ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10018/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3430 din 29 mai 2008, a respins ca tardiv recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 370 din 27 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. A fost respins ca nefondat recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin D.G.F.P. împotriva deciziei nr. 764 din 19 septembrie 2007 a aceleiași instanțe. Prin contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I și ale art. 319 C. proc.

civ., Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat desființarea deciziei pronunțate în dosarul nr. 1673/95/2006 și rejudecarea recursului său. A arătat că în situația în care procurorul nu a fost prezent la judecarea cauzei, termenul de recurs curge de la pronunțarea hotărârii, iar în situația în care a participat la judecarea cauzei, termenul curge de la comunicare. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 304/2004 republicată, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității și subordonării ierarhice, exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și participă la judecată în condițiile legii.

Or, în speță, dovada de comunicare a hotărârii recurate pentru Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a participat prin procurorul de ședință la judecarea apelului, nu a fost făcută, aspect menționat și în cuprinsul declarației de recurs întocmită de procurorii acestui parchet la data de 23 iulie 2007, astfel încât, în mod eronat a fost respins recursul ca tardiv. Contestația în anulare este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele: Prin decizia atacată a fost respins ca tardiv recursul contestatoarei reținându-se că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 30 martie 2007, în timp ce recursul a fost declarat în cauza în care procurorul a participat la judecată la 23 iulie 2007, cu depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze pe vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În înțelesul textului de lege sus citat, prin calea de atac evocată se tinde la anularea unei hotărâri pronunțată de instanța de recurs urmare săvârșirii unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. În speță, se constată că la pronunțarea hotărârii atacate, instanța de recurs nu a observat că decizia recurată a fost comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și nu recurentei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a participat la judecarea recursului prin procurorul desemnat.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. raportat la art. 284 alin. (4) din același cod, pentru procuror, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii în situația în care a participat la judecata cauzei, ca în speța de față. Întrucât, în speță, procurorului nu i-a fost comunicată hotărârea recurată, deși a participat la judecata cauzei, se constată că pentru acesta nu a început să curgă termenul de exercitare a căii de atac reglementată de art. 299 și urm. C. proc. civ., astfel încât acesta se afla, la momentul exercitării recursului, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea instanței pronunțată în atare condiții se circumscrie ipotezei reglementate de textul art. 318 alin. (1) teza I–a C. proc.

civ. Ca urmare, față de cele ce preced, cererea dedusă judecății va fi admisă cu consecința desființării hotărârii atacate în parte și fixarea unui termen de judecată în scopul soluționării recursului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Anulează în parte decizia nr. 3430 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și fixează termen pentru soluționarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la 28 aprilie 2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.