ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3373/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3373/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul
Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar, a solicitat instanței să dispună
evacuarea pârâtei SC B.N. SRL Câmpulung Moldovenesc, din spațiul pe care îl
deține în Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, și să oblige pârâta la
plata sumei de 123.209 lei reprezentând daune, majorări de întârziere și
penalități pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 30 septembrie 2006.
Prin sentința nr. 3231 din
29 noiembrie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Sentința instanței de fond a
fost apelată de către reclamant, iar prin decizia nr. 67 din 26 mai 2008,
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,
a admis apelul și a schimbat sentința instanței de fond, în sensul admiterii
acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de control judiciar a reținut că între părți a intervenit
contractul de închiriere din 5 ianuarie 1999 urmat de contractul de închiriere
din 9 aprilie 2002, prin care reclamantul a închiriat pârâtei spațiul comercial
situat în Câmpulung Moldovenesc, perioada de închiriere expirând la 31
decembrie 2002. Potrivit art. 6 lit. b) din contractul de închiriere, pârâta
avea obligația să comunice proprietarului suprafața locativă ce urmează a fi
eliberată, cu cel puțin 10 zile înainte de data eliberării și să o predea în
stare de folosință.
A mai reținut instanța de
apel că pârâta nu numai că nu a înștiințat reclamantul cu 10 zile înaintea
datei eliberării spațiului, dar a continuat să ocupe acest spațiu și după data
expirării contractului, fapt demonstrat prin cererea de cumpărare a spațiului,
în baza Legii nr. 550/2002, care impune condiția deținerii spațiului comercial
a cărui cumpărare se solicită și totodată, achitarea contravalorii chiriei la
zi.
Împotriva acestei decizii, a
declarat recurs pârâta SC B.N. SRL Câmpulung Moldovenesc, întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în
totalitate a deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, ca
fiind temeinică și legală.
În argumentarea motivului
invocat, recurenta a susținut că instanța de apel a făcut o greșită
interpretare și aplicare a legii, având în vedere că reclamantul nu a produs
nici o probă cu privire la ocuparea fără drept a imobilului și că reclamantul
însuși nu ar avea un titlu pentru spațiul comercial în litigiu. A mai susținut
recurenta că și în ceea ce privește capătul de cerere referitor la daune,
instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, pe de o
parte, pentru că nu s-a făcut dovada ocupării imobilului, iar pe de altă parte,
pentru că deși acțiunea era întemeiată pe răspunderea contractuală, instanța a
admis pretențiile reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 998 C. civ.,
fără a mai face vreo referire la art. 1437 și art. 1452 C. civ. O altă critică
formulată de către recurentă, vizează împrejurarea că, în speță, nu a operat
tacita relocațiune, astfel încât contractul și-a încetat valabilitatea la data
de 31 decembrie 2002.
Pentru motivele arătate,
recurenta a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu
interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., impune obligația pentru recurentă
de a demonstra lipsa temeiului legal sau aplicarea greșită a legii. Din
examinarea susținerilor recurentei, se observă că deși aceasta a invocat
motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., singura critică
ce poate fi analizată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, se referă la
motivarea instanței de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., care
în opinia recurentei ar fi greșită, având în vedere că acțiunea dedusă
judecății era întemeiată pe răspunderea contractuală.
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului, se constată că acțiunea introductivă de instanță a fost
întemeiată și pe dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ., astfel încât critica
recurentei, pe acest aspect se dovedește a fi nefondată, având în vedere că
soluția instanței de apel face referire la dispozițiile art. 998 C. civ.,
reținându-se că pârâta a deținut spațiul comercial fără ca între părți să existe
un contract de închiriere.
Așa cum rezultă din actele
dosarului și din motivarea deciziei recurate, instanța de judecată a reținut în
mod judicios că la expirarea contractului de închiriere, pârâta nu numai că nu
a înștiințat reclamantul de intenția de a preda spațiul, dar în fapt nici nu a
procedat la eliberarea acestuia și nici nu a încheiat un act de predare - primire.
De asemenea, nici critica privitoare la absența unui just titlu al
reclamantului nu este fondată, având în vedere că instanța de apel face
referire la împrejurarea că pârâta, și nu reclamantul, a deținut spațiul
comercial fără nici un titlu și pe cale de consecință, a admis acțiunea în
evacuare.
Problema încetării
contractului de închiriere și deținerea în continuare a spațiului comercial de
către pârâtă, fără a avea un titlu, este pe deplin clarificată de către
instanța de apel, ce a avut în vedere atât inexistența unui act de predare - primire,
cât și demersurile făcute de pârâtă în vederea cumpărării bunului imobil, în
temeiul dispozițiilor Legii nr. 550/2002.
Așa fiind, constatând că nu
sunt motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta
Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC B.N. SRL Câmpulung Moldovenesc, împotriva deciziei nr. 67 din 26
mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 noiembrie 2008.