ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7410/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 969 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantă D.R.I. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Rădăuți prin Primar, a desființat dispoziția nr. 1030 din 8 aprilie 2004, emisă de primarul Municipiului Rădăuți și a dispus restituirea prin măsuri reparatorii a cotei de 3 A din imobilele casă și teren în suprafață de 475 mp, situate în Rădăuți, identice cu p.f. 51/1 și 51/2 din C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că, reclamanta a făcut dovada cu extrasul de carte funciară că a fost proprietară imobilelor în litigiu, în limita cotei indivize de 3/8, imobile ce au fost preluate abuziv de statul român, în baza Decretului nr. 134 din 2 aprilie 1949. În acest sens, a avut în vedere că acțiunea reclamantei este întemeiată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a dispus restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a cotei de 3/8 din imobilul în litigiu. Prin decizia civilă nr. 165 din 14 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Rădăuți prin Primar împotriva sentinței civile nr. 969 din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Suceava.

S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că, potrivit extrasului de C.F. nr. 2350 al comunei cadastrale Rădăuți, fostă proprietară tabulară a p.f. 51/2 și 51/1, în limita cotei indivize de 3/8 a fost reclamantă D.R.I. , (fostă G.), iar cealaltă cotă indiviză de 5/8 a fost proprietatea numitului A.T. În baza Decretului nr. 134/1949 pentru naționalizarea unităților sanitare, imobilele intabulate în C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuți, în cota indiviză de 3/8, proprietatea reclamantei, au fost preluate de stat, tară acordarea vreunei despăgubiri. În aceste condiții, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că a fost proprietara cotei indivize de 3/8 din imobilele intabulate în C.F.

2350 a comunei cadastrale Rădăuți, și că acestea nu au fost proprietatea fratelui său A.G., că preluarea s-a făcut în baza Decretului nr. 134/1949, cu titlu valabil, se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele proprietatea sa fiind preluate abuziv și care trebuie restituite. În plus, nefăcându-se dovada că reclamanta a fost despăgubită pentru imobilele naționalizate, s-a reținut că în mod corect, instanța de fond a conchis că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei civile nr. 165 din 14 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâtul Municipiul Rădăuți prin Primar, care, invocând art. 304 pct. 7-9 C. proc.

civ. susține că, în mod greșit s-a reținut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită la restituirea imobilelor, a dreptului său de proprietate și a preluării în mod abuziv a acestora. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea criticilor formulate in extenso de către recurent, se reține că acestea pot fi încadrate în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, referitoare la actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, a calității de persoană îndreptățită și a modului de preluare a imobilelor în discuție de către stat. Dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocate de recurent nu sunt incidente în cauză, deoarece instanța prin hotărârea recurată în mod corect a aplicat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001. În acest sens s-a reținut că proprietarul imobilului în litigiu a fost G.S., tatăl intimatei-reclamante, decedat în anul 1930 și moștenit de L.G. în calitate de soție supraviețuitoare și cei doi fii R.I. și A.G., prima cu cota de 2/8 și ceilalți cu cote de câte 3/8 fiecare. Prin Decretul nr. 134 din 2 aprilie 1949 privind naționalizarea unităților sanitare, cota de 3/8 din imobilele înscrise în C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuți aparținând reclamantei din cauză a fost preluată de statul român, astfel că s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, care se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cât și a dreptului de proprietate al reclamantei.

Intimata-reclamantă a depus extrasul de C.F. nr. 2350 al comunei Rădăuți din care rezultă că proprietar anterior preluării imobilului de către statul român pentru cota de 3/8 a fost (R.) I.G., fiica lui G.S. și G.L., născută la 27 aprilie 1920 (fila 9 dosar fond), căsătorită ulterior D., așa cum rezultă din certificatul de căsătorie, prezentat în recurs (fila 13). Prin actele de stare civilă, anexate la dosarul cauzei (certificat de naștere și certificat de căsătorie), prin extrasul de C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuți și Decretul nr. 134/1949, actul de preluare de către stat a imobilelor, intimata-reclamantă a dovedit în conformitate cu cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001 că este persoană îndreptățită la restituirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/8 din imobilul casă și teren, situate în Rădăuți, identice cu p.f.

51/1 și 51/2 de 475 mp, evidențiat în C.F. nr. 2350 a comunei cadastrale Rădăuți, imobil preluat abuziv de către statul român, ca fostă proprietară tabulară, astfel că este nefondată critica recurentului. Față de considerentele de mai sus, recursul declarat de Municipiul Rădăuți prin Primar va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Rădăuți prin primar împotriva deciziei nr. 165 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2006.