ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8415/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8415/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava la 27 noiembrie 2003,
reclamatul B.M.M., prin mandatar G.T., a solicitat, în contradictoriu cu
pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Primăria Municipiului
Rădăuți, anularea dispoziției nr. 481 din 29 octombrie 2003, emisă de Primarul
Municipiului Rădăuți și restituirea în natură a imobilului situat în Rădăuți,
constând în parcela virană nr. 571/1 cu casa nr. 375 și parcela funciară nr.
596 arătură, în suprafață de 8,48 ari din C.F. 979 Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 211 din 16
martie 2004 Tribunalul Suceava a respins ca nefondată acțiunea, cu motivarea că
reclamantul nu a dovedit calitatea de moștenitor al proprietarului tabular și
nici preluarea abuzivă a imobilului.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia
civilă nr. 416 din 20 aprilie 2005, a admis apelul declarat de reclamant
împotriva sentinței, pe care schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea și
a desființat dispoziția contestată, dispunând restituirea suprafeței de 107 mp,
identică cu p.f. 593/6 din C.F. 979 Rădăuți și acordarea de măsuri reparatorii
pentru diferența de teren de 741 mp în valoare de 212.667.000 lei.
Instanța de apel a reținut că
reclamantul și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, conform art. 4
pct. 2 din Legea nr. 10/2001 și a făcut dovada dreptului de proprietate a
autorului său asupra imobilului în litigiu, preluat potrivit Decretului nr.
111/1951.
S-a avut în vedere că imobilul casă
nr. 375 nu mai există în prezent, iar pe p.f. 596/3 există casa revendicată de
reclamant, locuită în prezent de alte persoane, în speță fiind aplicabile
dispozițiile art. 10 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs D.G.F.P. Suceava, în calitate de reprezentant al Ministerului
Finanțelor Publice, Municipiul Rădăuți și reclamantul B.M.M.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6040 din 20
iunie 2006 a constatat nul recursul declarat de Municipiul Rădăuți, a respins
recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a
admis recursul declarat de reclamant.
Decizia a fost casată, iar cauza a
fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a da această soluție,
instanța de recurs a reținut că declarația de recurs a pârâtului Municipiul
Rădăuți nu cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art.
302
1
C. proc. civ., nefiind ștampilată și semnată de reprezentantul
legal.
Referitor la recursul Statului
Român, instanța a constatat că este nefondat, deoarece reclamantul a făcut
dovada calității de moștenitor al fostului proprietar cu ordinul de confirmare
a valabilității testamentului eliberat de Tribunalul Regional Haifa – Israel.
Totodată, s-a constatat că recursul
reclamantului este întemeiat și că se impune admiterea de noi probe pentru a
dovedi dacă locuința deținută de C.M.T. și S.M. este una și aceeași cu casa
revendicată de reclamant și pentru a stabili dacă este posibilă restituirea în
natură, ori reclamantul este îndreptățit la o altă măsură reparatorie.
În rejudecare, Curtea de Apel
Suceava a admis apelul reclamantului, a schimbat în totalitate sentința, a
admis acțiunea, a desființat Dispoziția nr. 481/2003 a Primarului Municipiului
Rădăuți, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului, a suprafeței
de 107 mp identică cu p.f. 593/6 și C.F. 979 com. cad. Rădăuți.
De asemenea, a dispus restituirea în
natură și a diferenței de teren în suprafață de 741 mp teren identic cu parte
din p.f. 596/3 și p.f. 575/1 din C.F. 979 com. cad. Rădăuți precum și a
construcției deținută de chiriașii C.M.T. și Ș.M.
Împotriva acestei decizii, D.G.F.P.
Suceava, în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, a
declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenta a criticat decizia
atacată, în esență, pentru că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii
condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de acordarea
măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, că nu s-a făcut dovada
preluării abuzive a bunurilor pentru care se solicită restituirea. Faptul că
doar din punct de vedere conjunctural imobilele în cauză au intrat în
proprietatea statului într-o perioadă pentru care s-au adoptat acte normative
cu caracter reparatoriu, nu justifică acordarea de măsuri reparatorii fără a
analiza îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat și va fi
respins pentru următoarele argumente.
Prezenta cauză a parcurs un prim
ciclu procesual, finalizat din decizia nr. 6040, pronunțată la 20 iunie 2006 de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Prin această decizie a fost admis
recursul reclamantului, s-a constatat nul recursul declarat de Municipiul
Rădăuți și a fost respins ca nefondat recursul declarat de Statul Român, prin
Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Suceava.
Or, recurenta D.G.F.P. Suceava, în
calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, reia în actualul
recurs exact criticile formulate de aceasta în primul recurs, respectiv cel
declarat împotriva deciziei nr. 416 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel
Suceava.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
prin decizia pronunțată nr. 6040/2006, a soluționat toate aceste critici.
S-a statuat deja că reclamantul a
făcut dovada calității sale de moștenitor al fostului proprietar B.P., cu
ordinul de confirmare a valabilității testamentului eliberat de Tribunalul
Regional Haifa din Israel.
S-a reținut și faptul că, în speță,
a formulat notificare numai reclamantul și că el beneficiază, conform art. 4
alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și de cotele comoștenitorilor testamentari,
care nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Față de cele mai sus arătate,
recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de D.G.F.P. Suceava împotriva deciziei nr. 168 din 22 mai 2007
pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie
2007.