ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 897 din 5 mai 2006 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, dată în fond după casarea dispusă prin decizia comercială nr. 869 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, a fost respinsă acțiunea reclamantei U.V. prin care revendicase 85 mp. teren, identificați sub nr. p.f. 255/17 din CF 2253 a comunei Moldovița, de la pârâta SC M. SA Suceava, cu obligarea acesteia să-și ridice construcțiile edificate pe acest teren.

S-a reținut în argumentarea acestei soluții că reclamanta este intabulată ca proprietar al acestei suprafețe în temeiul sentinței civile nr. 1889 din 10 decembrie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, dar în același timp, această suprafață de teren figurează și în titlul de proprietate al pârâtei cu nr. M 07 nr. 0432 din 18 ianuarie 1995, expertul desemnat în cauză stabilind că cele două titluri de proprietate se suprapun pe o suprafață de 80 mp. și nu 85 mp. Comparând cele două titluri instanța a apreciat că cel al reclamantei este ulterior celui al pârâtei, iar la data la care reclamanta a obținut titlul aceasta știa de emiterea titlului pârâtei, dobândit de la Statul Român.

Întrucât pe parcursul procesului pârâta a înstrăinat imobilul său către SC R. SRL din Câmpulung Moldovenesc (act de vânzare cumpărare nr. 4079 din 6 decembrie 2002), iar aceasta este înregistrată ca proprietară în C.F., instanța de fond a respins acțiunea în revendicare ca neîntemeiată, reținând în dispozitivul acestei sentințe și calitatea de chemată în garanție a SC R. SRL. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 75 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, decizie casată prin decizia nr. 942 din 1 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de recurs a reținut irevocabil că titlul de proprietate al reclamantei nu îl reprezintă sentința civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cum greșit au reținut instanțele, deoarece această sentință stabilește doar calitatea de moștenitoare a reclamantei pentru autoarea sa D.M., ce fusese împroprietărită în baza legii pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945, cu suprafața de 550 mp. în comuna Moldovița, suprafață identificată ca parcelă cadastrală cu nr. 255/17 în C.F. nr. 2253. Comparând titlurile de proprietate ale părților asupra suprafeței revendicate instanța de recurs reține că este preferabil cel al reclamantei, deoarece el este datat din 1945 (cu nr. 88846) și provine de la adevăratul proprietar, respectiv, autoarea reclamantei, D.M.

Întrucât instanțele s-au pronunțat în contradictoriu și cu chemata în garanție SC R. SRL, instanța de recurs a apreciat că instanțele n-au stabilit corect calitatea acesteia, în dosar neexistând nici o cerere de chemare în garanție, lărgirea cadrului procesual fiind dispusă, în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., la termenul din 23 februarie 2006 (dosar nr. 338/2004 al Tribunalului Suceava). În consecință, s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru clarificarea calității procesuale a SC R. SRL, în considerarea dispozițiilor art. 57 C. proc. civ. și să se stabilească cu certitudine dacă suprafața revendicată de reclamantă este deținută în prezent de SC R. SRL și dacă aceasta a dobândit și construcțiile a căror ridicare a solicitat-o reclamanta.

Rejudecând cauza după casarea dispusă, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 64 din 14 iunie 2007, a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința de fond în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 80 mp. ce face parte integrantă din parcela nr. 255/17 din C.F. nr. 2253 comuna Moldovița și să-și ridice construcțiile aflate pe acest teren. Totodată, pârâta a fost obligată și la 2.075,3 lei cheltuieli de judecată pentru toate instanțele, către reclamantă. S-a reținut în argumentarea acestei soluții, având în vedere motivele casării reținute de instanța de recurs, că SC R. SRL a dobândit de la SC M. SA prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4097 din 6 decembrie 2002 imobilul situat în comuna Moldovița, constând în 419 mp.

teren construibil, împreună cu o secție de panificație, identică cu parcela topo nr. 735 înscrisă în CF nr. 2005 a comunei Moldovița, dobândită de SC M. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0432 din 18 ianuarie 1995 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Suprafețele parcelelor nr. 735 de 419 mp. teren și nr. 255/17 de 550 mp. se suprapun pe o suprafață de 80 mp. În prezent terenul este deținut de SC R. SRL, societate față de care nu s-a formulat nici o cerere de chemare în judecată, așa încât nu are calitatea de chemată în garanție. Instanța de apel a decis însă menținerea acestei societăți în calitate de parte în proces pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța.

