purtând inscripția Adidas și care era

prevăzută cu buzunare laterale și cu fermoar deasupra.

De asemenea, de la domiciliul său,

inculpata a luat o scurtă groasă din piele P.N.A., pe care nu o mai folosea,

având buzunare laterale și care se închidea la 4 nasturi, scurta fiind în dungi

de culoare negru, verde și roșu, în care a învelit nou-născutul.

În această geantă a introdus

nou-născutul și la orele 7 a plecat de la domiciliul său cu sacoșa în care era

introdusă fetița, a ajuns la Stația C.F.R. Craiova, unde de la casa de bilete

și-a perforat permisul C.F.R., întrucât fiind soție de ceferist, avea

călătoriile gratuite, după care s-a deplasat pe linia 26 peron, unde era garat

trenul personal 9486 care se deplasa pe relația Craiova – Piatra Olt și a urcat

în penultimul vagon, de clasa a II-a și care era vagon comun.

Inculpata a constatat că în vagon nu

se află nici-un călător, astfel că în compartimentul comun lângă ușă, pe prima

banchetă lângă geam a așezat sacoșa cu fetița și haina a pus-o peste sacoșă,

după care a abandonat-o, s-a deplasat spre primul vagon, coborând în Stația

C.F.R. Robănești, după care a mers la domiciliul părinților săi, unde a stat

până în jurul orelor 12, fără ca părinților să le spună că a născut o fetiță pe

care a abandonat-o în tren.

După ora 12, inculpata s-a deplasat

cu o mașină de ocazie, la domiciliul său din municipiul Craiova.

În Stația C.F.R. Piatra Olt, geanta

abandonată de inculpată a fost găsită de către șeful de tren B.I., care la

controlul făcut a găsit nou-născutul, acesta decedând între timp, datorită

frigului din vagon.

În această împrejurare, martorul

B.I. a sesizat organele de Poliție T.F. Piatra Olt care au procedat la

cercetarea condițiilor în care a fost găsită geanta abandonată în penultimul

vagon din compunerea trenului, geantă în care s-a găsit nou-născutul decedat.

Cu acest prilej, la locul faptei s-a

deplasat și asistenta medicală D.G. care a confirmat decesul noului-născut.

Cu prilejul cercetării locului

faptei, s-au găsit într-unul din buzunarele genții de voiaj două plicuri expediate

de C. SA cu sediul în București și sosit la Craiova pe data de 3 noiembrie

2001, în conținutul cărora se afla factura nr. 559949 din 7 octombrie 2001,

într-unul din plicuri, iar în celălalt plic, expediat la data de 30 noiembrie

2001, a fost găsită factura nr. 695276 din 27 noiembrie 2001.

Procedându-se la verificarea acestor

facturi s-a constatat că telefonul aparține manevrantului G.N. din Stația

C.F.R. Craiova, colegă de serviciu cu martorul I.M., soțul inculpatei și care

contractase pentru acesta telefonul pe numele lui, dar care era folosit de I.M.

Ca urmare a existenței acestor

facturi a fost posibilă descoperirea mamei care și-a abandonat nou-născutul în

tren în persoana inculpatei M.I., soția inculpatului I.M.

În ziua de 6 ianuarie 2002, organele

de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatei, dispunând internarea

acesteia la Spitalul municipal Craiova, unde la controlul medical efectuat, s-a

constatat că, inculpata era lăuză de 3 zile, ceea ce demonstrează faptul că

aceasta născuse în ziua de 3 ianuarie 2002, așa cum a recunoscut și inculpata.

Pe baza raportului de constatare

medico-legală de autopsiere a cadavrului nou-născut, întocmit de Serviciul

județean de Medicină Legală Olt și avizat sub nr. 39/ A din 9 din 22 martie

2002, al Comisiei de control și avizare din cadrul Institutului de Medicină

Craiova, s-a confirmat că nou-născutul este de sex feminin, că a fost născut

viu și la termen.

De asemenea că, nașterea s-a putut

produce cu 2 - 3 zile în urmă, iar nou-născutul a trăit și a respirat, moartea

sa fiind violentă și datorându-se insuficienței cardio-respiratorii, acute,

consecință a șocului hipotermic.

În timpul urmăririi penale, s-a

dispus și expertizarea psihiatrică a inculpatei M.I., în care scop a fost

internată la Secția Psihiatrie a Spitalului orășenesc Slatina, în perioada 25

ianuarie – 4 februarie 2002, întocmindu-se raportul de expertiză psihiatrică

nr. 118/ E din 6 februarie 2002, întocmit de Serviciul județean de Medicină

Legală Olt, prin care se consemnează că inculpata prezintă diagnosticul de

personalitate structurată dizarmonic, având intelect liminar, dar că păstrează

capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei comise, având

discernământul păstrat.

Față de inculpată, s-a reținut

starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

care are drept prim termen pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în baza art.

314 C. pen., prin sentința penală nr. 727 din 20 februarie 1998 a Judecătoriei

Craiova, dispunându-se în conformitate cu art. 86

4

C. pen.,

revocarea suspendării executării acestei pedepse sub supraveghere.

La individualizarea pedepsei pentru

noua infracțiune, s-au reținut drept criterii: gravitatea maximă a faptei

comise, perseverența inculpatei în comiterea de infracțiuni similare, faptul că

are intelect liminar și se găsește în stare de recidivă.

Situația de fapt relatată și

rezolvările juridice adoptate s-au întemeiat pe următoarele probatorii:

declarațiile date de inculpată la interogatorii, consemnările cuprinse în

procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, actele

medico-legale sus-menționate, depozițiile martorilor D.G., I.M., G.N., și

celelalte piese de la dosar.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpata M.I. care prin apărător a criticat sentința ca fiind netemeinică sub

aspectul tratamentului sancționator, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată

este prea severă, față de starea psihică labilă pe care o prezintă, solicitând

să se dispună desființarea sentinței și reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 525 din 21

noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpată, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de

instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpata M.I., solicitând, prin apărător, admiterea

recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că motivul de recurs formulat de inculpată și care vizează

reducerea pedepsei, apreciată ca fiind prea mare, este nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comisă de către aceasta.

La stabilirea pedepsei s-au avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., scopurile pedepsei

prevăzute de art. 52 C. pen., pericolul social deosebit al faptei comise,

perseverența infracțională manifestată de inculpată în încercările de a suprima

viața copiilor cărora le-a dat naștere, starea de recidivă a inculpatei,

aspecte care justifică pe deplin pedeapsa aplicată, așa încât, nu se impune

reducerea pedepsei.

Instanța va admite recursul declarat

de inculpata M.I. din alt motiv decât cel invocat de recurenta inculpată și

anume sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen.

Astfel, dispozițiile art. 64 lit. c)

C. pen., prevăd că pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o

funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura

aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Raportând acest text de lege la

situația de fapt reținută în cauză, se constată că, în mod greșit s-au reținut

dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen.

Așa încât, urmează să fie admis

recursul declarat de inculpată, sub acest aspect, se vor casa hotărârile

pronunțate în cauză cu privire la aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C.

pen., care se vor înlătura, cu menținerea celorlalte dispoziții.

Se va deduce din pedeapsă durata

arestării preventive, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata M.I. împotriva deciziei penale nr. 525 din 21 noiembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 106 din 10 septembrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la

pedeapsa complimentară.

Înlătură dispozițiile art. 64 lit.

c) C. pen. și menține pedeapsa complimentară de 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 27 martie 2002, până la 19 martie 2003.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.