ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2077/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 ianuarie 2004,

reclamanții A.C., A.A. și A.V. au solicitat în contradictoriu cu Primăria

municipiului Rădăuți anularea dispoziției nr. 617 din 17 decembrie 2003 emisă

de primar ca fiind nelegală.

Tribunalul Suceava, secția civilă

prin sentința nr. 332 din 27 aprilie 2004 a admis contestația reclamanților, a

desființat dispoziția nr. 617 din 17 decembrie 2003 emisă de primarul

municipiului Rădăuți și a trimis dosarul Primăriei Rădăuți în vederea luării

măsurilor reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001 (restituire în natură sau

prin echivalent).

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin dispoziția nr. 617 din 17 decembrie 2003 emisă de

primarul municipiului Rădăuți a fost respinsă notificarea reclamanților pentru

restituirea în natură a casei cu anexe și a suprafeței de 19,96 ari teren

situat în municipiul Rădăuți, cu motivarea că imobilul a fost vândut cu

respectarea Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași iar pe de altă parte, imobilul

revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Convenției româno-germane

în anul 1940 și nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Din înscrisurile depuse la dosar,

instanța de fond a stabilit că reclamanții sunt moștenitorii proprietarei

tabulare T.T. conform certificatului de moștenitor nr. 1008 din 26 iulie 1995

eliberat de fostul Notariat de stat Rădăuți.

Dreptul de proprietate al autoarei

reclamanților a fost întabulat în cartea funciară prin încheierea din 24

ianuarie 1948 a Judecătoriei mixte Rădăuți în baza cărții de judecată civilă

nr.1040/1947 sub nr. top 941/1 (parcela virană cu casă).

La recensământul locuințelor

efectuate în anul 1950 imobilul în litigiu apare ca fiind proprietatea autoarei

reclamanților.

Prevederile Legii nr. 10/2001 se

aplică imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989,

astfel că imobilul din Rădăuți, se încadrează în obiectul de reglementare al

legii.

Împrejurarea că imobilul a fost

înstrăinat chiriașilor conform Legii nr. 112/1995 nu atrage inaplicabilitatea

Legii nr. 10/2001 așa încât dispoziția contestată s-a considerat că este

nelegală și tribunalul a trimis Primăriei Rădăuți dosarul pentru a analiza pe

fond notificarea reclamanților.

Apelul declarat de municipiul

Rădăuți prin primar împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat

prind decizia nr. 2264 din 3 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția civilă, cu motivarea că legal și temeinic s-a stabilit de către

tribunal că imobilul în litigiu se circumscrie sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001

urmând ca primăria să soluționeze pe fond notificarea intimaților-reclamanți.

În termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ. în contra acestei decizii a declarat recurs pârâtul municipiul

Rădăuți prin primar invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurentul susține în esență că

reclamanții, cărora le incumbă sarcina probei, nu au dovedit că autoarea lor a

fost proprietara imobilului la momentul preluării abuzive. De asemenea, nu au

dovedit că statul a preluat abuziv imobilul în litigiu.

Se relevă faptul că potrivit

procesului verbal din 8 iulie 1947, autoarea reclamanților avea calitatea de

fost chiriaș în imobil și nu se cunoaște împrejurarea care a determinat

înscrierea dreptului de proprietate a acesteia în C.F. Rădăuți.

Ca urmare, se solicită admiterea

recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate ca fiind nelegale și pe fond

respingerea contestației formulate de reclamanți.

Recursul declarat este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod judicios s-a reținut de

instanța de apel că intimații-reclamanți au dovedit că autoarea lor T.T. era

proprietara imobilului în litigiu deoarece prin încheierea din 24 ianuarie 1948

a Judecătoriei mixte Rădăuți s-a dispus întabularea dreptului său de

proprietate asupra imobilului în litigiu în baza cărții de judecată civilă nr. 1040/1947.

Ulterior, la recensământul din 1950

autoarea reclamanților apare ca fiind proprietara imobilului din Rădăuți, respectiv

imobilul revendicat în cauză.

Față de aceste înscrisuri, apar ca

nejustificate susținerile recurentului că imobilul a trecut în proprietatea

statului în anul 1940, în baza Convenției româno-germane și că T.T. avea doar calitatea

de chiriașă a imobilului câtă vreme în C.F. Rădăuți ultima întabulare a

dreptului de proprietate figurează pe numele autoarei reclamanților.

Împrejurarea că imobilul a fost

vândut chiriașilor în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, nu exclude aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și poate avea înrâurire doar în ceea ce

privește stabilirea modalității de restituire către intimați.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul Rădăuți prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul Rădăuți prin Primar împotriva deciziei nr. 2264

din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.