ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10018/2009

HOTĂRÂRE
09.12.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10018/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3430 din 29 mai 2008, a respins ca tardiv recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 370 din 27 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

A fost respins ca nefondat recursul

declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat

prin D.G.F.P. împotriva deciziei nr. 764 din 19 septembrie 2007 a aceleiași instanțe.

Prin contestația în anulare, întemeiată

pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I și ale art. 319 C. proc. civ.,

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat desființarea deciziei pronunțate în dosarul nr. 1673/95/2006 și

rejudecarea recursului său.

A arătat că în situația în care

procurorul nu a fost prezent la judecarea cauzei, termenul de recurs curge de

la pronunțarea hotărârii, iar în situația în care a participat la judecarea

cauzei, termenul curge de la comunicare.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr.

304/2004 republicată, procurorii își desfășoară activitatea potrivit

principiului legalității și subordonării ierarhice, exercită căile de atac

împotriva hotărârilor judecătorești și participă la judecată în condițiile

legii.

Or, în speță, dovada de comunicare a

hotărârii recurate pentru Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, care a participat prin procurorul de ședință la judecarea

apelului, nu a fost făcută, aspect menționat și în cuprinsul declarației de

recurs întocmită de procurorii acestui parchet la data de 23 iulie 2007, astfel

încât, în mod eronat a fost respins recursul ca tardiv.

Contestația în anulare este întemeiată și

urmează a fi admisă pentru considerentele:

Prin decizia atacată a fost respins ca

tardiv recursul contestatoarei reținându-se că hotărârea recurată a fost

comunicată la data de 30 martie 2007, în timp ce recursul a fost declarat în

cauza în care procurorul a participat la judecată la 23 iulie 2007, cu

depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

pe vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În înțelesul textului de lege sus citat,

prin calea de atac evocată se tinde la anularea unei hotărâri pronunțată de

instanța de recurs urmare săvârșirii unor erori materiale în legătură cu

aspectele formale ale judecării recursului.

În speță, se constată că la pronunțarea

hotărârii atacate, instanța de recurs nu a observat că decizia recurată a fost

comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și nu recurentei, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a participat la judecarea recursului

prin procurorul desemnat.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. raportat

la art. 284 alin. (4) din același cod, pentru procuror, termenul de recurs

curge de la comunicarea hotărârii în situația în care a participat la judecata

cauzei, ca în speța de față.

Întrucât, în speță, procurorului nu i-a

fost comunicată hotărârea recurată, deși a participat la judecata cauzei, se

constată că pentru acesta nu a început să curgă termenul de exercitare a căii

de atac reglementată de art. 299 și urm. C. proc. civ., astfel încât acesta se

afla, la momentul exercitării recursului, în termenul legal prevăzut de art. 301

condiții se circumscrie ipotezei reglementate de textul art. 318 alin. (1) teza

I–a C. proc. civ.

Ca urmare, față de cele ce preced,

cererea dedusă judecății va fi admisă cu consecința desființării hotărârii

atacate în parte și fixarea unui termen de judecată în scopul soluționării

recursului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Admite contestația în anulare

formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Anulează în parte decizia nr. 3430

din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, și fixează termen pentru soluționarea recursului

declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, la 28 aprilie 2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.

Sursă