ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1348/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta B.I.L.

a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC K. SA Alexandria să se dispună

anularea hotărârii generale extraordinare a acționarilor pârâtei din 23

ianuarie 2003, a actului adițional subsecvent, autentificat sub nr. 6076/2001

pe motiv că pârâta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi declarată

societate de tip închis și față de folosința unei structuri a acționariatului

neconformă cu realitatea.

Prin sentința nr. 862 din 13

decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în dosarul nr.

1237/2003, s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța fondului a reținut că adunarea A.G.A. a fost legal constituită, pârâta

fiind o societate de tip închis; că aprobarea statutului a avut loc în urma

ofertei de preluare a acțiunilor, ofertă derulată de către acționarul majoritar

prin intermediul societății de valori mobiliare, legal autorizată prin C.N.V.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva deciziei a fost admis de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 565 din 13 iunie 2005, anulându-se sentința

și reținându-se cauza spre judecare.

Prin decizia nr. 89 din 20

februarie 2006 pronunțată de aceeași instanță în evocarea fondului s-a respins,

ca nefondată, cererea reclamantei.

În considerentele deciziei

s-a reținut că nu există motive de nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 23

ianuarie 2003, hotărârea fiind adoptată cu respectarea prevederilor legale,

procedura de închidere și delistare fiind supravegheată și avizată de către C.N.V.M.

Astfel, s-a reținut, din

probele administrate, că la 23 ianuarie 2003, SC K.S.C.L. Japonia era acționar

majoritar cu o cotă de participare de 91,2301 % din capitalul social, iar la 16

ianuarie 2003 acesta figura cu 95,567 % din capitalul social.

Inadvertența s-a datorat

faptului că la Oficiul Registrului Comerțului nu s-a înregistrat modificarea de

4,337 %, reprezentând un număr de 1.489.996 acțiuni cumpărate pe piața de

capital ca urmare a participării acestui acționar la oferta publică de

preluare, aspect confirmat prin raportul final de închidere al ofertei de

preluare întocmit de C.N.V.M.

De asemenea, reținându-se că

formalitățile de publicitate sunt cerute pentru opozabilitate față de terți și

nu față de acționari s-a constatat că, la data organizării A.G.E.A. din 23

ianuarie 2003, cota de participare la capitalul social a acționarului majoritar

era de 95,567 % conform celor constatate în raportul final de închidere a

ofertei de preluare.

Nu s-a reținut că societatea

nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi declarată societate de tip

închis, în condițiile în care au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 28/2002

aprobată prin Legea nr. 525/2002 [(art. 136 alin. (1) lit. a) și art. 134 alin.

(2)] hotărârea fiind adoptată în urma derulării ofertei de preluare a

acțiunilor în urma căreia acționarul majoritar a concentrat un procent de 95,

567 din capitalul social, ofertă derulată legal prin intermediul unei societăți

de valori mobiliare autorizată de C.N.V.M. prin decizia nr. 2086 din 18

noiembrie 2002 și o serie de acte subsecvente care au fost menținute ca legale,

în mod irevocabil, prin decizia nr. 5474 din 16 noiembrie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora arată următoarele:

I. Decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se sprijină în privința constituirii A.G.E.A. a

intimatei din prisma folosirii în cvorumul adunării a acțiunilor anulate prin

hotărâri judecătorești și nu conține temeiurile de drept și împrejurările de

fapt care au condus la concluzia respingerii acțiunii prin prisma motivelor

privind situația acțiunilor și a voturilor exprimate nelegal în adunare.

În cazul acestei critici se

face referire la sentința nr. 1919/2001 din 15 octombrie 2001 devenită

irevocabilă la 18 martie 2002.

II. 1. Instanța de apel a

interpretat eronat dispozițiile art. 101 și 115 din Legea nr. 31/1990, în

sensul că exercitarea dreptului de vot în adunarea generală s-a făcut cu

neobservarea structurii capitalului social și a capitalului social și a

acțiunilor emise, în baza unor acțiuni anulate irevocabil la data adunării.

Consideră că, față de

anularea judiciară a acțiunilor, constatată în mod irevocabil la data adunării,

acționarul majoritar nu mai deținea pachetul de acțiuni care să asigure

cvorumul legal de constituire a adunării la prima convocare.

II.2. Instanța de apel a

aplicat în mod greșit dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta consideră că

acțiunea în anulare conferită de lege tuturor acționarilor nu este condiționată

de cerința vicierii efective a rezultatului deliberării prin încălcarea legii

și că acționarul majoritar a exercitat drepturi de vot care exced acțiunilor pe

care le deține.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

I. Cu privire la motivul de

recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Decizia atacată corespunde

cerințelor impuse de prevederile art. 261 pct. 5, cuprinzând motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței în respingerea acțiunii

reclamantei.

