ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2805/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

S.C. B.I.L. a solicitat anularea deciziei C.N.V.M.

nr. 2086 din 18 noiembrie 2002, prin care a fost autorizată oferta publică de

preluare a S.C. K. România S.A. de către K.S. Co Ltd și a deciziei nr. 2269 din

9 decembrie 2002.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta

este acționar minoritar al S.C. K. România S.A. iar K. Co Ltd deține o poziție

majoritară care îi oferă mai mult de 90% din drepturile de vot asupra

emitentului S.C. K. România S.A.

Decizia nr. 2086/2002 a fost emisă cu încălcarea

flagrantă a dispozițiilor imperative ale art. 138 alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 28/2002

aprobată prin Legea nr. 525/2002, întrucât a autorizat derularea de către

societatea K.S. Co Ltd a unei oferte publice de preluare care eludează în

întregime procedura obligatorie prevăzută de aceste norme.

Contestația formulată împotriva deciziei nr. 2086/2002

a fost respinsă de C.N.V.M., prin decizia nr. 2269/2002.

Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat

excepția de necompetență materială a instanței în conformitate cu art. 7 alin.

(7) din statutul C.N.V.M. prin O.U.G. nr. 25/2002 modificată prin Legea nr. 514/2002.

Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 212 din 18 februarie 2003, și-a

declinat competența în favoarea Curții Supreme de Justiție, secția contencios

administrativ, invocând dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 24 din O.U.G. nr. 28/2002

coroborat prin Legea nr. 525/2002, precum și art. 7 alin. (1) și (7) din O.U.G.

nr. 25/2002 aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002 și art. 11 din Legea

nr. 514/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta, susținând, în esență, că, în cauză, în raport de obiectul acțiunii,

prin care se vizează anularea deciziei nr. 2086/2002 emisă de C.N.V.M., pentru

că a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002

privind valorile mobiliare și serviciile de investiții financiare, nu sunt

incidente dispozițiile art. 7 alin. (7) din statutul C.N.V.M. și, deci,

competența aparține curții de apel.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 7 alin. (7)din statutul C.N.V.M., C.N.V.M.

este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de

oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii

actelor sale, prevăzute în art. 1 și art. 2, iar în caz de litigiu actele individuale

emise de comisie, cu privire la interpretările prevăzute în alin. (6) al

aceluiași articol, pot fi atacate cu recurs la Curtea Supremă de Justiție.

Dar, în cauză, reclamanta a solicitat anularea

celor două acte administrative, pe motiv că, C.N.V.M. a autorizat derularea de

către societatea K.S. Co Ltd a unei oferte publice de preluare, cu încălcarea

art. 138 din O.U.G. nr. 28/2002; deci, nu sunt în discuție acte administrative,

ce interpretează oficial reglementările emise de C.N.V.M., pentru a fi

incidente dispozițiile art. 7 alin. (6) din statut, cum greșit a reținut prima

instanță.

Față de cele arătate, în cauză, competența

materială pentru soluționarea acțiunii aparține curții de apel, astfel că

recursul apare fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza la

aceeași instanță pentru competenta soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.I.L. Nicosia,

Cipru, împotriva sentinței civile nr. 212 din 18 februarie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza la

aceeași instanță pentru competentă soluționare.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25

septembrie 2003.