ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10018/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10018/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3430 din 29 mai 2008, a respins ca tardiv recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 370 din 27 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
A fost respins ca nefondat recursul
declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat
prin D.G.F.P. împotriva deciziei nr. 764 din 19 septembrie 2007 a aceleiași instanțe.
Prin contestația în anulare, întemeiată
pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I și ale art. 319 C. proc. civ.,
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a
solicitat desființarea deciziei pronunțate în dosarul nr. 1673/95/2006 și
rejudecarea recursului său.
A arătat că în situația în care
procurorul nu a fost prezent la judecarea cauzei, termenul de recurs curge de
la pronunțarea hotărârii, iar în situația în care a participat la judecarea
cauzei, termenul curge de la comunicare.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.
304/2004 republicată, procurorii își desfășoară activitatea potrivit
principiului legalității și subordonării ierarhice, exercită căile de atac
împotriva hotărârilor judecătorești și participă la judecată în condițiile
legii.
Or, în speță, dovada de comunicare a
hotărârii recurate pentru Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova, care a participat prin procurorul de ședință la judecarea
apelului, nu a fost făcută, aspect menționat și în cuprinsul declarației de
recurs întocmită de procurorii acestui parchet la data de 23 iulie 2007, astfel
încât, în mod eronat a fost respins recursul ca tardiv.
Contestația în anulare este întemeiată și
urmează a fi admisă pentru considerentele:
Prin decizia atacată a fost respins ca
tardiv recursul contestatoarei reținându-se că hotărârea recurată a fost
comunicată la data de 30 martie 2007, în timp ce recursul a fost declarat în
cauza în care procurorul a participat la judecată la 23 iulie 2007, cu
depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze
pe vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În înțelesul textului de lege sus citat,
prin calea de atac evocată se tinde la anularea unei hotărâri pronunțată de
instanța de recurs urmare săvârșirii unor erori materiale în legătură cu
aspectele formale ale judecării recursului.
În speță, se constată că la pronunțarea
hotărârii atacate, instanța de recurs nu a observat că decizia recurată a fost
comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și nu recurentei, Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a participat la judecarea recursului
prin procurorul desemnat.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. raportat
la art. 284 alin. (4) din același cod, pentru procuror, termenul de recurs
curge de la comunicarea hotărârii în situația în care a participat la judecata
cauzei, ca în speța de față.
Întrucât, în speță, procurorului nu i-a
fost comunicată hotărârea recurată, deși a participat la judecata cauzei, se
constată că pentru acesta nu a început să curgă termenul de exercitare a căii
de atac reglementată de art. 299 și urm. C. proc. civ., astfel încât acesta se
afla, la momentul exercitării recursului, în termenul legal prevăzut de art. 301
C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea instanței pronunțată în atare
condiții se circumscrie ipotezei reglementate de textul art. 318 alin. (1) teza
I–a C. proc. civ.
Ca urmare, față de cele ce preced,
cererea dedusă judecății va fi admisă cu consecința desființării hotărârii
atacate în parte și fixarea unui termen de judecată în scopul soluționării
recursului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare
formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Anulează în parte decizia nr. 3430
din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, și fixează termen pentru soluționarea recursului
declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, la 28 aprilie 2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.