ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

897 din 5 mai 2006 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, dată în fond după casarea dispusă prin decizia comercială nr. 869

din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, a fost respinsă acțiunea

reclamantei U.V. prin care revendicase 85 mp. teren, identificați sub nr. p.f.

255/17 din CF 2253 a comunei Moldovița, de la pârâta SC M. SA Suceava, cu

obligarea acesteia să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren.

S-a reținut în argumentarea

acestei soluții că reclamanta este intabulată ca proprietar al acestei

suprafețe în temeiul sentinței civile nr. 1889 din 10 decembrie 1998 a

Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, dar în același timp, această suprafață de

teren figurează și în titlul de proprietate al pârâtei cu nr. M 07 nr. 0432 din

18 ianuarie 1995, expertul desemnat în cauză stabilind că cele două titluri de

proprietate se suprapun pe o suprafață de 80 mp. și nu 85 mp.

Comparând cele două titluri

instanța a apreciat că cel al reclamantei este ulterior celui al pârâtei, iar

la data la care reclamanta a obținut titlul aceasta știa de emiterea titlului

pârâtei, dobândit de la Statul Român.

Întrucât pe parcursul

procesului pârâta a înstrăinat imobilul său către SC R. SRL din Câmpulung

Moldovenesc (act de vânzare cumpărare nr. 4079 din 6 decembrie 2002), iar

aceasta este înregistrată ca proprietară în C.F., instanța de fond a respins

acțiunea în revendicare ca neîntemeiată, reținând în dispozitivul acestei

sentințe și calitatea de chemată în garanție a SC R. SRL.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

comercială nr. 75 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, decizie casată prin decizia nr. 942

din 1 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de recurs a reținut

irevocabil că titlul de proprietate al reclamantei nu îl reprezintă sentința

civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cum greșit au

reținut instanțele, deoarece această sentință stabilește doar calitatea de

moștenitoare a reclamantei pentru autoarea sa D.M., ce fusese împroprietărită

în baza legii pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945, cu suprafața de 550

mp. în comuna Moldovița, suprafață identificată ca parcelă cadastrală cu nr. 255/17

în C.F. nr. 2253.

Comparând titlurile de

proprietate ale părților asupra suprafeței revendicate instanța de recurs

reține că este preferabil cel al reclamantei, deoarece el este datat din 1945

(cu nr. 88846) și provine de la adevăratul proprietar, respectiv, autoarea

reclamantei, D.M.

Întrucât instanțele s-au

pronunțat în contradictoriu și cu chemata în garanție SC R. SRL, instanța de

recurs a apreciat că instanțele n-au stabilit corect calitatea acesteia, în

dosar neexistând nici o cerere de chemare în garanție, lărgirea cadrului

procesual fiind dispusă, în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., la

termenul din 23 februarie 2006 (dosar nr. 338/2004 al Tribunalului Suceava).

În consecință, s-a dispus

trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru clarificarea calității procesuale a SC

R. SRL, în considerarea dispozițiilor art. 57 C. proc. civ. și să se

stabilească cu certitudine dacă suprafața revendicată de reclamantă este

deținută în prezent de SC R. SRL și dacă aceasta a dobândit și construcțiile a

căror ridicare a solicitat-o reclamanta.

Rejudecând cauza după

casarea dispusă, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia nr. 64 din 14 iunie 2007, a admis apelul

reclamantei și a schimbat sentința de fond în sensul că a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de 80 mp. ce face parte integrantă din parcela nr. 255/17

din C.F. nr. 2253 comuna Moldovița și să-și ridice construcțiile aflate pe

acest teren.

Totodată, pârâta a fost

obligată și la 2.075,3 lei cheltuieli de judecată pentru toate instanțele,

către reclamantă.

S-a reținut în argumentarea

acestei soluții, având în vedere motivele casării reținute de instanța de

recurs, că SC R. SRL a dobândit de la SC M. SA prin contractul de vânzare

cumpărare nr. 4097 din 6 decembrie 2002 imobilul situat în comuna Moldovița,

constând în 419 mp. teren construibil, împreună cu o secție de panificație,

identică cu parcela topo nr. 735 înscrisă în CF nr. 2005 a comunei Moldovița,

dobândită de SC M. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M 07 nr. 0432 din 18 ianuarie 1995 eliberat de Ministerul

Agriculturii și Alimentației.

Suprafețele parcelelor nr. 735

de 419 mp. teren și nr. 255/17 de 550 mp. se suprapun pe o suprafață de 80 mp.

În prezent terenul este

deținut de SC R. SRL, societate față de care nu s-a formulat nici o cerere de

chemare în judecată, așa încât nu are calitatea de chemată în garanție.

Instanța de apel a decis

însă menținerea acestei societăți în calitate de parte în proces pentru a-i fi

opozabilă hotărârea ce se va pronunța.

Pe fond, având în vedere

compararea titlurilor făcută și de instanța de recurs și rezultatele

expertizelor efectuate în cauză, declarațiile martorilor și cercetarea locală,

a reținut că pârâta a ocupat 80 mp. din terenul reclamantei, așa încât a fost

obligată să-i lase în deplină proprietate și folosință respectiva suprafață,

titlul reclamantei fiind preferabil celui al pârâtei.

