ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 826/ F din 5 iunie

2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul C.P.M.A.,

la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o durată a termenului de încercare de 4

ani, precum și în baza art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea

executării pedepselor accesorii privind exercițiul drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) teza II și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de

la 14 noiembrie 2005, la 21 noiembrie 2005.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 257

C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul S.D. la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat

condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani, a făcut

aplicația art. 71 alin. ultim C. pen. și a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii privind drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b)

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de

la 14 noiembrie 2005, la 21 noiembrie 2005.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 257

C. pen., și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art.

76 C. pen., a condamnat pe inculpata S.A.A., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat

condiționat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 6 luni,

făcând și aplicația art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea

executării pedepsei accesorii privind drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II și b) C. pen.

În baza art. 256 alin. (2), art. 257 alin. (2)

C. pen., a confiscat de la inculpatul C.P.M.A. suma de 10.000.000 ROL și,

respectiv, 7.000.000 ROL, contravaloarea bunurilor primite de început la data

de 21 octombrie 2005.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a

obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, instanța a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. nr. 221/P/2005

din 05 iunie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a

inculpaților: C.P.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influentă

prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, S.D. pentru

complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.

26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și

S.A.A. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Instanța a reținut, în esență, că în luna

septembrie 2005, D.P. a inițiat procedurile pentru organizarea concursului,

stabilit la 18 octombrie 2005, pentru ocuparea celor cinci posturi vacante de

agenți de poliție la Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența

pașapoartelor simple Neamț.

Una dintre condițiile pentru înscrierea la

concurs era aceea ca solicitanții să nu fie salariați ai M.I.R.A.

Unul din cele cinci posturi scoase la concurs

era ocupat la acea dată de C.I., agent de poliție încadrat la Serviciul de

evidență a persoanei Neamț, detașat din septembrie 2001 la Biroul pașapoarte

Piatra Neamț și care dorea să participe la concurs, aflându-se însă în

interdicția sus-menționată.

Pentru a-și realiza scopul, C.I. avea nevoie

de aprobările autorităților locale ale administrației și de cele ale

autorităților centrale ale instituțiilor de profil de la care urma să plece și,

respectiv, la care urma să se transfere.

Un prim raport făcut de C.I. și înregistrat

la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor la 6 octombrie 2005 a

rămas fără rezultat.

În aceste condiții, sus-numitul a întocmit un

al doilea raport, în două exemplare, obținând aprobările organelor locale și

mai având nevoie de semnăturile directorului general al I.N.E.P., martorul L.S.C.

și directorului general al D.G.P., martorul, chestor C.L.

În acest moment, C.I. a apelat la serviciile

inculpaților S.D. și S.A.A., despre primul știind că este „comisar”, iar despre

cea din urmă că este redactor șefia ziarul local „L.N.”.

În realitate, inculpatul S.D. făcea parte

dintr-o organizație neguvernamentală intitulată Comisariatul pentru societatea

civilă - Direcția de monitorizare a abuzurilor, combaterea infracționalității

și implementarea relațiilor cu U.E. și NATO, deținând legitimație asemănătoare

celor ofițerilor de poliție care îi atesta calitatea de „comisar șef principal”

pentru „R.N.E.”.

Acestea fiind argumentele care i-au creat

martorului C.I. convingerea influenței celor doi soți, sus-numitul apelând la

sprijinul acestora, a fost asigurat că ei cunosc o persoană care îl poate

ajuta, respectiv pe inculpatul C.P.M.A.

La data de 14 octombrie 2005, inculpații soți

S. împreună cu G.V. (nașul lor) și cu denunțătorul C.l. s-au deplasat la

București, prezentându-l pe acesta din urmă inculpatului C.P.M.A.

Prevalându-se de calitatea de fiu al

generalului C., inculpatul C.P.M.A. a fost primit, împreună cu C.l., în

audiență de către directorul general L.S.C. de la I.N.E.P., împrejurare în care

inculpatul a și intermediat o convorbire telefonică a tatălui său cu directorul

general.

Apoi, același inculpat împreună cu

denunțătorul s-au deplasat la D.G. de pașapoarte, unde au fost primiți de

directorul general, chestor C.L., acesta având, la rândul lui, o convorbire

telefonică cu generalul C.L.

Aceste demersuri s-au încheiat cu promisiuni

de rezolvare favorabilă și din acest moment, la sugestia inculpatului S.D.,

soții S. însoțindu-i pe cei doi în București și fiind permanent ținuți la

curent cu evoluția evenimentelor, denunțătorul C.l. a fost abordat în „problema

cașcavalului”.

