ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1114/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 280 din 19

mai 2005, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul

B.N

, la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 175 lit. c) din același cod, prin respingerea cererilor

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatului de schimbare a

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat și deosebit de

grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) și art. 176

lit. a) C. pen., și, respectiv, infracțiunea de lovituri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, s-a constatat că

în cauză nu s-au formulat pretenții civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a 4 bâte din lemn uzate 100 %.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul și soția sa V.,

căsătoriți fiind din anul 1987, consumatori de alcool, începând cu anii 1989,

1990, adesea se certau, ocazie în care inculpatul devenea violent și-și lovea

consoarta.

O asemenea ceartă a avut loc și în seara

de 10 decembrie 2004, inculpatul motivând că supărat că soția sa, îi înjurase

mama decedată, a luat o bucată de lemn cu care i-a aplicat mai multe lovituri

în diferite zone ale corpului. Atunci când bâta s-a rupt, inculpatul a luat

alte două bâte și, cu acestea, a continuat lovirea soției peste cap, torace și

membre, intensitatea mare a loviturilor ducând la căderea victimei pe

pardoseala bucătăriei locuinței celor doi. Deși lovită astfel, femeia s-a

retras într-o cameră, iar în dimineața următoare, P.N., chemat de inculpat

pentru a-l ajuta la diferite munci, a văzut în bucătărie sânge și a observat că

B.V. avea sânge pe față și pe mâini. Inculpatul i-a povestit martorului ceea ce

se petrecuse seara, iar la sfatul martorului de a-și duce soția la spital, el a

replicat că nu va face acest lucru pentru că-i este teamă că va fi închis.

În jurul orelor 18,00, din seara de 11

decembrie 2004, B.V. a decedat.

Raportul medico-legal de expertizare

a victimei a înscris că moartea acesteia a fost violentă și a fost cauzată de șocul

traumatic consecutiv traumatismului cu multiple echimoze și placarde echimotice

dispuse difuz pe tot corpul, cu plăgi contuze pericraniene și cu fracturi costale

bilaterale, leziunile de violență datorându-se loviturilor repetate cu corpuri

dure, între acestea și deces existând raport de cauzalitate.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 365 din 30 noiembrie 2005, a admis apelul formulat de parchet, a

desființat în parte hotărârea primei instanțe și în baza dispozițiilor art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de

omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la

art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora

inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsă

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare

invocate, fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C.

proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care inculpatul

a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, faptei

reținute în sarcina sa i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat

pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța de recurs dispune rejudecarea cauzei

pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2), cu

excepția cazului de incompetență când rejudecarea se dispune numai în favoarea

instanței competente, când judecata a avut loc în lipsa unei părți nelegal

citate, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de

a înștiința instanța despre această imposibilitate ori unei părți i s-a respins

în mod nejustificat o cerere de amânare și din această cauză nu a putut să-și

facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

reține că nici una din ipotezele menționate, nu se regăsește în dosar.

În altă ordine de idei, probele administrate

au conturat situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

de omor calificat și omor deosebit de grav, în forma cruzimilor.

Astfel, inculpatul și-a lovit soția

cu bucăți de lemn, loviturile producându-i fracturi costale bilaterale, plăgi

contuze pericraniene, infiltrate sanguine pericraniene, precum și stază și edem

meningo-cerebral, toate acestea făcând ca victima să sufere grav și prelungit

și în condițiile în care, după încetarea agresiunii, femeia s-a retras în altă

încăpere, dar a fost conștientă până aproape de ora decesului survenit după

aproximativ 20 de ore de la lovirea ei, inculpatul a lăsat-o singură și nu a

manifestat nici o urmă de dorință de atenuare a consecințelor faptei sale.

Din derularea situației de fapt pe

care chiar inculpatul a creionat-o la urmărirea penală, se reține că el a

urmărit să provoace victimei, prin lovirea brutală cu obiecte tari, peste

spate, picioare și în zona capului, suferințe chinuitoare, prelungite.

De asemenea, față de intensitatea loviturilor,

de locurile unde au fost aplicate și de gravitatea leziunilor produse, se

reține că inculpatul, acesta, în plus, a refuzat sugestia martorului de a-și

duce soția la spital, a prevăzut rezultatul faptei sale, și, chiar dacă nu l-a

dorit, a acceptat producerea lui. Așa fiind, fapta săvârșită se încadrează în art.

174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., nu în art. 183 din același

cod.

În ce privește pedeapsa, aceea de 18

ani închisoare, instanța de apel a avut în vedere pericolul social deosebit de

grav al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, dar

și persoana făptuitorului, în evaluarea datelor ce-l caracterizează

nereținându-se elemente de circumstanțiere atenuante, favorabile.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 365 din 30 noiembrie

2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 12 decembrie 2004, la 21 februarie

2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 februarie 2006.