ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3401/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău

la data de 15 martie 2007, Asociația A.A. Poșta Câlnău a formulat contestație

la executarea silită pornită de intimata A.D.S., în baza titlului executoriu –

contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 19 decembrie 2000, solicitând

anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de intimată, cu

motivarea că există un litigiu pe rol purtat între aceleași părți cu privire la

cuantumul creanței pe care intimata o pretinde în baza contractului de vânzare -

cumpărare acțiuni din 2000.

Judecătoria Buzău, prin

sentința civilă nr. 2359 din 25 aprilie 2007 și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2005 pentru accelerarea

procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S. de către

partenerii contractuali, dispozițiile capitolelor VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998,

modificată, privind valorificarea unor active bancare, se aplică și A.D.S., iar

conform art. 45 din capitolul IX, competența de soluționare a cererilor de

orice natură aparține Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul

sau, după caz, domiciliul pârâtului.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, astfel investită, prin decizia comercială nr. 10 din data de

11 februarie 2008 admite excepția prematurității invocată de către intimate și

respinge contestația la executare, ca prematur introdusă.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea apreciază că dispozițiile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998

potrivit cărora reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se

întemeiază înainte de depunerea acestora în instanță, cu scrisoare recomandată A.D.S.,

reprezintă o veritabilă procedură prealabilă obligatorie, iar contestatoarea nu

a făcut dovada îndeplinirii ei, excluzând astfel posibilitatea realizării unei

concilieri între părți și eventual a rezolvării pe cale amiabilă a litigiului.

Împotriva acestei sentințe,

contestatoarea a declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii

cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În dezvoltarea recursului,

autoarea a susținut, în esență, că hotărârea instanței de apel este nelegală,

fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr.

51/1998, care nu instituie o procedură porealabilă obligatorie, ci numai

obligația judecătorului de a nu primi cererea, fără dovada comunicării ei

intimatei, consecința nerespectării acestei obligații neputând duce la

respingerea cererii împiedicând astfel accesul părții la justiție.

Asupra recursului.

Examinând hotărârea atacată

în contextul criticilor formulate și al dispozițiilor legale, aplicate, Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a legii.

Obligația instituită de art.

46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, în sarcina reclamantului de a

comunica cererea, actele pe are se întemeiază și, după caz interogatoriul

scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de

depunerea acesteia în instanță, nu constituie o procedură prealabilă

obligatorie în sensul celei reglementate de art. 7101 C. proc. civ. în vederea

soluționării litigiului pe cale amiabilă, așa cum apreciază instanța.

Scopul avut în vedere de

legiuitor prin instituirea unei astfel de obligații nu numai în sarcina

reclamantului, dar și a intimatului în ce privește întâmpinarea și actele pe

care se întemeiază, a vizat judecarea de urgență și cu precădere a cererilor de

orice natură supuse dispozițiilor ordonanței, așa cum se prevede expres în art.

45 din ordonanță.

Concluzia se impune cu forța

evidenței și din examinarea celorlalte dispoziții cuprinse în art. 46 alin. (2)

și (3), art. 47, art. 48, referitoare la stabilirea primului termen în cauză,

judecarea cererii la primul termen sau în mod excepțional la următorul termen

care nu poate fi mai mare de 7 zile, comunicarea hotărârii motivate în cel mult

10 zile de la pronunțare, dispoziții care reprezintă în sine, reguli speciale

de natură să asigure judecarea de urgență și cu precădere a cererilor.

Mențiunea cuprinsă în art. 46

alin. (1) potrivit căreia „judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind

îndeplinirea obligației de comunicare” trebuie examinată în raport de

dispozițiile art. 114 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la cererea de chemare

în judecată și obligațiile judecătorului la primirea cererii de a verifica,

dacă aceasta întrunește cerințele legii, punându-i-se în vedere, când este

cazul, să completeze sau să modifice cererea.

Cu alte cuvinte,

neîndeplinirea obligației de comunicare constituie un fine de neprimire la

depunerea cererii în instanță.

Odată primită cererea,

citarea intimatului cu copie de pe cerere și acte pentru primul termen de

judecată lipsește de orice semnificație juridică invocarea neîndeplinirii

obligației de comunicare înainte de depunerea cererii, de vreme ce textul de

lege se referă numai la momentul depunerii cererii.

În cauză citarea intimatei A.D.S.

cu copie de pe acțiune și acte s-a realizat la data de 4 aprilie 2007 de către

prima instanță sesizată – Judecătoria Buzău – astfel că luarea în examinare a

excepției necomunicării la data de 11 februarie 2008 de către Curtea de Apel

are un caracter pur formal străin de rațiunile avute în vedere prin

reglementarea obligației de comunicare prevăzute de art. 46 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998, republicată.

Așa fiind în temeiul art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ. Înalta Curte admite prezentul recurs și va casa

sentința atacată cu trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru cercetarea

fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea Asociația A.A. Poșta Câlnău împotriva sentinței comerciale nr. 559

din 11 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Casează sentința și trimite

cauza pentru judecarea contestației la executare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2008.