ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 24

septembrie 2002 a Tribunalului Buzău, în baza art. 174 și art. 176 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat deosebit de grav, la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat detenția la zi, începând cu 6 aprilie 2002.

În baza art. 113 C. pen., pe durata

executării pedepsei, inculpatul a fost obligat la tratament medical.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

În baza probelor administrate,

instanța de fond a reținut că inculpatul, a locuit în casa mamei sale T.M.,

amplasată la marginea com. Smeeni, în zona denumită de localnici „Lunca

Călmățului”.

Casa se compune din două camere și

un hol, o cameră fiind locuită de inculpat, mama sa și un frate minor în vârstă

de 12 ani, iar cealaltă cameră este folosită de unchiul său T.G., împreună cu

concubina sa L.D. și fiul lor minor.

La începutul anului 2002, inculpatul

a intrat în relații de concubinaj cu minora M.M. în vârstă de 14 ani, din

comuna Manasia, jud. Ialomița, locuind împreună cu mama și fratele său în

aceeași cameră.

Inculpatul în mod permanent avea o

comportare violentă față de concubină, motivând că aceasta ar mai fi întreținut

relații intime și cu alți bărbați înainte de a intra în relații cu el.

În timpul conflictelor, inculpatul o

lovea cu pumnii și picioarele, o ținea în locuință, interzicându-i să discute

cu alte persoane.

Această stare de fapt era cunoscută

de mama inculpatului, care intervenea în aplanarea conflictelor, cât și de

celelalte rude ale inculpatului.

În ziua de 1 aprilie 2002, T.M.,

mama inculpatului, a plecat în comuna Manasia la părinții concubinei

inculpatului pentru a lua unele bunuri.

Inculpatul a rămas în locuință

împreună cu concubina și fratele său în vârstă de 12 ani.

În lipsa mamei, s-a comportat extrem

de violent cu concubina sa, pe care a lovit-o în mod repetat timp de 3 zile

peste tot corpul, cu un furtun hidraulic cu piulițe la capete, producându-i

multiple leziuni traumatice și nu i-a permis să plece din cameră.

Victima a decedat în noaptea de 3

aprilie 2002, fiind transportată cu căruța la Spitalul Smeeni, unde s-a

constatat decesul.

Cu ocazia autopsierii, s-a constatat

că avea multiple și grave leziuni traumatice, materializate în hematoame masive

pe tot corpul, fracturi costale și rupturi de organe interne.

S-a stabilit că decesul s-a datorat

șocului traumatic și hemoragic în evoluția unui politraumatism cranio-facial,

toraco-abdominal și de membre, cu hematoame masive, fracturi costale multiple

și rupturi de organe intraabdominale.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, considerând-o netemeinică.

În esență a solicitat admiterea

apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond redozarea pedepsei

aplicate, în sensul reducerii acesteia.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 549 din 2 decembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 186 din 24

septembrie 2002 a Tribunalului Buzău.

A fost computată detenția

inculpatului de la 6 aprilie 2002, la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivul din apel și anume

a cerut reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și probatoriul

administrat, în raport de critica formulată, dar și din oficiu, se constată că

au fost evaluate corect, stabilindu-se situația de fapt corespunzătoare

acestora precum și activității efectiv întreprinsă de inculpat, iar încadrarea

juridică este cea legală.

Comportarea extrem de violentă a

inculpatului începând din 1 aprilie 2002 și în următoarele 3 zile, aplicând

numeroase lovituri pe tot corpul concubinei sale, minoră de 14 ani, cu un

furtun hidraulic cu piulițe la capete, pentru ca în final transportată la

spital, în 4 aprilie 2002, să survină decesul victimei, a impus și o sancțiune

pe măsură.

Astfel, pedeapsa de 18 ani

închisoare nu se apreciază ca excesivă, neomițându-se că, moartea victimei s-a

datorat șocului traumatic și hemoragic în evoluția unui politraumatism

cranio-facial, toraco-abdominal și de membre, cu rupturi de organe

intraabdominale și fracturi costale multiple.

Au fost evaluate cu atenție și

datele privitoare la sănătatea inculpatului și care prezintă „sechele

encefalopatie infantilă și o ușoară debilitate mintală” cu discernământ

diminuat în raport de fapta comisă, condiții în care nu se poate ignora și

pericolul social sporit, pe care-l reprezintă.

Astfel se explică și aplicarea art.

113 C. pen., obligându-l pe inculpat la tratament medical de specialitate și pe

durata executării pedepsei.

Pentru toate aceste considerente,

recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată ca

temeinică și legală sub toate aspectele.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 549 din 2 decembrie

2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2002, la 28 martie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2003.