ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4426/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 17

ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 3882/2005, au fost condamnați:

(1) și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act normativ

și aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și în

baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

urmând să execute, conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa

de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată, conform art. 81 – art. 82 C.

pen., pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a dispus punerea în libertate a

inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză și s-a computat prevenția de la

24 mai 2005, la data punerii în libertate.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

(respingând cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa

de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost computată prevenția de la 24 mai 2005 la zi.

În baza art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000

s-au confiscat 0,49 gr. heroină și 9 comprimate methadonă de la inculpatul B.R.

și s-a dispus utilizarea acestora în unități de psihiatrie ale Ministerului

Sănătății.

Au fost obligați inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La 23 mai 2005, numitul P.S.N. a

formulat un denunț față de trei persoane, folosind doar poreclele acestora și

față de B.R. pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

acesta arătând ulterior că și inculpatul B.I.R. la fel ca și coinculpatul B.R.

se ocupa cu traficul de droguri, astfel încât la 24 mai 2005, organele de

poliție consemnând seriile bancnotelor compunând suma de 2.300.000 lei, le-a

înmânat martorului-denunțător care s-a deplasat în zona Ștefan cel Mare, sector

2 în apropierea Parcului Circului; P.S.N. l-a contactat telefonic pe B.R.

stabilind să se întâlnească la Gara Obor pentru a cumpăra de la acesta droguri,

el fiind însoțit și de B.I.R.

La locul întâlnirii martorul P.S.N.

i-a înmânat lui B.I.R. suma de 2.100.000 lei pentru a cumpăra 7 doze de

heroină, el deplasându-se cu banii către inculpatul B.R. care i-a dat cele 7

doze, moment în care au fost opriți de organele de poliție.

Cu ocazia percheziției domiciliare

făcute la domiciliul lui B.R., ce a colaborat cu organele de poliție s-au găsit

17 comprimate de methadonă pe care le cumpărase de la persoane necunoscute

pentru consum propriu.

Cele anterior arătate se desprind

din procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia săvârșirii

infracțiunilor, declarația de denunț a martorului P.S.N., declarațiile

martorilor B.C., D.V., Șt.C. și V.L., precum și raportul de constatare

tehnico-științifică 212298/2 din 24 mai 2005 care a concluzionat că cele 7

punguțe găsite asupra inculpatului B.R. conțin cantitatea de 0,35 gr. heroină

iar 16 punguțe găsite asupra inculpatului B.I.R. conțineau 0,16 gr. heroină,

cantitățile rămase, respectiv 0,49 gr. heroină și 9 comprimate methadonă urmând

a fi confiscate, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, methadonă, față de

dispozițiile art. 18 din același act normativ, urmând a fi folosită în unități

spitalicești cu specific psihiatric din rețeaua sanitară a Ministerului

Sănătății.

Atât în faza de urmărire penală cât

și în fața instanței de judecată, inculpații au avut o poziție sinceră,

recunoscându-și vinovăția.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima

instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul B.I.R.

În cuprinsul motivelor de apel ale

parchetului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate sub

aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 81 C. pen., față de inculpatul B.R.,

a omisiunii aplicării pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 C. pen.,

față de același inculpat, dar și pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor aplicate inculpaților, apreciate ca fiind

nejustificat de blânde în raport de gravitatea și pericolul social al

infracțiunilor comise.

Cu prilejul expunerii orale a

motivelor de apel, procurorul de ședință a solicitat înlăturarea aplicării

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpatului B.R.,

invocând în sprijinul acestei solicitări faptul că inculpatul, deși a formulat

numeroase denunțuri în faza de urmărire penală, nu a ajutat în mod efectiv la

depistarea altor persoane care au săvârșit infracțiuni de trafic sau consum de

droguri, astfel că nu se justifică aplicarea acestui beneficiu legal.

În apelul propriu, inculpatul B.I.R. a solicitat în temeiul art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din

infracțiunea de trafic de droguri în infracțiunea de deținere de droguri în

vederea consumului propriu, sens în care a arătat că achiziționarea celor 7

doze de heroină s-a realizat exclusiv pentru consumul propriu al său și al

martorului denunțător P.S.N. și nicidecum în vederea comercializării acestor

produse.

