ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 ianuarie 2003, reclamanta B.I. a chemat în judecată pârâta C.N.V.M., solicitând anularea deciziei nr. 2089 din 18 noiembrie 2002, precum și a deciziei nr. 2264 din 7 decembrie 2002, dată în soluționarea contestației, ca fiind emise cu încălcarea dispozițiilor art. 138 alin. (3) – (5) din O.U.G. nr. 28/2002, întrucât nu s-a respectat procedura de determinare a prețului prevăzută de aceste dispoziții legale. Se mai susține că deciziile atacate sunt date cu încălcarea art. 136 alin. (1) lit. a) și art. 138 din O.U.G.

nr. 28/2002, întrucât derularea ofertei publice de preluare, în scopul închiderii societății, potrivit art. 136 alin. (1) lit. a), se poate face numai cu respectarea procedurii din art. 138 alin. (3) – (5), indiferent că oferta este derulată înainte sau după data de 1 decembrie 2002. Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 790 din 3 iunie 2003, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că până la data de 1 decembrie 2002, dată de la care se aplică prevederile alin. (1) al art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 122/2002, persoanele menționate la art. 138 alin. (1), nu aveau obligația de a finaliza oferta publică de preluare, în vederea transformării în societate de tip închis și, pe cale de consecință, nu erau obligate nici să urmeze procedura prevăzută în art. 138 alin. (3) – (5) din O.U.G.

nr. 28/2002. Instanța de fond a mai reținut că nu se poate susține că un act administrativ a fost emis cu încălcarea unor dispoziții legale, atâta timp, cât la data emiterii acestuia, acele dispoziții legale nu erau aplicabile. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, sentința este criticată pentru greșita interpretare a dispozițiilor legale privind ofertele publice obligatorii și a normelor legale care reglementează procedura obligatorie ofertelor publice de preluare, în vederea închiderii societăților deținute public [art. 138 alin. (2) – (5), în forma adoptată prin O.U.G.

nr. 122/2002], eludarea acestora fiind de natură a leza grav interesele și drepturile sale în calitate de acționar. Recursul urmează a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta. Prin decizia nr. 2089 din 18 noiembrie 2002, C.N.V.M. a autorizat oferta publică de preluare a SC A. SA Târgu Mureș, ofertă inițiată de către SC G.R. SRL Târgu Mureș. Oferta de preluare s-a derulat în perioada 20 noiembrie 2002 – 9 decembrie 2002, prin intermediul S.V.M. SA Târgu Mureș. Cadrul legislativ aplicabil la data inițierii și autorizării ofertei publice de preluare a SC A. SA, prin decizia nr. 2089 din 18 noiembrie 2002, era reprezentat de prevederile O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețe reglementate (M. Of.

nr. 238/9.04.2002), aprobată prin Legea nr. 525/2002 (M. Of. nr. 576/6.08.2002). Deciziile a căror anulare a fost solicitată de reclamantă, au fost emise în temeiul dispozițiilor art. 134 și 136 din O.U.G. nr. 28/ 2002. Instanța de fond a analizat decizia atacată, în raport cu dispozițiile art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, modificată prin O.U.G. nr. 122/2002, apreciind că alin. (3) – (5) ale art. 138, conțin dispoziții legale cu caracter accesoriu, față de conținutul prevederilor alin. (1) al art. 138, astfel încât art. 138 în integralitatea sa, are aplicabilitate în mod unitar, de la data de 1 decembrie 2002. Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că dispozițiile normative cuprinse în art. 138, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 122/2002, nu erau aplicabile la data emiterii deciziei atacate, aceasta fiind dată în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, pentru ofertele publice obligatorii de preluare, respectiv art. 134, coroborat cu art. 136 din O.U.G. nr. 28/2002, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 525/2002. Din analiza comparativă a dispozițiilor legale cuprinse de art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, în vigoare la data emiterii deciziei C.N.V.M., cu dispozițiile art. 138 al O.U.G. nr. 28/2002, modificată prin O.U.G. nr. 122/2002, rezultă că singura modificare adusă formei inițiale o constituie conținutul alin. (1) al art. 138, în sensul că în forma aprobată prin Legea nr. 525/2002, pentru obligația finalizării ofertei publice de preluare pentru restul acțiuni de pe o piață, în vederea transformării acesteia în societate de tip închis, s-a prevăzut un termen de 6 luni de la dobândirea unei poziții majoritare absolute, iar în art. 138 din O.U.G.

nr. 28/2002, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 122/2002, acest termen a fost stabilit la 12 luni. Legiuitorul a înțeles să precizeze că acest alin. (1) al art. 138, modificat prin O.U.G. nr. 122/2002, se aplică cu data de 1 decembrie 2002. Or în cauză, la data emiterii ofertei de preluare a SC A. SA, erau în vigoare dispozițiile art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, care în alin. (2), (3), (4) și (5), reglementează și procedura de determinare și contestare a prețului în ofertele publice de preluare în vederea închiderii. Prin decizia C.N.V.M.

contestate, cât și în decizia prin care s-a soluționat contestația reclamantei, se arată, însă, că art. 138 alin. (3) – (50 nu sunt incidente cauzei, întrucât acestea se aplică numai după data de 1 decembrie 2002. Instanța de fond, în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 138, în sensul că în integralitatea sa nu se aplică speței și în această situație nu a analizat decizia contestată prin prisma alin. (3) – (5) ale art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, în vigoare la data emiterii deciziei, precum și faptul dacă s-au respectat dispozițiile acestuia referitoare la procedura de stabilire și contestare a prețului. Se impune astfel, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a se analiza legalitatea deciziei contestate, în raport cu dispozițiile art. 138 alin. (2) – (5) din O.U.G.

nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 790 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2004.