ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1348/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta B.I.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC K. SA Alexandria să se dispună anularea hotărârii generale extraordinare a acționarilor pârâtei din 23 ianuarie 2003, a actului adițional subsecvent, autentificat sub nr. 6076/2001 pe motiv că pârâta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi declarată societate de tip închis și față de folosința unei structuri a acționariatului neconformă cu realitatea. Prin sentința nr. 862 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în dosarul nr. 1237/2003, s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că adunarea A.G.A.

a fost legal constituită, pârâta fiind o societate de tip închis; că aprobarea statutului a avut loc în urma ofertei de preluare a acțiunilor, ofertă derulată de către acționarul majoritar prin intermediul societății de valori mobiliare, legal autorizată prin C.N.V. Apelul declarat de reclamantă împotriva deciziei a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 565 din 13 iunie 2005, anulându-se sentința și reținându-se cauza spre judecare. Prin decizia nr. 89 din 20 februarie 2006 pronunțată de aceeași instanță în evocarea fondului s-a respins, ca nefondată, cererea reclamantei. În considerentele deciziei s-a reținut că nu există motive de nulitate a hotărârii A.G.E.A.

din 23 ianuarie 2003, hotărârea fiind adoptată cu respectarea prevederilor legale, procedura de închidere și delistare fiind supravegheată și avizată de către C.N.V.M. Astfel, s-a reținut, din probele administrate, că la 23 ianuarie 2003, SC K.S.C.L. Japonia era acționar majoritar cu o cotă de participare de 91,2301 % din capitalul social, iar la 16 ianuarie 2003 acesta figura cu 95,567 % din capitalul social. Inadvertența s-a datorat faptului că la Oficiul Registrului Comerțului nu s-a înregistrat modificarea de 4,337 %, reprezentând un număr de 1.489.996 acțiuni cumpărate pe piața de capital ca urmare a participării acestui acționar la oferta publică de preluare, aspect confirmat prin raportul final de închidere al ofertei de preluare întocmit de C.N.V.M.

De asemenea, reținându-se că formalitățile de publicitate sunt cerute pentru opozabilitate față de terți și nu față de acționari s-a constatat că, la data organizării A.G.E.A. din 23 ianuarie 2003, cota de participare la capitalul social a acționarului majoritar era de 95,567 % conform celor constatate în raportul final de închidere a ofertei de preluare. Nu s-a reținut că societatea nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi declarată societate de tip închis, în condițiile în care au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002 [(art. 136 alin. (1) lit. a) și art. 134 alin. (2)] hotărârea fiind adoptată în urma derulării ofertei de preluare a acțiunilor în urma căreia acționarul majoritar a concentrat un procent de 95, 567 din capitalul social, ofertă derulată legal prin intermediul unei societăți de valori mobiliare autorizată de C.N.V.M.

prin decizia nr. 2086 din 18 noiembrie 2002 și o serie de acte subsecvente care au fost menținute ca legale, în mod irevocabil, prin decizia nr. 5474 din 16 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora arată următoarele: I. Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în privința constituirii A.G.E.A. a intimatei din prisma folosirii în cvorumul adunării a acțiunilor anulate prin hotărâri judecătorești și nu conține temeiurile de drept și împrejurările de fapt care au condus la concluzia respingerii acțiunii prin prisma motivelor privind situația acțiunilor și a voturilor exprimate nelegal în adunare.

În cazul acestei critici se face referire la sentința nr. 1919/2001 din 15 octombrie 2001 devenită irevocabilă la 18 martie 2002. II. 1. Instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 101 și 115 din Legea nr. 31/1990, în sensul că exercitarea dreptului de vot în adunarea generală s-a făcut cu neobservarea structurii capitalului social și a capitalului social și a acțiunilor emise, în baza unor acțiuni anulate irevocabil la data adunării. Consideră că, față de anularea judiciară a acțiunilor, constatată în mod irevocabil la data adunării, acționarul majoritar nu mai deținea pachetul de acțiuni care să asigure cvorumul legal de constituire a adunării la prima convocare. II.2. Instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta consideră că acțiunea în anulare conferită de lege tuturor acționarilor nu este condiționată de cerința vicierii efective a rezultatului deliberării prin încălcarea legii și că acționarul majoritar a exercitat drepturi de vot care exced acțiunilor pe care le deține. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: I. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Decizia atacată corespunde cerințelor impuse de prevederile art. 261 pct. 5, cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în respingerea acțiunii reclamantei.