Astfel, prin considerentele

deciziei s-au arătat împrejurările de fapt care vizează situația acțiunilor și

voturilor exprimate, arătându-se că au fost avute în vedere cele două

certificate emise de Oficiul Registrului Comerțului (nr. 282 din 25 februarie

2003) și de Registrul Român al Acționarilor SA nr. 239 din 20 ianuarie 2003

prin care s-a atestat că pentru data de 23 ianuarie 2003, SC K.S.C.L. Japonia

era acționar majoritar cu o cotă de 91,2301 % din capitalul social și respectiv

că în cadrul structurii acționariatului înregistrat la 16 ianuarie 2003,

același acționar figura cu un procent de 95,567 % din capitalul social.

De asemenea, s-au indicat și

temeiurile de drept pe care instanța le-a avut în vedere, regăsindu-se în

aceleași considerente.

I.1. Cu privire la

interpretarea eronată a dispozițiilor art. 101 și art. 115 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 101 alin. (1)

din lege, orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă

prin actul constitutiv nu s-a prevăzut astfel, iar potrivit art. 115 pentru

validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul

constitutiv nu dispune astfel sunt necesare, la prima convocare, prezența

acționarilor reprezentând ¾ din capitalul social, iar hotărârile să fie

luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin ½

din capitalul social.

Înalta Curte nu poate reține

interpretarea eronată a acestor dispoziții legale atâta timp cât din

argumentarea folosită nu rezultă în ce a constat eroarea de interpretare a

instanței de apel.

În dezvoltarea și

argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta face referire la faptul că

exercitarea drepturilor de vot în adunare s-a făcut cu neobservarea structurii

capitalului social, condițiile de cvorum și de vot fiind viciate de folosirea

unor acțiuni anulate la data adunării.

Nu pot fi primite asemenea

susțineri cât timp, din procesul verbal întocmit în cadru AGEA rezultă

participarea acționarului K.S.C.L. cu un procent de 95,567 % din capitalul

social, B.I.L. CIPRU cu 2,611 % și 9 acționari deținând 0,0009% din capitalul

social.

La data ținerii adunării, 23

ianuarie 2003, conform certificatelor menționate anterior, SC K.S. deținea

91,2301 % din capitalul înregistrat la O.R.C. Teleorman și 95,567 % înregistrat

la Registrul Român al Acționarilor, diferența dintre cele două valori ale capitalului

social, fiind rezultată din derularea ofertei publice de publice de preluare,

în vederea delistării și transformării în societate de tip închis.

În atare situație, nu se

poate reține neîndeplinirea condițiilor de cvorum și de vot în cazul hotărârii

luate în A.G.E.A. din 23 ianuarie 2001.

Cu privire la hotărârile

judecătorești invocate de recurentă se susține faptul că s-au anulat hotărârile

din 2 aprilie 2001 ale A.G.A. și A.G.E.A. prin care se hotărâse modificarea

structurii acționariatului la acea dată dar care nu au relevanță în cauza de

față atâta timp cât din certificatele de mențiuni la 23 ianuarie 2003 rezultă

clar structura acționariatului.

De asemenea, nu poate fi

luată în considerarea nici decizia nr. 917 din 18 noiembrie 2004 a Curții de

Apel București prin care s-a dispus radierea unor mențiuni privind majorarea

capitalului social cât timp este ulterioară datei ținerii A.G.E.A. din 23

ianuarie 2003.

II. 2 Cu privire la

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 132 alin. 2,

hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi

atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. (..)

de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat

contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței.

Aceste prevederi

reglementează procedura potrivit căreia pot fi atacate în justiție hotărârile

adunării generale respectiv, domeniul de aplicare a procedurii, hotărârile ce

pot face obiectul acțiunii în anulare, persoanele care au calitate procesuală

activă și termenul în care poate fi exercitată acțiunea în anulare.

Ori, toate aceste aspecte au

fost avute în vedere de către instanța anterioară neputându-se reține o

aplicare greșită a acestor prevederi.

De fapt, în dezvoltarea

acestui motiv de recurs se reiterează aceleași susțineri ca și la punctul II.1

al recursului și asupra cărora s-a statuat anterior.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse de recurentă

deciziei atacate, motiv pentru care, recursul va fi respins ca nefondat în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta B.I.L. CIPRU împotriva deciziei nr. 89 din 20

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2007.