ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1489/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 107 din 15

decembrie 2003 A.G.A.S.N.S. SA a respins notificarea nr. 33 din 24 mai 2001

prin care N.C.P. a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură

a imobilului situat în Municipiul București compus din teren cu suprafața de

700 mp și o construcție, subsol, parter și trei etaje.

S-a motivat că atât notificarea cât

și actele depuse ulterior nu cuprind elemente de identificare pentru imobilul

solicitat și că certificatul de moștenitor nr. 206 din 13 august 1999 eliberat

de Biroul Notarului Public C.B. a fost depus după expunerea termenului de

decădere prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

La data de 19 ianuarie 2004

reclamantul N.D. în nume propriu cât și în numele mamei sale N.L.M. și a

fratelui său N.P.M. a chemat în judecată S.N.S. SA solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 107 din 15

decembrie 2003.

La termenul din 17 februarie 2004

reclamanții N.D.,

N.P.M. și N.L.M.

, ultima prin mandatar N.P.M. și-au precizat acțiunea în sensul că au

solicitat:

- desființarea deciziei nr. 107 din

15 decembrie 2003 și

- restituirea în natură a imobilului

situat în Municipiului București.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorul lor C.N., în timpul

căsătoriei sale cu N.L.M., că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului

nr. 92/1950, că au făcut dovada calității de moștenitor și a dreptului de

proprietate al autorului lor asupra imobilului a cărui restituire au

solicitat-o și că motivele invocate în decizia de respingere a notificării nu

pot fi luate în considerare.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința civilă nr. 859 din 6 octombrie 2004 a admis contestația

formulată de reclamantul N.D. în nume personal și în numele mamei și fratelui

său N.L.M. și N.P.M., a anulat decizia nr. 107 din 15 decembrie 2003 și a

obligat R.N.S. SA să restituie reclamanților în natură imobilul situat în

București, compus din teren în suprafață de 348 mp și o construcție P + 3.

Instanța de fond a reținut că

autorul reclamanților a dobândit imobilul în litigiu printr-un contract de

vânzare-cumpărare autentificat la 12 noiembrie 1946, că imobilul a fost

naționalizat fiind menționat în lista privind „imobile în construcție” poz. 94

a Decretului nr. 92/1950, că la data preluării construcția era compusă din

parter și 4 etaje la roșu și că ulterior Ministerul Minelor și Petrolului a

efectuat lucrări de finisare la acest imobil în baza unei autorizații de

construcție eliberată la 24 aprilie 1951 de Primarul municipiului București.

Totodată s-a mai reținut că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitor

și că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu încălcarea art. 481 C.

civ. și a art. 8 și art. 10 din Constituția din anul 1948 motiv pentru care

unitatea deținătoare trebuia să-l restituie în natură reclamanților conform

art. 1, art. 9 și art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta S.N.S.S. SA.

La 2 septembrie 2006 reclamanta N.L.M.

a încetat din viață, moștenitorii săi fiind reclamanții N.P.M. și N.D. potrivit

certificatului de calitate nr. 286 din 20 octombrie 2006 eliberat de Biroul

Notarului Public F.M.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 764 din 20 noiembrie 2007 a admis apelul declarat

de pârâta S.N.S.S. SA și a schimbat în parte sentința instanței de fond în

sensul diminuării suprafeței de 348 mp teren ce s-a dispus restituită, la

298,16 mp teren. A menținut restul dispozițiilor din sentință.

Instanța de control judiciar a

reținut, în esență, că modificările aduse de stat construcției cu o arie

desfășurată de 30,6% aferentă suprafeței construite la sol și de 16,5% aferentă

suprafeței zidite, motiv pentru care poate fi restituită în natură potrivit

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată. Totodată a mai reținut că

apelanta pârâtă deține o suprafață de teren de 432,39 mp și că printr-o

hotărâre judecătorească anterioară rămasă definitivă și irevocabilă a fost

obligată să restituie în natură altor persoane îndreptățite o suprafață de

teren de 134,23 mp astfel că ea nu poate fi obligată să restituie intimaților

reclamanți decât o suprafață de 298,16 mp teren.

