ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4495/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 176 din 5 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Olt, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.M., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata L.I.F., la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1899 din 20 noiembrie 2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 3695 din 28 iunie 2002, emis de Judecătoria Slatina, urmând a se emite alt mandat pentru pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2051 din 25 noiembrie 1994 a Judecătoriei Slatina. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani și respectiv, 4 ani închisoare cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca inculpatul că execute 15 ani închisoare.

S-a constatat autoritate de lucru judecat privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2051 din 25 noiembrie 1994 a Judecătoriei Slatina, desființată prin decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt care se cumulează cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa de 18 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea parului de lemn folosit la săvârșirea faptei. S-a admis, în parte, cererea părții civile L.I. și inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 15 milioane lei despăgubiri civile și 50.000.000 lei daune morale.

În ziua de 17 martie 2002, inculpații și victima, care împreună înființaseră o cultură de varză pe terenul victimei, au băut în mai multe rânduri la locuința inculpatului L.M. La un moment dat, inculpata L.I. i-a reproșat victimei L.D. că i-a furat 2 găini. Victima a recunoscut și imediat inculpații, pe rând, au aplicat lovituri cu picioarele pe tot corpul victimei. Inculpatul L.M. a cerut soției sale să aducă de afară un par, cu care atât el, cât și inculpatul L.C. i-au aplicat mai multe lovituri peste corp. Au lăsat pe victimă căzută pe podea și ei au continuat să consume alcool, iar a doua zi victima decedase.

Raportul de constatare medico-legală privind autopsia a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragiei, consecință a unui pluritraumatism cu fracturi costale, rupturi de plămân stâng, hemotorax stâng, hematoame gigantice ale membrului superior stâng, hemitoracelui stâng, șoldului stâng, feselor și fracturi la ambele oase ale antebrațului stâng. S-a mai precizat că, parul găsit la locul faptei poate fi unul din corpurile contondente cu care s-a produs agresiunea, alcoolemia în momentul decesului fiind de 1,65 gr %o. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații L.M. și L.C. și partea civilă L.I. Inculpatul L.M. a susținut că este nevinovat, autorul omorului fiind soția sa, iar inculpata L.C.

a susținut că a lovit victima doar cu pumnii și picioarele, solicitând reducerea pedepsei. În apelul părții civile s-a solicitat majorarea la 150 milioane lei a daunelor morale și restituirea a doi baloți de sârmă sau a c/v lor. Prin decizia penală nr. 250 din 1 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova s-au respins ca nefondate apelurile părții civile L.I. și ale inculpaților L.M. și L.C. S-a reținut că probele administrate au făcut dovada participării la omor a ambilor inculpați, iar pedepsele aplicate respectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. S-a apreciat că, daunele morale acordate părții civile sunt rezonabile în raport de suferința pricinuită prin decesul fratelui său. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus au declarat recurs atât inculpații L.M.

și L.C., cât și partea civilă L.I. Prin motivele scrise, recurenții inculpați au solicitat achitarea pentru că nu sunt vinovați de comiterea omorului. Oral, s-a solicitat în apărare reducerea pedepselor aplicate. Recurenta parte civilă nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a criticat hotărârile pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepselor aplicate și majorarea daunelor morale la 200 milioane lei. Criticile formulate de inculpați vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen. În raport de probele administrate, instanțele au reținut o corectă stare de fapt, încadrarea juridică și au stabilit corespunzător cuantumul pedepselor și ale daunelor morale acordate părții civile.

De necontestat că cei trei inculpați au avut, pe parcursul procesului, o poziție procesuală oscilantă. Mai întâi, au recunoscut lovirea și implicit uciderea victimei inculpații L.M. și L.I.F. Inculpatul L.C. deși a recunoscut că a fost prezent la locul faptei, a susținut că nu a aplicat lovituri victimei. Ulterior, cei doi inculpați au revenit asupra declarațiilor de recunoaștere, susținând că L.C. este autorul faptei. În faza apelului și recursului, inculpații au susținut că sunt nevinovați, iar pedepsele aplicate excesive. Aceste conduite nesincere și oscilante sunt fără relevanță juridică, atâta timp cât, probele administrate au dovedit fără echivoc vinovăția acestora. Din cuprinsul chiar al declarațiilor date de inculpați rezultă, fără dubiu că aceștia s-au aflat în seara respectivă împreună cu victima la locuința inculpatului L.M.

Martorii A.E. și B.C. au observat derularea activității ulterioare lovirii victimei, când cei trei inculpați încercau să îndepărteze victima de la locul faptei, activitate întreruptă datorită apariției acestora. Pe de altă parte, actul medico-legal atestă producerea morții victimei în contextul a numeroase lovituri aplicate pe tot corpul cu corpuri și de corpuri contondente. În aceiași ordine, se impune a fi amintite declarațiile părinților celor doi inculpați, respectiv, L.I. și L.A. potrivit cărora, toți inculpații au recunoscut în fața lor că sunt autorii amorului din seara de 17 martie 2002. Prin urmare, în mod corect instanțele au pronunțat împotriva inculpaților soluții de condamnare pentru infracțiunea de omor.

În ce privește pedepsele aplicate, acestea sunt în limitele legale sancționatoare, orientate spre limita minimă deși recurenții sunt recidiviști, au comis o infracțiune de omor și în contextul agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. Împrejurarea că inculpatul L.C. execută pedeapsa de 18 ani și 6 luni închisoare se datorează stării de recidivă postcondamnatorie și a cumulului aritmetic pentru o pedeapsă anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare. Cum în cauză au fost respectate dispozițiile legale vizând individualizarea, iar hotărârile sunt conforme legii, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive. Criticile formulate de partea civilă se vor analiza în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se că și acțiunea civilă a fost soluționată de instanțe cu respectarea legii. În raport de suferințele produse de decesul fratelui său, corect au apreciat instanțele cuantumul daunelor morale la suma de 50 milioane, neexistând motive care să justifice o majorare a acestora la suma pretinsă de partea civilă. În ce privește critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpaților se constată că potrivit art. 385 2 C. proc. pen., partea civilă nu poate face recurs, decât cu privire la latura civilă a cauzei, motiv pentru care aceasta este inadmisibilă.

Pe cale de consecință, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă, se va respinge, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați și recurenta parte civilă vor fi obligați, fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.M., L.C. și partea civilă L.I. împotriva deciziei penale nr. 250 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 18 martie 2002, la 15 octombrie 2003. Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.