ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4814/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210

din 17 iunie 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul D.N. la 10 ani

închisoare, pentru infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 13 lit. b), art. 1 și art. 4 din Legea 217/2003, prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

A aplicat inculpatului

pedeapsa complementară, interzicându-i drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen., conform art. 65 C. pen. și a dedus prevenția de la 23

februarie 2004, menținând starea de arest.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că la data de 18 ianuarie 2002 a ucis-o pe

concubina sa, B.C., aplicându-i cu intensitate multiple lovituri cu pumnii și

picioarele.

Atât inculpatul cât și

victima consumau în mod frecvent băuturi alcoolice, iar starea de ebrietate

determina scandaluri între cei doi, scandaluri ce degenerau de cele mai multe

ori în acte de violență din partea inculpatului.

Victima B.C. se refugia la

familia C.F. și C.P., singurele persoane din comuna Movila Banului sat Limpeziș,

cu care cei doi aveau relații mai apropiate.

La data de 18 ianuarie 2002,

fiind în stare de ebrietate și incitat de faptul că și concubina sa era în

aceeași stare, inculpatul D.N. a lovit-o și alungat-o din locuință.

Ca de obicei, aceasta s-a

refugiat la familia C., unde la puțin timp a venit și inculpatul

manifestându-se deosebit de violent, lovind victima cu pumnii și picioarele.

La insistența celor doi, B.C.

a plecat acasă, iar la puțin timp după ea și inculpatul, care a continuat să o

lovească provocându-i grave leziuni ce ulterior au determinat decesul.

Autopsia efectuată a relevat

că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu, posibil și de

corpuri dure și planuri dure și au legătură de cauzalitate directă,

necondiționată, cu decesul.

S-a constatat un traumatism

cranio frontal, toracic și de membre cu facturi costale bilaterale și de claviculă

stângă, contuzie pleuro-pericardică și pulmonară, ceea ce atestă lovirea

repetată cu intensitate a victimei, inculpatul acceptând moartea victimei,

chiar dacă nu a urmărit-o și dorit-o.

Apelul declarat de

inculpatul D.N. a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 339

din 4 august 2004, numai sub aspectul încadrării juridice, dispunând

înlăturarea art. 75 lit. b), art. 1 și art. 4 din Legea 217/2003, menținând

pedeapsa de 10 ani aplicată.

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat recurs, solicitând înlăturarea art. 75 lit. b) C. pen. și

redozarea pedepsei susținând, în ultimul cuvânt că nu este autorul

infracțiunii, motive prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și

18 C. proc. pen.

Recursul declarat este

neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor la data de 18

ianuarie 2002, asupra victimei B.C.

Vinovăția inculpatului

rezultă din declarațiile martorilor C.F. și C.P., procesele verbale de

cercetare la fața locului și actele medico legale și declarațiile martorilor R.C.

și D.S.

Probele atestă faptul că

inculpatul a lovit victima după ce au plecat din locuința familiei C., prezența

acestuia în locuința comună fiind sesizată de R.C. și D.S.

Susținerea inculpatului că

nu este autorul infracțiunii nu corespunde astfel probelor administrate în

cauză.

Cu privire la înlăturarea art.

75 lit. b) C. pen., este de observat că prin decizia curții de apel, în mod

corect, nu s-a reținut agravanta inaplicabilă în cauză.

Referitor la pedeapsa de 10

ani aplicată, se constată că acesta a fost individualizată, conform art. 72 C.

pen., având în vedere limitele pedepsei, pericolul social al infracțiunii,

urmările acesteia, fiind în măsură să asigure caracterul general și special

preventiv.

În consecință, nu se impune

reconsiderarea pedepsei.

Din examinarea dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, astfel

că, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge recursul inculpatului.

Se va deduce prevenția de la

23 februarie 2004 la 27 septembrie 2004, iar recurentul va fi obligat la

cheltuieli judiciare statului și onorariu apărător din oficiu, conform art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.N., împotriva deciziei penale nr. 339 din 4

august 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 februarie 2004 la 27

septembrie 2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 septembrie 2004.