ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul-revizuient P.V. împotriva

deciziei penale nr.189 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

S-a

prezentat recurentul condamnat P.V., aflat în stare de detenție, asistat de

avocat G.D., apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat ca neîntemeiat, întrucât

motivele invocate nu se încadrează în prevederile art.394 C.proc.pen.

Condamnatul

a cerut admiterea recursului în vederea reconstituirii faptei.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.140 din 8 mai 2002 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. împotriva sentinței penale

nr.4 din 4 aprilie 2001 a Tribunalului Vaslui, ca nefondată.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

Condamnatul

P.V. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20

raportat la art.174-175 lit.i C.pen.

S-a mai reținut că pe calea

revizuirii penale nu se pot administra noi probe, așa cum  a solicitat

revizuientul prin cererea introductivă în care a propus audierea unor noi

martori și reaudierea celor ascultați, pentru a i se aplica o pedeapsă mai

mică.

Curtea

de Apel Iași, prin decizia penală nr.189 din 18 iunie 2002, a respins apelul

formulat de condamnat, apel ce a vizat reindividualizarea pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs,

reiterând cererea pentru administrarea unor alte probe decât cele aflate la

dosar.

Recursul

nu este fondat.

Revizuirea

unei hotărâri penale definitive nu se poate solicita decât în condițiile

prevăzute expres și limitativ prin dispozițiile art.394 C.proc.pen.

Instanța

de fond a constatat în mod justificat că în cauză, cererea formulată de

condamnat nu se încadrează în nici unul din textul de lege  mai sus-arătat, iar

instanța de apel a verificat motivul invocat de condamnat în cererea formulată

și în apel, respingând apelul ca nefondat.

Împrejurarea

că în dovedeirea susținerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, pe

lângă reaudierea unor martori ascultați la judecarea cauzei în fond și audierea

unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece,

prin textul invocat (art.394 lit.a C.proc.pen.) se cere ca faptele și împrejurările

învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă,

fiind  inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o

prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și

verificate de instanțele care au soluționat cauza.

În

raport de considerentele expuse rezultă că hotărârile pronunțate sunt legale,

motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul

art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen.

Conform

art.192 alin.2 din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul-revizuient P.V. împotriva deciziei penale

nr.189 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 21 februarie 2003.