ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 217 din 18

noiembrie 2003 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul M.D., în baza

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 și art.

76 C. pen., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 10 septembrie 2003 la zi.

Conform art. 113 C. pen., inculpatul

a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în fapt că, în ziua de 26 august 2003, inculpatul, în vârstă de 68 de

ani a avut o discuție întâmplătoare cu partea vătămată B.E., care l-a ironizat

făcând referire la situația materială a acestuia și la moralitatea minorei

M.D., nepoata făptuitorului.

În ziua de 30 august 2003, în jurul

orelor 17,30, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, și-a

amintit de discuția avută cu partea vătămată și i-a reproșat soției sale că nu

o supraveghează pe minora M.D. pe care o aveau în îngrijire, întrucât părinții

acesteia erau plecați la muncă în Spania.

Soția inculpatului i-a cerut să se

liniștească, după care s-a deplasat la o bancă pe care se afla partea vătămată,

căreia i-a imputat că a făcut afirmații jignitoare la adresa nepoatei sale. În

acel moment a apărut inculpatul înarmat cu un topor și l-a amenințat pe B.E.,

dar la insistențele soției și a persoanelor care se aflau pe stradă, acesta a

intrat în locuință.

Ulterior, făptuitorul s-a înarmat cu

un cuțit, a revenit pe uliță, s-a apropiat de partea vătămată și a lovit-o cu

acel cuțit în zona toracică.

Martorul L.G. a intervenit și a

reușit să-l deposedeze pe inculpat de cuțit, după care, victima a fost

transportată la Spitalul municipal Rm. Sărat unde a fost supusă unei

intervenții chirurgicale.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, partea vătămată a suferit o „plagă prin înjunghiere penetrantă,

produsă cu arma albă în spațiul II intercostal al hemitoracelui drept, cu

hemopneumotorax deschis” care i-a pus în primejdie viața și a necesitat 25 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare.

Instanța, a apreciat, în baza

expertizei medico-legale psihiatrice că inculpatul a acționat cu discernământ

scăzut, el prezentând diagnosticul „sindrom de dependență toxică, psihosindrom

mixt” recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C.

pen.

În favoarea inculpatului au fost

recunoscute circumstanțe atenuante personale, constând în lipsa antecedentelor

penale, conduita sinceră din timpul procesului și comportamentul general bun

anterior al inculpatului în vârstă de 68 de ani, cât și diagnosticul reținut în

actul medico-legal arătat.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, prin decizia penală nr. 572 din 22 decembrie 2003, a respins apelul

declarat de inculpatul M.D., împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondată critica formulată, în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de control judiciar

a considerat că pedeapsa a fost just proporționalizată, cu respectarea

dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul M.D., care invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă, solicitând reducerea acesteia.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată, că instanțele, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului M.D. în săvârșirea în ziua de 30 august 2003 a tentativei la

infracțiunea de omor calificat, comis în loc public, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., au aplicat acestuia o

pedeapsă de 4 ani închisoare sub minimul prevăzut de lege, prin recunoașterea

justificată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, se constată că au fost avute

în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările

săvârșirii ei, dar și persoana infractorului care nu are antecedente penale, a

avut o conduită sinceră în timpul procesului și care prezintă o maladie care

i-a diminuat capacitatea psihică de apreciere critică a actului violent

săvârșit.

Se mai constată că această pedeapsă,

este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

În consecință, fiind respectate

cerințele textelor legale arătate și neexistând temeiuri de reducere a pedepsei

închisorii, critica formulată de inculpatul recurent în sensul greșitei individualizări

a pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât motivul de recurs invocat

este nefondat, iar din examinarea hotărârilor atacate nu se constată cazuri de

casare, din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2003 la 3 martie 2004

și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 572 din 22 decembrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a

inculpatului de la 10 septembrie 2003 la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2004.