Împotriva ultimei hotărâri

pronunțată în cauză pârâta S.N.S. SA a declinat recursul de față, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâta a

arătat, după ce a făcut un istoric al cauzei și o analiză amănunțită a probelor

administrate, că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 10/2001, că singura departajare ce se putea face legat de

stadiul fizic al construcției la data preluării de către stat este cea aferentă

Normativului P 135 – 1999 care implică o defalcare statistică pe procente a

principalelor părți ale unei clădiri, respectiv infrastructura, suprastructura,

anvelopa, finisaje și instalații și că expertiza tehnică ing. A.L. a stabilit o

pondere a contribuției Statului la edificarea imobilului în stadiul actual de

131%.

În principal se solicită admiterea

recursului și modificarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul

respingerii contestației intimaților reclamanți, iar, în subsidiar, ca urmare a

aplicării art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

La data emiterii deciziei

administrative contestate cât și la data pronunțării sentinței instanței de

fond erau aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 potrivit

cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situația în

care imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în

raport cu cel preluat, dacă părțile nu au convenit altfel.

Aceste dispoziții au fost abrogate

prin art. I pct. 40 al Titlului I al Legii nr. 247/2005.

Totodată prin art. I pct. 42 al

Titlului I al aceluiași act normativ, după art. 18 al Legii nr. 10 s-a introdus

un nou articol, art. 18

1

, în prezent art. 19 după republicarea

legii, al cărui alineat 1 are următorul cuprins: „În situația imobilelor –

construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor

prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau

verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată

însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin

altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri

reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în

compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către

entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării cu

acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv”.

Instanța de apel a reținut în mod

corect că despăgubirile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată,

introduse prin Legea nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare.

Ipoteza prevăzută la art. 19 alin. (1)

din lege vizează acele construcții cărora, prin transformările survenite, în

raport cu forma inițială, le-au fost adăugate corpuri de zidărie sau volume din

alte materiale, ce reprezintă peste 100% raportat la aria desfășurată existentă

la data preluării (etajări sau/și adăugări de corpuri noi pe orizontală).

Nu se circumscrie ipotezei prevăzute

la alin. (1) al art. 19 din lege acea construcție căreia i s-a modificat

compartimentarea inițială (din spațiu de locuit în birouri și invers) ori i

s-au adus numai îmbunătățiri funcționale (racordări de gaze, termoficare,

consolidare, finisaje, lucrări de întreținere curentă și altele asemenea).

De asemenea nu poate fi circumscrisă

ipotezei prevăzute la art. 19 alin. (1) din lege nici acea construcție care

i-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială,

cazuri suplimentare ce au o utilizare independentă de cea a suprafeței

preluate.

Rezultă, așadar, ea în situația în

care corpurile nou adăugate, pe orizontală și/sau verticală, nu depășesc cu

peste 100% aria desfășurată inițial, imobilul se restituie în natură.

În speță, din expertiza tehnică

efectuată de ing. A.L. rezultă că după preluarea de către stat a imobilului în

locul curților interioare s-a extins construcția atât pe orizontală cât și pe

verticală urmând același regim de înălțime existent la data preluării,

respectiv două subsoluri, parter și 4 nivele, au fost executate lucrări de

consolidare și compartimentări și continuate până la finalizare restul

lucrărilor la construcția ce avea stadiul fizic la roșu și că suprafața

corpurilor nou construite reprezintă 30,6% aferentă suprafeței construite la

sol și 16,5% aferentă suprafeței utile desfășurată.

Argumentul recurentei pârâte în

sensul că instanța de apel trebuia să ia în considerare criteriul cheltuielilor

efectuate de stat pentru terminarea construcției, corespunzător Normativului P

135 – 1999, nu poate fi primit întrucât criteriul prevăzut de art. 19 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 republicată este cu totul altfel și anume acela dacă au

fost adăugate la vechea construcție, preluată de stat în mod abuziv, pe

orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror

arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial.

În aceste condiții cum statul nu a

adăugat imobilului în litigiu, pe verticală și pe orizontală corpuri noi a

căror suprafață desfășurată să fie mai mare decât cea a construcției

naționalizate în mod corect instanța de apel a dispus restituirea în natură a

nemișcătorului intimaților-reclamanți, potrivit art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1),

art. 9 și art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Decizia atacată fiind dată cu

aplicarea corectă a legii recursul este nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.N.S. SA împotriva deciziei nr. 764 din 20 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 februarie 2009

.