ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3373/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar, a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâtei SC B.N. SRL Câmpulung Moldovenesc, din spațiul pe care îl deține în Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, și să oblige pârâta la plata sumei de 123.209 lei reprezentând daune, majorări de întârziere și penalități pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 30 septembrie 2006. Prin sentința nr. 3231 din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Sentința instanței de fond a fost apelată de către reclamant, iar prin decizia nr. 67 din 26 mai 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul și a schimbat sentința instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că între părți a intervenit contractul de închiriere din 5 ianuarie 1999 urmat de contractul de închiriere din 9 aprilie 2002, prin care reclamantul a închiriat pârâtei spațiul comercial situat în Câmpulung Moldovenesc, perioada de închiriere expirând la 31 decembrie 2002. Potrivit art. 6 lit. b) din contractul de închiriere, pârâta avea obligația să comunice proprietarului suprafața locativă ce urmează a fi eliberată, cu cel puțin 10 zile înainte de data eliberării și să o predea în stare de folosință.

A mai reținut instanța de apel că pârâta nu numai că nu a înștiințat reclamantul cu 10 zile înaintea datei eliberării spațiului, dar a continuat să ocupe acest spațiu și după data expirării contractului, fapt demonstrat prin cererea de cumpărare a spațiului, în baza Legii nr. 550/2002, care impune condiția deținerii spațiului comercial a cărui cumpărare se solicită și totodată, achitarea contravalorii chiriei la zi. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC B.N. SRL Câmpulung Moldovenesc, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate a deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

În argumentarea motivului invocat, recurenta a susținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, având în vedere că reclamantul nu a produs nici o probă cu privire la ocuparea fără drept a imobilului și că reclamantul însuși nu ar avea un titlu pentru spațiul comercial în litigiu. A mai susținut recurenta că și în ceea ce privește capătul de cerere referitor la daune, instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, pe de o parte, pentru că nu s-a făcut dovada ocupării imobilului, iar pe de altă parte, pentru că deși acțiunea era întemeiată pe răspunderea contractuală, instanța a admis pretențiile reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 998 C. civ., fără a mai face vreo referire la art. 1437 și art. 1452 C. civ.

O altă critică formulată de către recurentă, vizează împrejurarea că, în speță, nu a operat tacita relocațiune, astfel încât contractul și-a încetat valabilitatea la data de 31 decembrie 2002. Pentru motivele arătate, recurenta a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., impune obligația pentru recurentă de a demonstra lipsa temeiului legal sau aplicarea greșită a legii. Din examinarea susținerilor recurentei, se observă că deși aceasta a invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., singura critică ce poate fi analizată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, se referă la motivarea instanței de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., care în opinia recurentei ar fi greșită, având în vedere că acțiunea dedusă judecății era întemeiată pe răspunderea contractuală.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., astfel încât critica recurentei, pe acest aspect se dovedește a fi nefondată, având în vedere că soluția instanței de apel face referire la dispozițiile art. 998 C. civ., reținându-se că pârâta a deținut spațiul comercial fără ca între părți să existe un contract de închiriere. Așa cum rezultă din actele dosarului și din motivarea deciziei recurate, instanța de judecată a reținut în mod judicios că la expirarea contractului de închiriere, pârâta nu numai că nu a înștiințat reclamantul de intenția de a preda spațiul, dar în fapt nici nu a procedat la eliberarea acestuia și nici nu a încheiat un act de predare - primire.

De asemenea, nici critica privitoare la absența unui just titlu al reclamantului nu este fondată, având în vedere că instanța de apel face referire la împrejurarea că pârâta, și nu reclamantul, a deținut spațiul comercial fără nici un titlu și pe cale de consecință, a admis acțiunea în evacuare. Problema încetării contractului de închiriere și deținerea în continuare a spațiului comercial de către pârâtă, fără a avea un titlu, este pe deplin clarificată de către instanța de apel, ce a avut în vedere atât inexistența unui act de predare - primire, cât și demersurile făcute de pârâtă în vederea cumpărării bunului imobil, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 550/2002. Așa fiind, constatând că nu sunt motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.N. SRL Câmpulung Moldovenesc, împotriva deciziei nr. 67 din 26 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.