Întrucât pe respectiva

suprafață se află și construcții pârâta a fost obligată să le ridice.

Nemulțumită de această

decizie pârâta SC M. SA a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor

recurenta apreciază că acțiunea reclamantei greșit a fost admisă deoarece ea a

dobândit terenul în litigiu prin privatizare, act valabil în temeiul art. 50

din Legea nr. 10/2001, situație în care reclamanta ar fi avut dreptul doar la

măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 din același act normativ.

De asemenea, ea a dobândit

cu bună credință terenul în litigiu de la Statul Român, ce era întabulat în C.F.

în această calitate, edificând o secție de panificație pe care a și

întabulat-o.

Pe terenul respectiv este

amplasată și o fântână, edificată de ea, care alimentează secția de producție

cu apă, fiind singura sursă de apă omisă a fi menționată în rapoartele de expertiză,

așa încât instanța de apel a dispus ridicarea ei cu încălcarea art. 579 C.

civ., coroborat cu art. 580 C. civ.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la

dosar de către intimata reclamantă pentru termenul de astăzi se solicită

respingerea recursului ca nefondat, apreciind că motivele invocate de recurentă

nu se încadrează în nici unul dintre motivele de recurs reglementate în art. 304

C. proc. civ. Consideră că recurenta nu mai poate invoca imposibilitatea continuării

producției în absența sursei de apă, deoarece terenul și construcția au fost

înstrăinate către SC R. SRL.

Recursul este întemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Chiar dacă recurenta și-a

întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar

intimata a contestat încadrarea, curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art.

306 alin. (3) C. proc. civ., că respectivele critici pot fi încadrate în

motivul de recurs prevăzut la pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., criticile

invocate privind greșita aplicare a unor dispoziții legale.

Din actele dosarului rezultă

că acțiunea reclamantei, promovată la 29 octombrie 1999, a parcurs mai multe

cicluri procesuale, patru, fiecare parcurgând fond și căi de atac, cauza fiind

trimisă spre rejudecare fie pentru încălcarea normelor de competență materială,

fie pentru suplimentarea probatoriului, fie pentru clarificarea cadrului

procesual și stabilirea calității părților.

Deși inițial reclamanta a

revendicat terenul și a solicitat demolarea construcțiilor de către pârâta SC M.

SA, la 23 februarie 2006 instanța a introdus în cauză în calitate de chemată în

garanție și SC R. SRL, actualul proprietar al terenului și construcțiilor în

litigiu, această societate devenind proprietar începând cu 6 decembrie 2002,

fapt necontestat de reclamantă, după cum rezultă și din notele scrise depuse în

recurs.

Ori, tocmai având în vedere

această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin

decizia nr. 942 din 1 martie 2007, a dispus casarea și trimiterea spre

rejudecare a cauzei.

Instanța de apel, deși

reține că împotriva acestei societăți, SC R. SRL, nu s-a formulat nici o cerere

de chemare în garanție sau în judecată, o menține ca parte în proces pentru

opozabilitate, pronunțându-se însă în dispozitiv numai în legătură cu pârâta SC

M. SA, nici una dintre părți neînțelegând să acționeze în judecată și SC R.

SRL.

Este incontestabil că atât

reclamanta cât și SC M. SA au fost înscrise în C.F. a comunei Moldovița ca

proprietare a unor loturi învecinate, loturi ce se suprapun cu 80 mp. teren.

De asemenea, a intrat în

puterea lucrului judecat, conform deciziei nr. 942 din 1 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, preferința titlului reclamantei asupra

respectivului teren în comparație cu cel al pârâtei.

Este irelevantă critica

recurentei pe aspectul că ea a dobândit de la Statul Român terenul în litigiu

urmare privatizării, câtă vreme, prin decizia de casare a primei instanțe de

recurs, s-a reținut valabilitatea titlurilor de proprietate ale ambelor părți,

numai astfel putându-se face compararea lor.

Ceea ce însă instanța de

apel a decis cu încălcarea legii este soluționarea acțiunii în revendicare,

formulată de reclamantă, în raport de pârâta SC M. SA, societate care, începând

cu 2002, nu mai este proprietara bunurilor, acestea fiind proprietatea SC R.

SRL, împotriva căreia nu s-a formulat nici o cerere de chemare în judecată și

față de care instanța a lărgit cadrul procesual la 23 februarie 2006 cu

încălcarea principiului disponibilității, citând din oficiu această societate,

care însă nu a dobândit calitatea de parte.

Din acest considerent

instanța de apel nici nu o menționează în dispozitivul deciziei recurate.

În consecință, acțiunea

reclamantei formulată împotriva SC M. SA având ca obiect revendicarea unei

suprafețe de teren și obligarea de a-și ridica cele edificate pe acest teren

greșit a fost admisă de instanța de apel, rezultând fără dubii că această

pârâtă încă din 2002 nu mai este proprietara și deținătoarea respectivelor

bunuri.

În considerarea celor

analizate, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare și

interpretare a dispozițiilor legale admițând acțiunea în revendicare față de SC

M. SA, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica

decizia din apel în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC M. SA Suceava împotriva deciziei nr. 64 din 14 iunie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

pe care o modifică în sensul că respinge apelul reclamantei U.V. împotriva

sentinței nr. 897 din 5 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.