ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2542/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Judecătoriei Răcari la data de 15 octombrie 2002, reclamantul N.G. a

chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând instanței să dispună stabilirea

liniei de hotar dintre proprietățile părților, încuviințarea ca reclamantul să

ridice un gard care să delimiteze cele două proprietăți, pe cheltuiala

pârâtului și obligarea acestuia la ridicarea lucrărilor agricole efectuate pe

terenul proprietatea reclamantului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 775 din 15

mai 2001 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și construcției în

suprafață de 3422 mp, situat în comuna Tărtășești. Pârâtul, care se învecinează

cu reclamantul, nu i-a permis acestuia să-și împrejmuiască proprietatea și a

efectuat lucrări agricole pe o porțiune din terenul reclamantului.

La data de 4 decembrie 2002,

reclamantul a depus o cerere de completare și modificare a acțiunii principale,

solicitând ca pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și

posesie terenul în suprafață de 3422 mp.

Prin încheierea de ședință din 4

decembrie 2002, instanța de fond a dispus decăderea reclamantului din dreptul

de a completa cererea, având în vedere dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 817 din 26

noiembrie 2003, Judecătoria Răcari a admis în parte acțiunea formulată de

reclamant, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform

raportului de expertiză întocmit în cauză, a încuviințat ca reclamantul să

edifice gardul care să delimiteze cele două proprietăți și a respins cererea

prin care solicită obligarea pârâtului la ridicarea lucrărilor agricole de pe

terenul reclamantului.

De asemenea, pârâtul a fost obligat

la plata a jumătate din cheltuielile grănițuirii, respectiv 600.000 lei.

În motivarea sentinței s-a reținut

că reclamantul și-a dovedit în parte pretențiile, expertiza efectuată

evidențiind linia de hotar dintre proprietățile părților, impunându-se astfel

edificarea gardului care să delimiteze proprietățile.

A fost respinsă cererea de ridicare

a lucrărilor agricole efectuate de pârât pe terenul reclamantului cu motivarea

că nu s-a făcut dovada existenței acestora.

Împotriva sentinței nr. 817 din 26

noiembrie 2003 a declarat apel pârâtul P.I., considerând-o netemeinică și

nelegală, în sensul că expertul nu a măsurat corect terenul, motiv pentru care

a solicitat efectuarea unei noi expertize.

Prin decizia civilă nr. 410 din 18

februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul pârâtului,

reținând în esență că expertiza efectuată în cauză este corectă, ea dovedind că

pârâtul a distrus gardul făcut din mărăcini și lemne ce exista între cele două

proprietăți și că deține o suprafață de 726 mp, în plus față de titlul său de

proprietate, teren ce aparține reclamantului conform titlului de proprietate.

Împotriva deciziei nr. 410 din 18

februarie 2004 a declarat recurs pârâtul P.I., întemeindu-și criticile pe

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., considerând că instanțele nu au

verificat situația reală de fapt și reiterând aceleași motive ca și în cererea

de apel.

Intimatul-reclamant N.G. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei instanței

de apel ca temeinică și legală.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Motivul de recurs invocat de pârâtul

P.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., este nefondat

întrucât nu se poate reține că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra

vreunui mijloc de apărare sau asupra vreunei dovezi administrate, care să fi

fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Curtea de Apel Ploiești a reținut în

considerentele deciziei nr. 410 din 18 februarie 2004 că la instanța de fond

pârâtul a solicitat doar proba cu interogatoriu și martori, fără a solicita și

alte probatorii, iar obiecțiunile formulate de acesta la expertiza efectuată de

către expertul A.S. au fost respinse ca neîntemeiate, expertiza fiind întocmită

în mod corect.

Prin urmare, instanța de apel a

respins cererea de probatorii solicitată de pârât, respectiv de efectuare a

unei noi expertize, ca nefondată.

Nu se poate reține astfel motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocat de pârât în

recursul său.

Criticile ce privesc fondul cauzei

sunt, de asemenea, neîntemeiate, ele vizând practic aceleași motive ca și cele

invocate în cererea de apel.

Curtea de apel, confirmând soluția

primei instanțe, a reținut în mod corect că, din probatoriile administrate în

cauză, a rezultat că pârâtul a distrus gardul făcut din mărăcini și lemne ce

despărțea proprietatea sa de cea a reclamantului, ocupând o suprafață de 726 mp

din terenul acestuia, reclamantul renunțând a mai face dovada existenței

lucrărilor agricole efectuate de pârât pe acest teren.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte apreciază ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.I., urmând ca

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 410 din 18 februarie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.