A doua zi, 15 octombrie 2005, inculpatul C.P.M.A.

a obținut avizele favorabile pe rapoartele martorului C.l. de la directorii

generali C.L. și L.S.C.

Tot la data de 15 octombrie 2005, inculpatul

S.D. s-a întâlnit în domiciliul său cu C.l., căruia i-a comunicat obținerea

aprobărilor, dar și faptul că trebuia să dea suma de 7.000 euro, ce se cuvenea

inculpatului C.A. și celor doi directori generali.

Transferul martorului C.l. nu s-a realizat,

întrucât S.R.U. din D.G.P. a constatat că nu sunt posturi vacante la Serviciul

de pașapoarte Neamț.

Deși situația se prezenta astfel, fiind

comunicată și martorului C.l., inculpații S.D. și S.A.A. au continuat să

susțină față de denunțător că inculpatul C.A. va face mai departe demersuri în

vederea realizării transferului, insistând ca acesta să remită cei 7.000 euro,

sumă redusă ulterior la 4000 euro.

La data de 21 octombrie 2005, cei trei

inculpați s-au întâlnit la Iași cu denunțătorul, acesta din urmă exprimându-și

nemulțumirea pentru suma mare pretinsă.

În acele împrejurări, martorul C.l. a remis

inculpatului C.P.M.A. suma de 10.000.000 lei ROL și opt pachete de păstrăvi

afumați împachetați în cetină de brad și două sticle de whisky, în considerarea

demersurilor efectuate și a celor viitoare.

În perioada 11 - 12 noiembrie 2005 între

denunțător și inculpații S.D. și C.P.A.M. s-au purtat mai multe discuții

telefonice, înregistrate conform art. 91

1

C. proc. pen., din care

rezultă insistențele inculpatului S.D. ca denunțătorul să remită suma promisă.

Urmare acestora, la data de 13 noiembrie

2005, martorul C.I. a mers la București, remițându-i inculpatului C.P.M.A. suma

de 4000 euro, faptă constatată prin procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante.

Organul de urmărire penală a fost sesizat de

martorul C.I. prin denunțul înregistrat la data de 10 noiembrie 2005.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și

inculpații.

În apelul parchetului, hotărârea a fost

criticată pentru greșita individualizare a pedepselor, inclusiv reținerea

nejustificată a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.,

inculpatei S.A.A. și pentru omisiunea pronunțării cu privire la suma de 4000

euro, puși la dispoziție de D.N.A., iar în apel inculpații au solicitat

achitarea.

Prin decizia penală nr. 319 din 4 octombrie

2007, Curtea de Apel București a admis toate apelurile declarate în cauză, a

desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

constatat unele încălcări ale dispozițiilor legale procesual penale, se reține

greșita soluționare, de către instanța de fond, a laturii civile a cauzei.

Sub acest aspect, se arată că, pe de o parte,

s-a dispus confiscarea sumelor de 10.000.000 lei și, respectiv, 7.000.000 lei

de la inculpatul C.P.M.A., fără să motiveze această măsură, iar pe de altă

parte, nu s-a stabilit, prin audierea martorului C.I., dacă acesta solicită sau

nu restituirea sumei.

Apoi, din declarația martorului C.I. rezultă

că ar fi dat și alte sume de bani și bunuri inculpatului S.D., existând mai

multe dubii și controverse în conținutul acestei declarații.

Instanța de apel a arătat că temeiul legal al

confiscării este greșit, fiind aplicabil cel din legea specială.

S-a constatat, de asemenea, că instanța de

fond a omis să se pronunțe cu privire la suma de 4000 euro și să ia măsuri

asigurătorii, conform art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Toate aceste încălcări sunt subsumate celor

prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen. și care conduc la

concluzia că hotărârea instanței de fond este nelegală, impunându-se

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

S-a mai invocat omisiunea instanței de a cita

pe denunțător în calitate de parte vătămată, în raport de dispozițiile art. 19

din Legea nr. 78/2000, pentru a-și preciza poziția cu privire la sumele de bani

date.