Astfel, prin considerentele deciziei s-au arătat împrejurările de fapt care vizează situația acțiunilor și voturilor exprimate, arătându-se că au fost avute în vedere cele două certificate emise de Oficiul Registrului Comerțului (nr. 282 din 25 februarie 2003) și de Registrul Român al Acționarilor SA nr. 239 din 20 ianuarie 2003 prin care s-a atestat că pentru data de 23 ianuarie 2003, SC K.S.C.L. Japonia era acționar majoritar cu o cotă de 91,2301 % din capitalul social și respectiv că în cadrul structurii acționariatului înregistrat la 16 ianuarie 2003, același acționar figura cu un procent de 95,567 % din capitalul social. De asemenea, s-au indicat și temeiurile de drept pe care instanța le-a avut în vedere, regăsindu-se în aceleași considerente.

I.1. Cu privire la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 101 și art. 115 din Legea nr. 31/1990. Potrivit art. 101 alin. (1) din lege, orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut astfel, iar potrivit art. 115 pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune astfel sunt necesare, la prima convocare, prezența acționarilor reprezentând ¾ din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin ½ din capitalul social. Înalta Curte nu poate reține interpretarea eronată a acestor dispoziții legale atâta timp cât din argumentarea folosită nu rezultă în ce a constat eroarea de interpretare a instanței de apel.

În dezvoltarea și argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta face referire la faptul că exercitarea drepturilor de vot în adunare s-a făcut cu neobservarea structurii capitalului social, condițiile de cvorum și de vot fiind viciate de folosirea unor acțiuni anulate la data adunării. Nu pot fi primite asemenea susțineri cât timp, din procesul verbal întocmit în cadru AGEA rezultă participarea acționarului K.S.C.L. cu un procent de 95,567 % din capitalul social, B.I.L. CIPRU cu 2,611 % și 9 acționari deținând 0,0009% din capitalul social. La data ținerii adunării, 23 ianuarie 2003, conform certificatelor menționate anterior, SC K.S. deținea 91,2301 % din capitalul înregistrat la O.R.C. Teleorman și 95,567 % înregistrat la Registrul Român al Acționarilor, diferența dintre cele două valori ale capitalului social, fiind rezultată din derularea ofertei publice de publice de preluare, în vederea delistării și transformării în societate de tip închis.

În atare situație, nu se poate reține neîndeplinirea condițiilor de cvorum și de vot în cazul hotărârii luate în A.G.E.A. din 23 ianuarie 2001. Cu privire la hotărârile judecătorești invocate de recurentă se susține faptul că s-au anulat hotărârile din 2 aprilie 2001 ale A.G.A. și A.G.E.A. prin care se hotărâse modificarea structurii acționariatului la acea dată dar care nu au relevanță în cauza de față atâta timp cât din certificatele de mențiuni la 23 ianuarie 2003 rezultă clar structura acționariatului. De asemenea, nu poate fi luată în considerarea nici decizia nr. 917 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel București prin care s-a dispus radierea unor mențiuni privind majorarea capitalului social cât timp este ulterioară datei ținerii A.G.E.A.

din 23 ianuarie 2003. II. 2 Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990. Potrivit art. 132 alin. 2, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. (..) de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței. Aceste prevederi reglementează procedura potrivit căreia pot fi atacate în justiție hotărârile adunării generale respectiv, domeniul de aplicare a procedurii, hotărârile ce pot face obiectul acțiunii în anulare, persoanele care au calitate procesuală activă și termenul în care poate fi exercitată acțiunea în anulare.

Ori, toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanța anterioară neputându-se reține o aplicare greșită a acestor prevederi. De fapt, în dezvoltarea acestui motiv de recurs se reiterează aceleași susțineri ca și la punctul II.1 al recursului și asupra cărora s-a statuat anterior. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, motiv pentru care, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. CIPRU împotriva deciziei nr. 89 din 20 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2007.