ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3430/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 44 din 24 martie 2008, Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, a respins contestația la executare

formulată de contestatoarea S.C.D.A. Lovrin în contradictor cu intimata A.D.S.

ca inadmisibilă, urmare admiterii excepției invocată de intimată în baza

dispozițiilor art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998.

Instanța de fond a

reținut că a fost sesizată prin sentința nr. 1 din 14 ianuarie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, de declinare, cu soluționarea contestației pe care

contestatoarea a formulat-o împotriva executării silite pornită de intimată în

temeiul O.U.G. nr. 51/1998 și, în raport de dispozițiile art. 137, analizând

excepția invocată de intimată în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 pe care

a apreciat-o ca întemeiată nu a mai analizat excepția tardivității și nici

fondul contestației.

Cu privire la

temeinicia excepției, prima instanță a reținut că prevederile art. 46 din

O.U.G. nr. 51/1998 stabilesc imperativ obligația reclamantului de comunicare a

cererii și actelor pe care aceasta se întemeiază intimatei înainte de a fi

depuse la instanță, sub sancțiunea de a nu fi primite de judecător, obligație

ignorată de contestatoare.

Față de constatarea

neîndeplinirii obligației menționate, care constituie o condiție prealabilă de

sesizare a instanței, contestația la executare a fost respinsă ca inadmisibilă.

În contra sentinței a

declarat recurs contestatoarea

S.C.D.A. Lovrin în temeiul art. 299 - 316 C. proc. civ.,

conform art. 304

1

C. proc. civ., recursul nefiind limitat la

motivele prevăzute de art. 304.

În dezvoltarea

criticilor sale, recurenta arată că norma cuprinsă în art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998

nu se referă la A.D.S. ci se aplică doar A.V.A.B.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata A.D.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea sentinței, aceasta făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 46

din O.U.G. nr. 51/1998, care îi sunt incidente în baza art. 1 alin. (2) din

O.U.G. nr. 64/2005.

Recursul este fondat

pentru considerentele care urmează.

Cu privire la incidența art. 46 din O.U.G. nr.

51/1998 în cauza de față, se constată critica ca fiind neîntemeiată, întrucât,

în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005,

dispozițiile cap. VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 se aplică și A.D.S. în

calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, iar art. 46 este

cuprins în cap. IX.

Sentința este

nelegală însă sub aspectul calificării obligației de comunicare a cererii și

actelor pe care aceasta se întemeiază părții adverse, înainte de sesizarea

instanței, ca fiind o procedură prealabilă în raport de prevederile art. 109 C.

proc. civ. a cărei neîndeplinire susține instanța, atrage sancțiunea

inadmisibilității.

Or, obligația de

comunicare a documentelor respective este o măsură administrativă, sancționată

cu neprimirea cererii de către judecător, deci un fine de neprimire, iar nu o

procedură prealabilă care, de regulă, reprezintă o modalitate de soluționare

extrajudiciară a cauzei și a cărei neîndeplinire se sancționează cu respingerea

cererii ca prematur introdusă iar nu cu respingerea ei ca inadmisibilă.

Rațiunea instituirii

obligației de comunicare a documentelor în baza art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998,

constă în asigurarea celerității soluționării cauzei, rațiune care la momentul

soluționării de prima instanță nu mai avea suport.

Astfel, cererea a

fost înregistrată la 17 septembrie 2007 la Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

care, la 15 noiembrie 2007, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o secției

comerciale pentru competentă soluționare iar aceasta la 14 ianuarie 2008 prin

sentința nr. 1/PI și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de

Apel București care a soluționat excepția în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998

la 24 martie 2008.

Prin urmare,

constatând că cererea a fost primită și înregistrată la instanță și că

intimata, dat fiind parcursul cauzei a avut posibilitatea să ia cunoștință de

conținutul acesteia, în mod greșit prima instanță a admis excepția invocată și

greșit a respins contestația la executare ca inadmisibilă.

Drept urmare, Înalta

Curte va admite recursul declarat, va reține cauza pentru soluționare în fond

conform art. 48 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, sens în carte va acorda

termen la 27 ianuarie 2009, când va pune în discuția părților excepția

tardivității contestației formulată de intimată prin întâmpinare,

contestatoarea urmând a acoperi cu prioritate neregularitatea semnării

contestației la executare pe care a promovat-o.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea

S.C.D.A. Lovrin împotriva sentinței nr. 44 din 24 martie

2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează sentința

atacată și acordă termen la 13 ianuarie 2009 pentru soluționarea pe fond a

cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2008.