Examinând apelurile declarate în cauză,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 314 din 14

aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 912/2006, a admis apelul parchetului, a

desființat parțial hotărârea primei instanțe și a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 față de inculpatul B.R., reținând

totuși circumstanța atenuantă de la art. 76 lit. a) C. pen., și aplicând acestuia

o pedeapsă rezultantă de 5 ani cu executarea în regim de detenție.

A fost, de asemenea, admis apelul

parchetului și în ceea ce privește critica privitoare la greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.I.R., considerându-se că

sancțiunea de 3 ani închisoare la care s-a oprit prima instanță este

nejustificat de blândă, nefiind de natură să asigure scopul sancționator și

preventiv al pedepsei, astfel încât reținând totuși circumstanțe personale

favorabile acestui inculpat, instanța i-a majorat pedeapsa de la 3 ani la 5 ani

închisoare.

Apelul declarat de inculpatul B.I.R.

a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații, care invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

1

și 14 C. proc. pen. solicită:

Pentru inculpatul B.R.:

- aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

el denunțând 8 persoane pe care le cunoștea drept traficanți de droguri

împotriva unuia dintre ei fiind pusă în mișcare acțiunea penală;

- reducerea pedepsei și executarea

ei în regimul prevăzut de art. 86

1

C. pen.

În privința inculpatului B.I.R. se

solicită în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic

de droguri în infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului

propriu, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile declarate sunt

întemeiate și urmează a fi admise pentru motivele care vor fi expuse în

continuare.

Pentru inculpatul B.R.: acesta a

formulat denunțuri împotriva mai multor persoane pe care el le cunoștea ca

traficanți de droguri. Conform adresei depuse la dosar, emitent fiind D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial București a Ministerului Public, urmare a unui astfel de

denunț a fost depistat O.S.V. împotriva căruia a fost pusă în mișcare acțiunea

penală pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere a

unor astfel de droguri.

Ajutând în mod efectiv prin

informațiile pe care le-a furnizat la depistarea și tragerea la răspundere

penală a unui infractor, față de acest inculpat trebuia să se mențină

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a procedat instanța de

fond.

În consecință, după casarea deciziei

se vor descontopi pedepsele aplicate și se va face aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași

lege, urmând ca pedeapsa stabilită să fie redusă la 4 ani închisoare.

Aplicarea art. 86

1

C.

pen., nu se poate face în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este

mai mare de 15 ani închisoare, iar una din cerințele prevăzute de textul

menționat nu este îndeplinită.

Pentru inculpatul B.I.R. s-a cerut

ca prim motiv schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de deținere de

droguri de mare risc în vederea consumului propriu, iar în subsidiar reducerea

pedepsei aplicate dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante deja

reținute în favoarea sa.

Schimbarea încadrării juridice nu se

impune. Identificat și denunțat ca traficant de droguri de martorul P.S.N., a

mijlocit tranzacția între acesta și inculpatul B.R., iar la domiciliul său s-au

găsit 17 doze de heroină o cantitate care excede consumului propriu.

Având în vedere că inculpatul a

recunoscut fapta comisă, că nu are antecedente penale, că a avut o conduită

anterioară corespunzătoare fiind încadrat în muncă, se va acorda o mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante urmând să i se reducă pedeapsa de la 5 ani

închisoare la 3 ani închisoare.

Pentru ambii inculpați, se vor

deduce perioadele reținerii și arestării preventive, menținând celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații B.I.R. și B.R.

împotriva deciziei penale nr. 314/ A din 14 aprilie 2006 a Curții de Apel București,

secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată cu privire la

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare

aplicată inculpatului B.R. în pedepsele componente după cum urmează:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76

lit. a) C. pen.;

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii săvârșită

de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit.

d) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000

față de inculpatul B.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., texte de lege

în baza cărora condamnă inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., contopește pedepsele aplicate, în final inculpatul B.R. urmând a executa

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.R. timpul

reținerii și arestării preventive de la  24 mai 2005 până la data punerii

efective în libertate.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.I.R. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani

închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.R. timpul

reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2006 la 11 iulie 2006.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.