ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4932/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie:

- grănițuirea fondurilor funciare

aparținând celor două părți;

- revendicarea unei suprafețe de 100

ml și 4,65 ml;

- ridicarea gardului despărțitor sau

autorizarea reclamantei în acest scop și

- amenajarea acoperișului pentru a

evita scurgerea apelor pluviale pe proprietatea reclamantei.

Judecătoria Drăgășani, prin sentința

civilă nr. 2420 din 9 octombrie 2003 a stabilit linia de hotar, pe aliniamentul

A-B-C.

Prin schița anexă 1 la raportul de

expertiză tehnică, a respins celelalte cereri și a compensat cheltuielile de

judecată, iar, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 199 din 5

februarie 2004, a respins apelul reclamantei.

Ambele instanțe au reținut că

suprafața de teren a fost dobândită de reclamantă prin reconstituire conform Legii

nr. 18/1991, de la autorul său, fiind pusă în posesie prin procesul verbal nr. 618

din 21 martie 2000 pe terenul din punctul „Săvești” în suprafață de 964 mp.

Reclamantei i s-a reconstituit o

fâșie de teren de 4 m lățime, 62 m. latura sudică și 60 m în nord, în total 244

mp, amplasament desenat în anexa 1 la raportul de expertiză, care constată că

pârâta deține cu 211 mp mai puțin și nu ocupă teren din proprietatea

reclamantei.

Contra deciziei a declarat recurs

reclamanta, pe temeiurile din art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ., susținând,

în esență, că:

- expertiza tehnică a formulat

concluzii eronate privind amplasamentul liniei de hotar;

- pârâta a recunoscut că apele din

ploi se scurg pe terenul reclamantei,

- instanțele nu au „dat curs

solicitării reclamantei pentru administrarea și altor probe”.

Recursul este nefondat.

Cum rezultă din partea introductivă

a sentinței reclamanta a făcut obiecțiuni la expertiza agronomică și la

măsurători, fără a le indica în concret în ceea ce privește concluziile

expertului tehnic. De asemenea, în primă instanță reclamanta nu a indicat alte

probe și nici nu a solicitat motivat o nouă expertiză tehnică.

Prin motivele de apel se cere

„prelungirea probatoriului”, în sensul ca instanța să solicite relații de la

Primăria Amărăști, fără a se preciza obiectul și să admită o nouă expertiză

tehnică, care să aplice corect în teren actele de proprietate ale reclamantei.

Cu toate acestea, la prima zi de

înfățișare în apel, 5 februarie 2004, apelanta nu a formulat cereri de probe

și, astfel, nu a mai stăruit în cererea de probe din motivele de apel, astfel

că nefiind motive de ordine publică, cele invocate, instanța a judecat apelul,

în acord cu cererile părților.

În recurs se critică, deci, nu numai

grănițuirea, dar și respingerea celorlalte cereri accesorii.

Curtea constată că ambele instanțe

nu au nesocotit limitele impuse de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc.

civ., cât timp probele nu au relevat o situație de fapt contradictorie, ci

clară, iar concluzia expertei tehnice este neechivocă.

De asemenea, relevant este și

procesul verbal de punerea în posesie, dreptul de proprietate fiind

reconstituit, în condițiile Legii nr. 18/1991, ambelor părți.

Relativ la susținerea din recurs în

sensul că pârâta a recunoscut la interogatoriu că apele din ploi se scurg pe

terenul proprietatea sa, din consemnarea făcută rezultă că pârâta a arătat o

altă situație: „Da, pentru că reclamanta a intrat cu terenul spre mine”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta U.A. împotriva deciziei civile nr. 199/A din 5 februarie

2004 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.