În sfârșit, s-a mai invocat de către instanța

de control judiciar procedeul greșit de schimbare a încadrării juridice a

faptei inculpatei S.A.A., prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76

C. pen., fără să fi fost pusă în discuția părților și a procurorului.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată

cu recurs de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.,

care a criticat soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare la instanța de

fond, aceasta fiind contrară situațiilor expres și limitativ arătate de art. 379

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 1011 din 19 martie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A. împotriva

deciziei penale nr. 319 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel București, a

casat decizia atacata si a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor, cu

motivarea că pentru considerentele pe larg expuse, în cauză nu s-a comis

niciuna din încălcările prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care

sunt sancționate cu nulitate și pentru care s-ar fi putut decide desființarea

hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a mai

arătat în considerente că toate încălcările constatate de instanță și aspectele

deficitare ale cercetării judecătorești și de apreciere a probelor, pot și

trebuie suplinite de instanța de apel cu ocazia judecării apelurilor declarate

în cauză, în aplicarea dispozițiilor art. 378 C. proc. pen.

În rejudecarea apelurilor, după casare,

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 156 din 17 iunie 2008, a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție D.N.A. și inculpații S.D. și S.A.A. împotriva sentinței penale nr. 528

din 5 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a desființat,

în parte sentința atacată și a constatat că suma de 4.000 de euro a reintrat în

patrimoniul D.N.A., constatând totodată că în mod corect s-a dispus condamnarea

inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată,

fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au

fost trimiși în judecată, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a

efectuat corect de prima instanță, avându-se în vedere mai cu seama faptul că

cei trei inculpați nu au antecedente penale, cât și faptul că martorul

denunțător nu a obținut în final postul a cărui traficare o provocase. A

constatat că apelurile sunt fondate în ceea ce privește omisiunea primei

instanțe de a se pronunța referitor la suma de 4.000 de euro, ce a făcut

obiectul material al infracțiunii și a intrat ulterior în patrimoniul D.N.A.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A. și inculpații

S.D. și S.A.A.

Prin motivele scrise, parchetul a criticat

pedepsele aplicate celor trei inculpați, atât în privința cuantumului cât și a

modalității de executare; în considerarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen.,

a apreciat necesar majorarea pedepselor, iar în ceea ce privește pe inculpata S.A.A.

și înlăturarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și de asemeni, pentru

toți inculpații, înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., nefiind realizată

cerința arătată de art. 81 lit. c) C. pen. în susținerea acestor motive au fost

invocate dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În esență, recurenții inculpați prin motivele

scrise au susținut că probele administrate în cauză nu au făcut dovada

existenței infracțiunii, nici a faptului că a fost comisă de inculpați, după

cum nu rezultă din lucrările cauzei nici elementele constitutive ale infracțiunii

de complicitate la trafic de influență pentru care au fost trimiși în judecată

și condamnați inculpații. în sensul acestor susțineri s-a solicitat achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. a), c) și d) C. proc.

pen., în drept, recurenții inculpați au întemeiat criticile pe dispozițiile

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (l) pct. 9, 10, 17,

18 C. proc. pen.

Intimatul inculpat C.P.M.A., a solicitat în

temeiul art. 385

7

alin. (l) C. proc. pen., extinderea efectelor

recursului si achitarea sa.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție D.N.A. este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunile pentru care inculpații S.A.A.,

S.D. și C.P.M.A. au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de art. 257 C. pen.

și de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Analizând pedepsele aplicate inculpaților în

raport de contribuția concretă a fiecăruia la comiterea infracțiunilor, de

implicarea infracțională și de datele ce îi caracterizează, Înalta Curte

constată față de dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., că pedepsele aplicate sunt

insuficiente pentru realizarea scopului pedepsei, așa cum este prevăzut în

dispozițiile mai sus arătate, respectiv pentru a asigura realizarea funcțiilor

de constrângere și reeducare ale sancțiunii și a scopului prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni, astfel că, argumentele expuse de instanțele de fond și de

apel nu sunt suficiente pentru aplicarea pedepselor, așa cum au fost

individualizate de acestea.

În considerarea dispozițiilor arătate,

pedepsele aplicate inculpaților trebuiau să reflecte pericolul social al

activităților infracționale, constând în modalitatea de concepere, executare și

finalizare a acesteia, să reflecte participația și rolul pe care l-a avut

fiecare inculpat în câștigarea credibilității denunțătorului, ori pentru

obținerea folosului nejustificat. Pe de altă parte, obținerea sau nu a scopului

urmărit de denunțător este fără relevanță juridică în existența infracțiunii și

nici nu constituie un criteriu de individualizare, în sensul legii.

