ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC

L. SA Botoșani a chemat în judecată pârâta P.F., pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună evacuarea acesteia din spațiul cu destinație de

locuință, situat în Municipiul Botoșani, județul Botoșani.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta a deținut, în baza contractului de vânzare - cumpărare

din 18 noiembrie 2003, un spațiu cu destinație de locuință, situat la adresa

sus menționată, în suprafață de 38,76 mp, contract anulat prin sentința nr. 3266

din 9 iunie 2005 a Judecătoriei Botoșani.

Prin întâmpinarea și cererea

reconvențională formulată de pârâta P.F., aceasta a solicitat introducerea în

cauză, în calitate de pârâți, a Consiliului Local Botoșani și Primăria

Municipiului Botoșani prin Primar, solicitând obligarea acestora la restituirea

prețului reprezentând contravaloarea spațiului din care se solicită evacuarea

la valoarea actualizată, obligarea la plata cheltuielilor efectuate cu

conservarea imobilului și a daunelor interese în sumă de 30.000 euro și

instituirea unui drept de retenție asupra spațiului, până la achitarea

integrală a pretențiilor.

Prin sentința nr. 1739 din 6

decembrie 2007, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei P.F. din

spațiul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare din 18

noiembrie 2003. Prin aceeași hotărâre, a fost anulată ca netimbrată cererea

reconvențională formulată de P.F.

Sentința instanței de fond a

fost apelată de pârâta P.F., iar prin decizia nr. 55 din 17 aprilie 2008,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunța această

soluție, în urma analizei criticilor formulate, Curtea a reținut că reclamanta

are legitimitate procesuală de a formula acțiunea, având în vedere calitatea de

administrator al spațiului locativ în litigiu. În ceea ce o privește pe

intervenienta B.M., de asemenea Curtea a reținut că aceasta are calitate procesuală

de a interveni în cauză, invocând un drept al său, în virtutea sentinței de

reitegrare în spațiu.

Prin aceiași hotărâre, s-a

reținut a fi nefondată și critica privind necompetența materială a

tribunalului, ca primă instanță, având în vedere calitatea de comerciant a

reclamantei, ce desfășura fapte obiective de comerț, potrivit dispozițiilor art.

3 C. com.

Împotriva deciziei sus

menționate, a declarat recurs pârâta P.F., solicitând în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 modificarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivului

invocat, recurenta a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu

încălcarea principiilor generale de drept: principiul îmbinării intereselor

individuale cu cele generale, principiul garantării drepturilor civile,

principiul fundamental al preeminenței dreptului, principiul dreptului la

apărare și dreptul la un recurs efectiv.

A mai susținut recurenta că

decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a

legii. Totodată, s-a susținut că obligația instanței de a motiva hotărârea în

fapt și în drept, nu are nicio legătură cu critica privind competența materială

a instanței.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate, dispoziții ce reglementează recursul, ca o cale extraordinară

de atac.

Față de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocate, Curtea constată că recurenta nu a indicat în

mod concret dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit, iar criticile

aduse deciziei recurate, nu se regăsesc în dispozițiile sus menționate, acestea

vizând de regulă, aplicarea unui text de lege străin situației de fapt dedusă

judecății sau extinderea unei norme de drept la situații neaplicabile în cauză.

Așa fiind, se constată că

dezvoltarea sumară și generică a motivului de recurs invocat, respectiv

încălcarea principiilor enunțate anterior, nu dă posibilitatea instanței de

recurs de a proceda la analiza acestora, ținută fiind de dispozițiile legale ce

reglementează calea de atac a recursului.

În ceea ce privește critica

potrivit căreia instanța fondului a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, se constată

că aceasta a făcut obiectul analizei instanței de control judiciar.

Din analiza considerentelor

deciziei recurate, se constată că instanța de apel a reținut că, deși

tribunalul nu a indicat temeiul de drept care a stat la baza soluției

pronunțate, această omisiune nu poate duce la desființarea hotărârii, având în

vedere că indiferent de calificarea acțiunii, revendicare sau evacuare,

competența materială revine aceleiași instanțe.

Pe cale de consecință,

întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel este nefondată,

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta P.F., împotriva deciziei nr. 55 din 17 aprilie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 19 martie 2009.