ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2987/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 ianuarie 2003, reclamanta Asociația A.R. a solicitat anularea deciziei nr. 2086 din 18 noiembrie 2002, emisă de pârâta C.N.V.M., privind autorizarea ofertei publice de preluare, în vederea închiderii SC K.R. SA Alexandria, de către SC K.S. Ltd., persoană juridică de naționalitate japoneză. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că drepturile sale de acționar al SC K.R. SA Alexandria au fost vătămate prin decizia contestată, care a fost emisă de pârâtă, cu încălcarea dispozițiilor art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002 și cu aplicarea greșită a prevederilor art. 134 din același act normativ.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate, reclamanta a susținut că pârâta nu a avut în vedere că, în cazul acționarului care deține mai mult de 90% din acțiunile emitentului, cum este cazul societății K.S. Ltd., pentru promovarea unei oferte de preluare, era obligatorie procedura reglementată de art. 138 alin. (3) - (5) din O.U.G. nr. 28/2002. Prin faptul că oferta societății japoneze nu a urmat această procedură, obligatorie și în perioada 3 octombrie - 1 decembrie 2002, reclamanta a arătat că a fost vătămat dreptul său de a obține un preț echitabil pentru acțiunile deținute. La data de 17 martie 2004, SC K.S. Ltd., persoană juridică de naționalitate japoneză, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei C.N.V.M.

și a solicitat respingerea acțiunii, motivând că oferta sa de preluare și de închiriere a societății K.R. SA, s-a derulat în conformitate cu reglementările legale în materia pieței de capital. Prin sentința civilă nr. 1330 din 30 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtei și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut ca fiind legală, decizia contestată, care a fost emisă de pârâtă, printr-o aplicare corectă a prevederilor art. 134 și 136 din O.U.G. nr. 28/2002, în vigoare până la data de 1 decembrie 2002, fără a fi fost incidente dispozițiile art. 138 alin. (1) din același act normativ, aplicabile după data respectivă.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că procedura de determinare a prețului reglementată în art. 138 alin. (3) și (5) din O.U.G. nr. 28/2002, nu era aplicabilă decât acționarului minoritar, care acționează concertat în societate, ceea ce nu corespunde situației acționarului majoritar intervenient în cauză, care a acționat singur și nemijlocit pentru achiziționarea procentului de 8,7699% din capitalul social al emitentului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta Asociația A.R. și a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării actului administrativ dedus judecății. Recurenta a criticat hotărârea atacată, pentru interpretarea greșită dată dispozițiilor art. 138 alin. (3) și (5) din O.U.G.

nr. 28/2002, astfel cum a fost completată și modificată prin O.U.G. nr. 122/2002 și a arătat că, deși acestea erau în vigoare la data emiterii deciziei contestate, nu au fost aplicate de intimate, prin derularea procedurii obligatorii pentru determinarea și contestarea prețului în ofertele publice de preluare. Argumentul instanței de fond, că aceste prevederi legale au vizat numai situația acționarului majoritar care acționează concertat în societate, a fost considerat de recurentă, ca fiind lipsit de temei legal, cu motivarea că dispoziția normativă este clară și se referă, atât la acționarul majoritar, cât și la grupul de persoane care acționează în mod concertat. Din acest punct de vedere, s-a arătat că în cauză, este total lipsit de relevanță că intervenienta-intimată, acționar majoritar, nu a acționat concertat, din moment ce avea o poziție majoritară absolută, care îi conferea mai mult de 90% din drepturile de vot la societatea emitentă.

Recurenta a considerat că instanța de fond a aplicat greșit în cauză dispozițiile art. 134 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002, deși procentul de 91,23% din capitalul social al societății emitente care era deținut de intervenienta-intimată, nu corespundea celor patru situații reglementate în mod distinct prin limita minimă a drepturilor de vot deținute. În ultimul motiv de recurs, s-a făcut trimitere la practica judiciară în materie și s-a indicat decizia nr. 2160 din 28 mai 2004, prin care o cauză similară a fost soluționată în sensul susținerilor recurentei cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. (3) - (5) din O.U.G. nr. 28/2002, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 122/2002.

Analizând actele, lucrările dosarului și motivele de recurs invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Criticile formulate în primele motive de recurs se dovedesc a fi neîntemeiate față de motivarea instanței de fond, care a reținut că în perioada 3 octombrie - 29 noiembrie 2002 era aplicabilă procedura de determinare și de contestare a prețului ofertelor publice de preluare, așa cum a fost prevăzută în art. 138 alin. (3) - (5) din O.U.G. nr. 28/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 122/2002. Instanța de fond a considerat, însă, că această procedură era incidentă, numai pentru situația în care acționarul majoritar sau un grup de persoane acționează concertat, ceea ce nu corespunde cazului acționarului intervenient, care a acționat singur și nemijlocit.

Din acest motiv, se constată că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, reținând că dobândirea de către intimata-intervenientă, a poziției de control majoritară absolută, s-a realizat fără intenție, având ca efect aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din O.U.G. nr. 28/2002, potrivit cărora, deținătorul unei asemenea poziții are mai multe obligații alternative, printre care și aceea de a derula o ofertă publică în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (3) din același act normativ. În atare situație, aplicarea acestei ultime proceduri a fost fără temei contestată de către recurentă. Această concluzie se impune, cu atât mai mult, cu cât recurenta nu îndeplinea condițiile legale pentru a contesta prețul acțiunilor în procedura prevăzută de art. 138 alin. (3) - (5) din O.U.G.

nr. 28/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 122/2002 și deci, nu a dovedit dreptul ori interesul său legitim care pretinde că ar fi fost vătămat prin neaplicarea procedurii respective. La data inițierii și derulării ofertei publice de preluare de către intimata-intervenientă, asociația recurentă deținea numai o acțiune la societatea emitentă și nu îndeplinea condiția de a deține cel puțin 5% din acțiuni pentru a contesta prețul stabilit, astfel cum s-a prevăzut în art. 138 alin. (4) din O.U.G. nr. 28/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 122/2002. Referirea recurentei la decizia nr. 2160 din 28 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se dovedește a fi lipsită de relevanță în cauză.

Considerentele acestei decizii nu sunt în contradicție cu hotărârea atacată, în privința perioadei de aplicare a dispozițiilor art. 138 alin. (3) - (5) din O.U.G. nr. 28/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 122/2002. Aplicarea acestei reglementări în cauza de față a fost înlăturată de instanța de fond, în raport cu situația concretă care a fost dovedită și care nu coincide cu elementele de fapt reținute în decizia indicată de recurentă. Față de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația A.R. împotriva sentinței civile nr. 1330 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.