Astfel, față de natura infracțiunilor

săvârșite, a împrejurărilor în care au fost comise faptele, Înalta Curte

apreciază că se impune majorarea pedepselor inculpaților, astfel încât, aceștia

să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și

față de regulile de conviețuire socială, conform scopului pedepsei prevăzut de art.

52 C. pen.

Cât privește reținerea dispozițiilor art. 74 –

art. 76 C. pen., în favoarea inculpatei S.A.A. acestea nu se justifică, în

acest sens, neexistând motive care să impună un tratament sancționator diferit

față de inculpatul S.D., trimis în judecată și condamnat pentru aceiași

infracțiune de complicitate la trafic de influență, în contextul în care, cei

doi inculpați au mijlocit relația dintre inculpatul C.P.M.A. și denunțător. Mai

mult, lipsa antecedentelor penale în cazul celor trei inculpați nu justifică

nici aplicarea unor pedepse minime și nici coborârea sub minimul special, atâta

timp cât, ocupațiile, educația și pregătirea profesională a acestora impuneau,

cu atât mai mult, o conduită de respect a normelor penale, ce ocrotesc

relațiile sociale ce apără activități de interes public, reglementate prin

lege.

Referitor la modalitatea de executare a

pedepsei se apreciază realizate cerințele prevăzute de lege pentru suspendarea

executării, în condițiile art. 81 C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata S.A.A.

și conform art. 86

1

C. pen., pentru pedepsele aplicate inculpaților

S.D. și C.P.M.A., pe un termen de încercare calculat potrivit legii.

În alegerea modalității de executare s-a

apreciat că inculpații au avut o conduită bună în societate, nu au antecedente

penale, au pregătirea și educația necesară pentru realizarea recuperării lor

sociale, cât și pentru atingerea dublului scop al pedepsei și fără executare

efectivă a pedepselor aplicate.

Și desigur pentru toate aceste considerente

hotărârile atacate sunt supuse casării în baza dispozițiilor art. 385

9

alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., sens în care în temeiul art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de procuror și

hotărârile vor fi casare cu privire la individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților, în sensul celor anterior arătate.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.D. și S.A.A. precum și cererea de

extindere a efectelor acestor recursuri formulată de intimatul inculpat C.P.M.A.

În ceea ce privește recursurile declarate de

inculpații S.D. și S.A.A., se apreciază că acestea sunt nefondate pentru

motivele invocate, întrucât din ansamblul probator administrat rezultă în mod

clar vinovăția acestora cu privire la săvârșirea faptelor, pentru care au fost

trimiși în judecată, așa cum, în mod corect a reținut instanța de fond și de

apel prin hotărârile pronunțate, fiind corect stabilită starea de fapt și

vinovăția inculpaților, în cauză nefiind comisă o eroare de fapt. Potrivit art.

63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar

aprecierea fiecărei probe se face de către organul judiciar, în scopul aflării

adevărului. Susținerile inculpaților sunt infirmate de probele administrate atât

în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, astfel că Înalta Curte

constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen.

Din probele administrate rezultă împrejurări

de necontestat, în cadrul cărora, inculpații S.D. și S.A.A. au mijlocit relația

stabilită cu ocazia întrevederii dintre inculpatul C.P.M.A. și denunțătorul C.I.

prin care acesta urmărea aprobarea unui raport de transfer pe baza convingerii

create că inculpatul C.P.M.A. are influență asupra chestorului de poliție C.L.

și asupra comisarului șef L.S.C. Mai mult, pentru finalizarea activității

infracționale inculpații S. și-au împărțit sarcinile, acționând fiecare pentru

înlesnirea activității de pretindere și primirea unor sume de bani,

preocupându-se ca faptele lor să nu fie descoperite și persoanele implicate în

această activitate infracțională să nu fie identificate.

Și deși inculpații S. au avut o conduită

procesuală nesinceră, respingând orice implicare în activitatea infracțională,

probele au demonstrat și existența unor demersuri ale acestora pe lângă

denunțător, pentru ca acesta să dea banii pretinși, precum și sfaturile și

indicațiile acordate inculpatului C.P.M.A., pentru a obține banii pretinși.

Ori, în acest context, faptele inculpaților S.

constând în desfășurarea unor activități de înlesnire pentru pretinderea sumei

de 7.000 de euro, precum și pentru primirea efectivă a sumei de 4.000 de euro

de către inculpatul C.P.M.A., constituie în drept infracțiunea de complicitate

la trafic de influență, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și art.

6 din Legea nr. 78/2000, așa cum corect au reținut instanțele și pentru care,

tot astfel, au fost condamnați inculpații.