Pe fond, având în vedere compararea titlurilor făcută și de instanța de recurs și rezultatele expertizelor efectuate în cauză, declarațiile martorilor și cercetarea locală, a reținut că pârâta a ocupat 80 mp. din terenul reclamantei, așa încât a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și folosință respectiva suprafață, titlul reclamantei fiind preferabil celui al pârâtei. Întrucât pe respectiva suprafață se află și construcții pârâta a fost obligată să le ridice. Nemulțumită de această decizie pârâta SC M. SA a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea criticilor recurenta apreciază că acțiunea reclamantei greșit a fost admisă deoarece ea a dobândit terenul în litigiu prin privatizare, act valabil în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001, situație în care reclamanta ar fi avut dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 din același act normativ.

De asemenea, ea a dobândit cu bună credință terenul în litigiu de la Statul Român, ce era întabulat în C.F. în această calitate, edificând o secție de panificație pe care a și întabulat-o. Pe terenul respectiv este amplasată și o fântână, edificată de ea, care alimentează secția de producție cu apă, fiind singura sursă de apă omisă a fi menționată în rapoartele de expertiză, așa încât instanța de apel a dispus ridicarea ei cu încălcarea art. 579 C. civ., coroborat cu art. 580 C. civ. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Prin notele scrise depuse la dosar de către intimata reclamantă pentru termenul de astăzi se solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în nici unul dintre motivele de recurs reglementate în art. 304 C. proc.

civ. Consideră că recurenta nu mai poate invoca imposibilitatea continuării producției în absența sursei de apă, deoarece terenul și construcția au fost înstrăinate către SC R. SRL. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Chiar dacă recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar intimata a contestat încadrarea, curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că respectivele critici pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., criticile invocate privind greșita aplicare a unor dispoziții legale.

Din actele dosarului rezultă că acțiunea reclamantei, promovată la 29 octombrie 1999, a parcurs mai multe cicluri procesuale, patru, fiecare parcurgând fond și căi de atac, cauza fiind trimisă spre rejudecare fie pentru încălcarea normelor de competență materială, fie pentru suplimentarea probatoriului, fie pentru clarificarea cadrului procesual și stabilirea calității părților. Deși inițial reclamanta a revendicat terenul și a solicitat demolarea construcțiilor de către pârâta SC M. SA, la 23 februarie 2006 instanța a introdus în cauză în calitate de chemată în garanție și SC R. SRL, actualul proprietar al terenului și construcțiilor în litigiu, această societate devenind proprietar începând cu 6 decembrie 2002, fapt necontestat de reclamantă, după cum rezultă și din notele scrise depuse în recurs.

Ori, tocmai având în vedere această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 942 din 1 martie 2007, a dispus casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei. Instanța de apel, deși reține că împotriva acestei societăți, SC R. SRL, nu s-a formulat nici o cerere de chemare în garanție sau în judecată, o menține ca parte în proces pentru opozabilitate, pronunțându-se însă în dispozitiv numai în legătură cu pârâta SC M. SA, nici una dintre părți neînțelegând să acționeze în judecată și SC R. SRL. Este incontestabil că atât reclamanta cât și SC M. SA au fost înscrise în C.F. a comunei Moldovița ca proprietare a unor loturi învecinate, loturi ce se suprapun cu 80 mp.

teren. De asemenea, a intrat în puterea lucrului judecat, conform deciziei nr. 942 din 1 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, preferința titlului reclamantei asupra respectivului teren în comparație cu cel al pârâtei. Este irelevantă critica recurentei pe aspectul că ea a dobândit de la Statul Român terenul în litigiu urmare privatizării, câtă vreme, prin decizia de casare a primei instanțe de recurs, s-a reținut valabilitatea titlurilor de proprietate ale ambelor părți, numai astfel putându-se face compararea lor.

Ceea ce însă instanța de apel a decis cu încălcarea legii este soluționarea acțiunii în revendicare, formulată de reclamantă, în raport de pârâta SC M. SA, societate care, începând cu 2002, nu mai este proprietara bunurilor, acestea fiind proprietatea SC R. SRL, împotriva căreia nu s-a formulat nici o cerere de chemare în judecată și față de care instanța a lărgit cadrul procesual la 23 februarie 2006 cu încălcarea principiului disponibilității, citând din oficiu această societate, care însă nu a dobândit calitatea de parte. Din acest considerent instanța de apel nici nu o menționează în dispozitivul deciziei recurate. În consecință, acțiunea reclamantei formulată împotriva SC M. SA având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren și obligarea de a-și ridica cele edificate pe acest teren greșit a fost admisă de instanța de apel, rezultând fără dubii că această pârâtă încă din 2002 nu mai este proprietara și deținătoarea respectivelor bunuri.

În considerarea celor analizate, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale admițând acțiunea în revendicare față de SC M. SA, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia din apel în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Suceava împotriva deciziei nr. 64 din 14 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul reclamantei U.V. împotriva sentinței nr. 897 din 5 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.