ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4495/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176 din 5

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Olt, în baza art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul L.M., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnată

inculpata L.I.F., la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr.

1899 din 20 noiembrie 2001 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia

penală nr. 298 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt, cu pedeapsa de 6 ani

închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a anulat mandatul de executare a

pedepsei nr. 3695 din 28 iunie 2002, emis de Judecătoria Slatina, urmând a se

emite alt mandat pentru pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul L.C., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 7 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a

Tribunalului Olt în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., 3 ani și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2051 din 25 noiembrie 1994 a

Judecătoriei Slatina.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele de 3 ani și respectiv, 4 ani închisoare cu pedeapsa de

15 ani închisoare, urmând ca inculpatul că execute 15 ani închisoare.

S-a constatat autoritate de lucru

judecat privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2051 din 25 noiembrie 1994 a

Judecătoriei Slatina, desființată prin decizia penală nr. 298 din 14 mai 2002 a

Tribunalului Olt care se cumulează cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând ca

inculpatul L.C. să execute pedeapsa de 18 ani și 6 luni închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea parului de lemn folosit la săvârșirea faptei.

S-a admis, în parte, cererea părții

civile L.I. și inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 15

milioane lei despăgubiri civile și 50.000.000 lei daune morale.

În ziua de 17 martie 2002,

inculpații și victima, care împreună înființaseră o cultură de varză pe terenul

victimei, au băut în mai multe rânduri la locuința inculpatului L.M.

La un moment dat, inculpata L.I. i-a

reproșat victimei L.D. că i-a furat 2 găini.

Victima a recunoscut și imediat

inculpații, pe rând, au aplicat lovituri cu picioarele pe tot corpul victimei.

Inculpatul L.M. a cerut soției sale

să aducă de afară un par, cu care atât el, cât și inculpatul L.C. i-au aplicat

mai multe lovituri peste corp.

Au lăsat pe victimă căzută pe podea

și ei au continuat să consume alcool, iar a doua zi victima decedase.

Raportul de constatare medico-legală

privind autopsia a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a

datorat șocului mixt traumatic și hemoragiei, consecință a unui pluritraumatism

cu fracturi costale, rupturi de plămân stâng, hemotorax stâng, hematoame

gigantice ale membrului superior stâng, hemitoracelui stâng, șoldului stâng,

feselor și fracturi la ambele oase ale antebrațului stâng.

S-a mai precizat că, parul găsit la

locul faptei poate fi unul din corpurile contondente cu care s-a produs

agresiunea, alcoolemia în momentul decesului fiind de 1,65 gr %o.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații L.M. și L.C. și partea civilă L.I.

Inculpatul L.M. a susținut că este

nevinovat, autorul omorului fiind soția sa, iar inculpata L.C. a susținut că a

lovit victima doar cu pumnii și picioarele, solicitând reducerea pedepsei.

În apelul părții civile s-a

solicitat majorarea la 150 milioane lei a daunelor morale și restituirea a doi

baloți de sârmă sau a c/v lor.

Prin decizia penală nr. 250 din 1

iunie 2003 a Curții de Apel Craiova s-au respins ca nefondate apelurile părții

civile L.I. și ale inculpaților L.M. și L.C.

S-a reținut că probele administrate

au făcut dovada participării la omor a ambilor inculpați, iar pedepsele

aplicate respectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a apreciat că, daunele morale

acordate părții civile sunt rezonabile în raport de suferința pricinuită prin

decesul fratelui său.

În termen legal, împotriva

hotărârilor de mai sus au declarat recurs atât inculpații L.M. și L.C., cât și

partea civilă L.I.

Prin motivele scrise, recurenții

inculpați au solicitat achitarea pentru că nu sunt vinovați de comiterea

omorului.

Oral, s-a solicitat în apărare

reducerea pedepselor aplicate.

Recurenta parte civilă nu a motivat,

în scris, recursul declarat, dar oral a criticat hotărârile pentru

netemeinicie, solicitând majorarea pedepselor aplicate și majorarea daunelor

morale la 200 milioane lei.

Criticile formulate de inculpați vor

fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen.

În raport de probele administrate,

instanțele au reținut o corectă stare de fapt, încadrarea juridică și au

stabilit corespunzător cuantumul pedepselor și ale daunelor morale acordate

părții civile.

De necontestat că cei trei inculpați

au avut, pe parcursul procesului, o poziție procesuală oscilantă.

Mai întâi, au recunoscut lovirea și

implicit uciderea victimei inculpații L.M. și L.I.F.

Inculpatul L.C. deși a recunoscut că

a fost prezent la locul faptei, a susținut că nu a aplicat lovituri victimei.

Ulterior, cei doi inculpați au

revenit asupra declarațiilor de recunoaștere, susținând că L.C. este autorul

faptei.

În faza apelului și recursului,

inculpații au susținut că sunt nevinovați, iar pedepsele aplicate excesive.

Aceste conduite nesincere și

oscilante sunt fără relevanță juridică, atâta timp cât, probele administrate au

dovedit fără echivoc vinovăția acestora.

Din cuprinsul chiar al declarațiilor

date de inculpați rezultă, fără dubiu că aceștia s-au aflat în seara respectivă

împreună cu victima la locuința inculpatului L.M.

Martorii A.E. și B.C. au observat

derularea activității ulterioare lovirii victimei, când cei trei inculpați

încercau să îndepărteze victima de la locul faptei, activitate întreruptă

datorită apariției acestora.

Pe de altă parte, actul medico-legal

atestă producerea morții victimei în contextul a numeroase lovituri aplicate pe

tot corpul cu corpuri și de corpuri contondente.

În aceiași ordine, se impune a fi

amintite declarațiile părinților celor doi inculpați, respectiv, L.I. și L.A.

potrivit cărora, toți inculpații au recunoscut în fața lor că sunt autorii

amorului din seara de 17 martie 2002.

Prin urmare, în mod corect

instanțele au pronunțat împotriva inculpaților soluții de condamnare pentru infracțiunea

de omor.

În ce privește pedepsele aplicate,

acestea sunt în limitele legale sancționatoare, orientate spre limita minimă

deși recurenții sunt recidiviști, au comis o infracțiune de omor și în

contextul agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

Împrejurarea că inculpatul L.C.

execută pedeapsa de 18 ani și 6 luni închisoare se datorează stării de recidivă

postcondamnatorie și a cumulului aritmetic pentru o pedeapsă anterioară de 3

ani și 6 luni închisoare.

Cum în cauză au fost respectate

dispozițiile legale vizând individualizarea, iar hotărârile sunt conforme

legii, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive.

Criticile formulate de partea civilă

se vor analiza în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că și acțiunea

civilă a fost soluționată de instanțe cu respectarea legii.

În raport de suferințele produse de

decesul fratelui său, corect au apreciat instanțele cuantumul daunelor morale

la suma de 50 milioane, neexistând motive care să justifice o majorare a

acestora la suma pretinsă de partea civilă.

În ce privește critica referitoare

la pedeapsa aplicată inculpaților se constată că potrivit art. 385

2

C. proc. pen., partea civilă nu poate face recurs, decât cu privire la latura

civilă a cauzei, motiv pentru care aceasta este inadmisibilă.

Pe cale de consecință, potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea

civilă, se va respinge, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați și recurenta parte civilă vor fi obligați, fiecare

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.M., L.C. și partea civilă L.I. împotriva deciziei

penale nr. 250 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 18 martie 2002, la 15 octombrie

2003.

Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului

sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte

400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta parte civilă să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.