Și în fine, în cauză a fost administrată o

vastă probațiune a acestor fapte pornind de la sesizarea și declarațiile

martorului denunțător C.I., procesul verbal de ridicare a sumei de 4.000 euro,

procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșe fotografice,

procesul verbal din 13 noiembrie 2005, privind examinarea cu lampa UV a

mâinilor și a îmbrăcămintei inculpatului S.D., interceptările și înregistrările

audio-video, precum și celelalte probe arătate și discutate prin actul de

trimitere în judecată și hotărârile recurate.

Așa fiind, pentru toate aceste considerente

de fapt și de drept soluția de condamnare nu este consecința unei erori grave

de fapt ci rezultatul probelor administrate în cauză și a unei stări de fapt

corect reținute.

Față de art. 385

9

pct. 9 C. proc.

pen., susținerea recurenților că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, este nefondată, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței este

motivată în fapt și în drept, așa cum rezultă din conținutul acesteia la

dosarul Curții de Apel București.

Cu privire la pct. 17 al art. 385

9

C. proc. pen., deși a fost invocat de către apărătorul recurenților inculpați,

acesta nu a fost susținut și nu a formulat nicio cerere de schimbare de

încadrare juridică, însă, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată

faptelor este temeinică și legală, iar critica adusă fără a fi motivată, nu are

temei în starea de fapt reținută pe baza probelor administrate.

Cererea de extindere a efectelor recursurilor

formulată de inculpatul C.P.M.A., nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 385

7

C. proc. pen., urmând a se respinge.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., pentru totalitatea considerentelor expuse se vor

respinge recursurile declarate de inculpații S.D. și S.A.A.

În consecință se va casa decizia penală

atacată precum și sentința penală nr. 826/ F din 5 iunie 2007 a Tribunalului

București, secția a Il-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei

și rejudecând:

Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 74 lit.

a) și art. 76 C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat

la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârșită de inculpata

S.A.A.

Va majora pedeapsa aplicată acesteia pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Va face aplicația art. 81 C. pen. și va

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 4 ani, conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

Va atrage atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va dispune

suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate

a executării pedepsei.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului C.P.M.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, și inculpatului S.D., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

de la câte 2 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.

Va înlătura dispozițiile art. 81 C. pen., cu

privire la pedepsele aplicate inculpaților C.P.M.A. și S.D.

În baza art. 86

1

C. pen., va

dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 4 ani

închisoare aplicate inculpaților C.P.M.A. și S.D. pe un termen de încercare de

câte 6 ani, calculat conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpații

C.P.M.A. și S.D. urmează să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.

86

3

alin. (l) lit. a) – d) C. pen., urmând ca inculpații să se

prezinte la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul București, la termenele și în

condițiile fixate de acesta.

Va atrage atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va dispune

suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării sub

supraveghere a executării pedepselor de către cei doi inculpați.

Va menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., va obligă recurenții inculpați S.D. și S.A.A. la câte 275 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 75 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.P.M.A.,

în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații S.D. și S.A.A. împotriva deciziei penale nr. 156 din 17 iunie

2008 a Curții de Apel București, secția I penală, precum și cererea de

extindere a efectelor acestor recursuri formulată de intimatul inculpat C.P.M.A.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva deciziei penale nr.

156 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată precum și

sentința penală nr. 826/ F din 5 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a

Il-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând:

- înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit.

a) și art. 76 C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat

la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârșită de inculpata

S.A.A.

Majorează pedeapsa aplicată acesteia pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Face aplicația art. 81 C. pen. și dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani, conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune

suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate

a executării pedepsei.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.P.M.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000, și inculpatului S.D., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

de la câte 2 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.

Înlătură dispozițiile art. 81 C. pen., cu

privire la pedepsele aplicate inculpaților C.P.M.A. și S.D.

În baza art. 86

1

C. pen., dispune

suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 4 ani închisoare

aplicate inculpaților C.P.M.A. și S.D. pe un termen de încercare de câte 6 ani,

calculat conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpații

C.P.M.A. și S.D. se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (l) lit. a) – d) C. pen., urmând ca inculpații să se prezinte la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul București, la termenele și în condițiile fixate de

acesta.

Atrage atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune

suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării sub

supraveghere a executării pedepselor de către cei doi inculpați.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Obligă recurenții inculpați S.D. și S.A.A. la

câte 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 75 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat C.P.M.A., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

ianuarie 2009.