ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2007

HOTĂRÂRE
23.02.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Debitoarea SC A.C. SA prin

administrator judiciar SC E. SRL Arad și creditoarea A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad,

au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. București, P.C. Criș, C.L. Mișca, SC

P.B. SRL, R.D.T. Arad, SC A. SA Arad, S.N.P. P., I.V. și A.D.S. constatarea

nulității parțiale a planului de distribuire a sumelor rezultate din

valorificarea pe calea executării silite a unei părți din patrimoniul

debitoarei întrucât sunt încălcate prevederile Legii 64/1995.

Judecătorul sindic al

Tribunalului Arad, prin sentința civilă 2439 din 15 noiembrie 2004 a respins

excepția de necompetență, a admis cererea constatând nulitatea absolută

parțială a planului de distribuire a creanțelor în sumă de 108.021,41 dolari S.U.A.

și a dispus virarea sumei de 1.011.002.049 lei în contul unic, reprezentând

creanțele D.G.F.P. Arad A.F.P. Chișineu Criș și P.C. Criș.

Instanța de fond a reținut

incidența în cauză a dispozițiilor art. 45, 37 și 108 din Legea nr. 64/1995

astfel încât a declarat competența judecătorului sindic de soluționare a pricinii,

iar pe fond data licitației publice 18 martie 2004 efectuată după deschiderea

procedurii reorganizării și lichidării judiciare.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia civilă 126 din 23 februarie 2005, a admis recursul A.V.A.S., a

casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de

Apel București.

Instanța de recurs a

considerat aplicațiunea prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care

atribuie competența de soluționare a tuturor cererilor în legătură cu activele

preluate de A.V.A.S. curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

sau domiciliul pârâtului.

Curtea de Apel București,

prin sentința comercială 38 din 22 februarie 2006, a respins, ca neîntemeiate,

cererile A.N.A.F., D.G.F.P. Arad și SC A.C. SA prin administrator judiciar SC E.

SRL.

Instanța a reținut că

împotriva debitoarei SC A.C. SA s-a deschis procedura reorganizării judiciare

și a falimentului prin sentința civilă 688 din 15 martie 2004 iar A.V.A.S. a

început executarea silită înainte de această dată așa încât deși licitația a

avut loc la 18 martie 2004 nu erau aplicabile dispozițiile art. 42 din Legea nr.

64/1995 ci prevederile derogatorii ale art. 89 din O.U.G. nr. 51/1998.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, SC E. SRL, lichidatorul judiciar al SC A.C. SA, a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 întrucât A.V.A.S.

a aderat la procedura instituită de Legea nr. 64/1995 iar la momentul

întocmirii planului de distribuire a prețului rezultat din executarea silită

era în vigoare Legea nr. 149/2004 care a abrogat prevederile art. 89 și 90 din

ordonanța sus-menționată.

Recursul este fondat și va

fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile Legii nr. 64/1995

prevedeau o procedură de executare silită, unitară, colectivă, concursuală și

egalitară asupra bunurilor debitorului comun, pentru apărarea în comun a

tuturor creditorilor.

Scopul legii, determinat de

șansa egală acordată tuturor creditorilor, s-a concretizat în abrogarea

dispozițiilor art. 89 și 90 din O.U.G. nr. 51/1998, prin Legea nr. 149/2004.

Prin sentința civilă 688 din

15 martie 2004, Tribunalul Arad a deschis procedura reorganizării judiciare și

a falimentului împotriva debitoarei SC A.C. SA, procedură la care s-a înscris prin

cererea 13429 din 14 mai 2004 și creditorul A.V.A.S.

Prin procedura de executare

silită instituită de O.U.G. nr. 51/1998, A.V.A.S. a valorificat prin licitație

publică un imobil aparținând debitoarei, la 18 martie 2004, după deschiderea

procedurii speciale de executare silită, iar la 30 septembrie 2004 a întocmit

planul de distribuire a prețului, după ce dispozițiile art. 89 din O.U.G. nr. 51/1998

au fost abrogate, prin Legea nr. 149/2004.

Așa dar la momentul

întocmirii planului de redistribuire contestat, A.V.A.S. se afla pe lista

creditorilor debitorului comun, acceptând normele procedurale execuționale

impuse de Legea nr. 64/1995, iar prevederile derogatorii prevăzute de O.U.G. nr.

51/1998 erau abrogate.

Aplicând planul de distribuire

a fondurilor obținute din vânzarea bunurilor. A.V.A.S. a considerat că

dispozițiile art. 120 și urm. din Legea nr. 64/1995 îi sunt aplicabile.

Întrucât toate procedurile

prevăzute în Legea nr. 64/1995 sunt de competența exclusivă a tribunalului în a

cărui rază teritorială se află sediul debitorului, iar curtea de apel este

instanța de recurs (art. 6 și 8 din aceeași lege) această din urmă instanță era

competentă să soluționeze recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței

civile 2439 din 15 noiembrie 2004 pronunțată de judecătorul sindic.

În mod greșit, atât Curtea

de Apel Timișoara cât și Curtea de Apel București, fără a ține cont de data

deschiderii procedurii speciale de executare silită raportată la data

valorificării imobilului debitoarei prin vânzarea la licitație și a întocmirii

planului de distribuire a prețului, au considerat aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 51/1998 și în consecință competența de soluționare în primă instanță a

curții de apel.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul declarat împotriva sentinței 38 din 22 februarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, va casa sentința atacată și decizia 126

din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara și, va trimite cauza la

această din urmă instanță pentru a se pronunța asupra recursului declarat de A.V.A.S.

împotriva sentinței civile 2439 din 15 noiembrie 2004 pronunțată de judecătorul

sindic al Tribunalului Arad.

Admite recursul declarat de

contestatoarea SC E.C. SRL lichidator al SC A.C. SA Chișineu Criș.

Casează sentința comercială nr.

38 din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

și decizia nr. 126 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Trimite cauza la Curtea de

Apel Timișoara pentru a judeca recursul împotriva sentinței nr. 2439 din 15

noiembrie 2004 a judecătorului sindic.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-10-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4507/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 38 din 15 ianuarie 2004, Judecătoria Timișoara a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea SC M.L.R.F
ÎCCJ 2005-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2907/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1523 din 9 iunie 2004, Tribunalul Arad secția comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva pârâtei SC M.I
ÎCCJ 2006-12-07
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4020/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1460 din 16 noiembrie 2005, a admis acțiunea precizată formula
ÎCCJ 2008-05-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2008
ând, în esență, admiterea cererii sale de contestație la executare întrucât debitul a fost achitat la 21 octombrie 2005, creanța preluată de A.V.A.S. fiind stinsă. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examin
ÎCCJ 2004-03-30
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2004
Asupra conflictului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, B.R.C.R. SA – C.B., sucursala Cluj, a solicitat ca, în baza art. 124 alin. (1) lit. a), d) și f) din Legea nr. 64/1995, modificată, să se di
Sursă