ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 217 din 18 noiembrie 2003 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul M.D., în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 septembrie 2003 la zi. Conform art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 26 august 2003, inculpatul, în vârstă de 68 de ani a avut o discuție întâmplătoare cu partea vătămată B.E., care l-a ironizat făcând referire la situația materială a acestuia și la moralitatea minorei M.D., nepoata făptuitorului.

În ziua de 30 august 2003, în jurul orelor 17,30, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, și-a amintit de discuția avută cu partea vătămată și i-a reproșat soției sale că nu o supraveghează pe minora M.D. pe care o aveau în îngrijire, întrucât părinții acesteia erau plecați la muncă în Spania. Soția inculpatului i-a cerut să se liniștească, după care s-a deplasat la o bancă pe care se afla partea vătămată, căreia i-a imputat că a făcut afirmații jignitoare la adresa nepoatei sale. În acel moment a apărut inculpatul înarmat cu un topor și l-a amenințat pe B.E., dar la insistențele soției și a persoanelor care se aflau pe stradă, acesta a intrat în locuință. Ulterior, făptuitorul s-a înarmat cu un cuțit, a revenit pe uliță, s-a apropiat de partea vătămată și a lovit-o cu acel cuțit în zona toracică.

Martorul L.G. a intervenit și a reușit să-l deposedeze pe inculpat de cuțit, după care, victima a fost transportată la Spitalul municipal Rm. Sărat unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată a suferit o „plagă prin înjunghiere penetrantă, produsă cu arma albă în spațiul II intercostal al hemitoracelui drept, cu hemopneumotorax deschis” care i-a pus în primejdie viața și a necesitat 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Instanța, a apreciat, în baza expertizei medico-legale psihiatrice că inculpatul a acționat cu discernământ scăzut, el prezentând diagnosticul „sindrom de dependență toxică, psihosindrom mixt” recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen.

În favoarea inculpatului au fost recunoscute circumstanțe atenuante personale, constând în lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră din timpul procesului și comportamentul general bun anterior al inculpatului în vârstă de 68 de ani, cât și diagnosticul reținut în actul medico-legal arătat. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 572 din 22 decembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul M.D., împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată, în sensul greșitei individualizări a pedepsei. Astfel, instanța de control judiciar a considerat că pedeapsa a fost just proporționalizată, cu respectarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul M.D., care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia. Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor dosarului se constată, că instanțele, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.D. în săvârșirea în ziua de 30 august 2003 a tentativei la infracțiunea de omor calificat, comis în loc public, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., au aplicat acestuia o pedeapsă de 4 ani închisoare sub minimul prevăzut de lege, prin recunoașterea justificată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, se constată că au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, dar și persoana infractorului care nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră în timpul procesului și care prezintă o maladie care i-a diminuat capacitatea psihică de apreciere critică a actului violent săvârșit. Se mai constată că această pedeapsă, este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. În consecință, fiind respectate cerințele textelor legale arătate și neexistând temeiuri de reducere a pedepsei închisorii, critica formulată de inculpatul recurent în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât motivul de recurs invocat este nefondat, iar din examinarea hotărârilor atacate nu se constată cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2003 la 3 martie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 572 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2003 la 3 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.