ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6178/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 1570 din 10

septembrie 2003 Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea, așa cum a fost

completată și precizată, formulată de reclamanta A.M. împotriva pârâților Ș.P.,

Ș.S., M.E., Ș.I.; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Ș.P.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin construirea unui gard despărțitor între proprietățile

părților, de către pârâtul Ș.P., acesta nu a ocupat vreo porțiune de teren din

proprietatea reclamantei.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 253 din 9 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta A.M., împotriva sentinței civile nr. 1570 din 10 septembrie 2003

pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în contradictoriu cu pârâții Ș.P., Ș.S., M.E.

și Ș.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că pârâții nu au ocupat vreo porțiune de teren din suprafața de 9520 mp

ce aparține reclamantei, prin edificarea unui gard de către pârâți pe linia de

hotar ce desparte proprietățile părților.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamanta A.M., criticând-o ca fiind neteminică

și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece

:

- Instanța de apel în mod greșit a

reținut că pârâtul Ș.P. prin construirea unui gard între proprietățile părților

nu a ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea reclamantei, deși din probe

rezultă contrariu.

- Expertiza tehnică s-a efectuat fără ca

reclamanta să fie citată. La dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte

că reclamanta a fost citată cu recomandată, în condițiile art. 208 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 584 C. civ., orice

proprietar poate cere obligarea vecinului său la grănițuire, proprietăți

învecinate cu a sa urmând ca cheltuielile să fie suportate, deopotrivă de

ambele părți.

Când prin acțiunea în grănițuire se

solicită stabilirea hotarului dintre proprietari și obligarea pârâtului de a

preda porțiunea de teren pe care o ocupă fără drept, expertul are îndatorirea

de a stabili hotarul care desparte terenurile părților în proces prin

determinări tehnice exacte.

În speță, reclamanta A.M. a susținut că

pârâtul Ș.P. prin construirea unui gard ce desparte proprietățile părților, a

ocupat din proprietatea ei circa 200 mp, în pct. ”Lunca – La Pietreanu”, com. Dragoslavele,

jud. Argeș.

Susținerea reclamantei în sensul celor

menționate mai sus nu poate fi reținută, de vreme ce din raportul de expertiză

tehnică, efectuat în cauză rezultă că pârâtul Ș.P. prin construirea unui gard

între proprietățile părților, nu a ocupat nici o porțiune de teren din

proprietatea reclamantei, raport de expertiză din dosarul nr. 427/2003 al

Judecătoriei Câmpulung anexat la dosarul cauzei.

Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei

în sensul că în pct. „Lunca–La Pietreanu”, Dragoslavele jud. Argeș, este

proprietara unui teren de 10.000 mp, atâta vreme cât din raportul de expertiză

mai sus-menționat rezultă că reclamanta deține suprafața de 9520 mp cât există

în realitate.

Același raport de expertiză evidențiază

faptul că nici ceilalți pârâți: Ș.S., M.E., Ș.I. nu au ocupat vreo porțiune de

teren din proprietatea reclamantei.

Cel de-al doilea motiv de apel vizează

nelegalitatea deciziei instanței de apel, în sensul că în mod greșit a reținut

că raportul de expertiză a fost întocmit cu respectarea art. 208 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile textului

de lege mai sus menționat, dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la

fața locului ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte

poștală recomandată.

În speță, raportul de expertiză s-a

efectuat după ce părțile au fost convocate prin scrisori recomandate cu

confirmare de primire pentru data de 20 iunie 2003 la locul în litigiu, pârâții

s-au prezentat, iar reclamanta a lipsit.

Faptul că deși reclamanta a fost citată

cu scrisoare recomandată pentru data de 20 iunie 2003, iar aceasta nu s-a

prezentat, acest lucru nu poate conduce la concluzia că raportul de expertiză

este nul.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că motivele de recurs invocate nu se

încadrează în temeiurile de drept prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ, și în consecință, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei

civile nr. 253 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, fiind nefondat se

va respinge.

În conformitate cu prevederile art. 274 C.

proc. civ, reclamanta va fi obligată la plata sumei de 5.470.000 lei cu titlu

cheltuieli de judecată față de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 253/A

din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Obligă pe recurenta A.M. să plătească

intimaților pârâți Ș.P. și Ș.S. 5.470.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

noiembrie 2004.