ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC L. SA Botoșani a chemat în judecată pârâta P.F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea acesteia din spațiul cu destinație de locuință, situat în Municipiul Botoșani, județul Botoșani. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a deținut, în baza contractului de vânzare - cumpărare din 18 noiembrie 2003, un spațiu cu destinație de locuință, situat la adresa sus menționată, în suprafață de 38,76 mp, contract anulat prin sentința nr. 3266 din 9 iunie 2005 a Judecătoriei Botoșani.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de pârâta P.F., aceasta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Consiliului Local Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani prin Primar, solicitând obligarea acestora la restituirea prețului reprezentând contravaloarea spațiului din care se solicită evacuarea la valoarea actualizată, obligarea la plata cheltuielilor efectuate cu conservarea imobilului și a daunelor interese în sumă de 30.000 euro și instituirea unui drept de retenție asupra spațiului, până la achitarea integrală a pretențiilor. Prin sentința nr. 1739 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei P.F.

din spațiul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare din 18 noiembrie 2003. Prin aceeași hotărâre, a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de P.F. Sentința instanței de fond a fost apelată de pârâta P.F., iar prin decizia nr. 55 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul. Pentru a pronunța această soluție, în urma analizei criticilor formulate, Curtea a reținut că reclamanta are legitimitate procesuală de a formula acțiunea, având în vedere calitatea de administrator al spațiului locativ în litigiu. În ceea ce o privește pe intervenienta B.M., de asemenea Curtea a reținut că aceasta are calitate procesuală de a interveni în cauză, invocând un drept al său, în virtutea sentinței de reitegrare în spațiu.

Prin aceiași hotărâre, s-a reținut a fi nefondată și critica privind necompetența materială a tribunalului, ca primă instanță, având în vedere calitatea de comerciant a reclamantei, ce desfășura fapte obiective de comerț, potrivit dispozițiilor art. 3 C. com. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta P.F., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 modificarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În argumentarea motivului invocat, recurenta a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor generale de drept: principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale, principiul garantării drepturilor civile, principiul fundamental al preeminenței dreptului, principiul dreptului la apărare și dreptul la un recurs efectiv.

A mai susținut recurenta că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Totodată, s-a susținut că obligația instanței de a motiva hotărârea în fapt și în drept, nu are nicio legătură cu critica privind competența materială a instanței. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispoziții ce reglementează recursul, ca o cale extraordinară de atac. Față de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate, Curtea constată că recurenta nu a indicat în mod concret dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit, iar criticile aduse deciziei recurate, nu se regăsesc în dispozițiile sus menționate, acestea vizând de regulă, aplicarea unui text de lege străin situației de fapt dedusă judecății sau extinderea unei norme de drept la situații neaplicabile în cauză.

Așa fiind, se constată că dezvoltarea sumară și generică a motivului de recurs invocat, respectiv încălcarea principiilor enunțate anterior, nu dă posibilitatea instanței de recurs de a proceda la analiza acestora, ținută fiind de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului. În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța fondului a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, se constată că aceasta a făcut obiectul analizei instanței de control judiciar. Din analiza considerentelor deciziei recurate, se constată că instanța de apel a reținut că, deși tribunalul nu a indicat temeiul de drept care a stat la baza soluției pronunțate, această omisiune nu poate duce la desființarea hotărârii, având în vedere că indiferent de calificarea acțiunii, revendicare sau evacuare, competența materială revine aceleiași instanțe.

Pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel este nefondată, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta P.F., împotriva deciziei nr. 55 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 martie 2009.