ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1114/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280 din 19 mai 2005, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.N , la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din același cod, prin respingerea cererilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., și, respectiv, infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe latură civilă, s-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenții civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a 4 bâte din lemn uzate 100 %. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul și soția sa V., căsătoriți fiind din anul 1987, consumatori de alcool, începând cu anii 1989, 1990, adesea se certau, ocazie în care inculpatul devenea violent și-și lovea consoarta. O asemenea ceartă a avut loc și în seara de 10 decembrie 2004, inculpatul motivând că supărat că soția sa, îi înjurase mama decedată, a luat o bucată de lemn cu care i-a aplicat mai multe lovituri în diferite zone ale corpului.

Atunci când bâta s-a rupt, inculpatul a luat alte două bâte și, cu acestea, a continuat lovirea soției peste cap, torace și membre, intensitatea mare a loviturilor ducând la căderea victimei pe pardoseala bucătăriei locuinței celor doi. Deși lovită astfel, femeia s-a retras într-o cameră, iar în dimineața următoare, P.N., chemat de inculpat pentru a-l ajuta la diferite munci, a văzut în bucătărie sânge și a observat că B.V. avea sânge pe față și pe mâini. Inculpatul i-a povestit martorului ceea ce se petrecuse seara, iar la sfatul martorului de a-și duce soția la spital, el a replicat că nu va face acest lucru pentru că-i este teamă că va fi închis. În jurul orelor 18,00, din seara de 11 decembrie 2004, B.V.

a decedat. Raportul medico-legal de expertizare a victimei a înscris că moartea acesteia a fost violentă și a fost cauzată de șocul traumatic consecutiv traumatismului cu multiple echimoze și placarde echimotice dispuse difuz pe tot corpul, cu plăgi contuze pericraniene și cu fracturi costale bilaterale, leziunile de violență datorându-se loviturilor repetate cu corpuri dure, între acestea și deces existând raport de cauzalitate. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 365 din 30 noiembrie 2005, a admis apelul formulat de parchet, a desființat în parte hotărârea primei instanțe și în baza dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate, fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc.

pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care inculpatul a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, faptei reținute în sarcina sa i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța de recurs dispune rejudecarea cauzei pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2), cu excepția cazului de incompetență când rejudecarea se dispune numai în favoarea instanței competente, când judecata a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate ori unei părți i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amânare și din această cauză nu a putut să-și facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.

Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că nici una din ipotezele menționate, nu se regăsește în dosar. În altă ordine de idei, probele administrate au conturat situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav, în forma cruzimilor. Astfel, inculpatul și-a lovit soția cu bucăți de lemn, loviturile producându-i fracturi costale bilaterale, plăgi contuze pericraniene, infiltrate sanguine pericraniene, precum și stază și edem meningo-cerebral, toate acestea făcând ca victima să sufere grav și prelungit și în condițiile în care, după încetarea agresiunii, femeia s-a retras în altă încăpere, dar a fost conștientă până aproape de ora decesului survenit după aproximativ 20 de ore de la lovirea ei, inculpatul a lăsat-o singură și nu a manifestat nici o urmă de dorință de atenuare a consecințelor faptei sale.

Din derularea situației de fapt pe care chiar inculpatul a creionat-o la urmărirea penală, se reține că el a urmărit să provoace victimei, prin lovirea brutală cu obiecte tari, peste spate, picioare și în zona capului, suferințe chinuitoare, prelungite. De asemenea, față de intensitatea loviturilor, de locurile unde au fost aplicate și de gravitatea leziunilor produse, se reține că inculpatul, acesta, în plus, a refuzat sugestia martorului de a-și duce soția la spital, a prevăzut rezultatul faptei sale, și, chiar dacă nu l-a dorit, a acceptat producerea lui. Așa fiind, fapta săvârșită se încadrează în art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., nu în art. 183 din același cod.

În ce privește pedeapsa, aceea de 18 ani închisoare, instanța de apel a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, dar și persoana făptuitorului, în evaluarea datelor ce-l caracterizează nereținându-se elemente de circumstanțiere atenuante, favorabile. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 365 din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 decembrie 2004, la 21 februarie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2006.