ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3097/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

octombrie 1996, reclamanta S.C. C.D.M.C. SA Câmpulung Moldovenesc a chemat în

judecată pe pârâta SC M. SRL Câmpulung Moldovenesc, pentru a se dispune anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2416 din 10 iunie 1006, încheiat cu

pârâta, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a vândut pârâtei activul denumit cantină – restaurant, compus din

parter și subsol și situat în Câmpulung Moldovenesc, dar, în urma sesizării

comisiei sale de cenzori, s-a constatat că vânzarea activului respectiv nu

putea fi făcută în baza H.G. nr. 389/1996, nefiind respectate prevederile Legii

nr. 51/1991 și ale normelor de aplicare.

Totodată, a mai arătat că există și

motive de reziliere a aceluiași contract, deoarece nu s-a achitat la timp

prețul vânzării.

La termenul din 5 decembrie 1996,

reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute a

contractului și arătând că temeiul acțiunii îl constituie art. 948 pct. 4 și

968 C. civ., raportat la dispozițiile Legii nr. 59/1991, precum și la

dispozițiile H.G. nr. 634/1991, 658/1991 și 545/1992.

Totodată, a mai solicitat radierea

intabulării efectuată în favoarea pârâtei, precum și introducerea în cauză, în

calitate de pârât, a F.P.S. Suceava, iar ulterior, a F.P.S. București.

La data de 26 februarie 1997, la

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a depus cerere de intervenție în interes

propriu de către intervenienții C.O., S.R., T.E. și Z.L., solicitându-se să se

constate că imobilul în litigiu, împreună cu terenul aferent, de 630 mp, a fost

trecut abuziv în proprietatea statului român, precum și nulitatea absolută a

deciziei nr. 461 din 28 decembrie 1988 și a Hotărârii nr. 25/1992 a Consiliului

Local Câmpulung Moldovenesc, în baza cărora s-a intabulat dreptul de proprietate

asupra imobilului în discuție.

Totodată, au solicitat să se dispună

radierea dreptului de proprietate înscris cu privire la teren, pentru statul

român și cu privire la construcții, pentru societatea comercială reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 1440 din 11

aprilie 1997, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acțiunea principală,

așa cum a fost precizată de reclamanta SC C.D.M.C. SA Câmpulung Moldovenesc,

s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2416

din 10 iunie 1996 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.

Totodată, s-a respins cererea de

intervenție, formulată în interes propriu de către intervenienții C.O., S.R., T.E.

și Z.L.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel atât pârâta SC M. SRL Câmpulung Moldovenesc, cât și

intervenienții, iar prin decizia nr. 282 din 20 noiembrie 1997, secția

comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Suceava a admis

apelurile, a desființat sentința tribunalului și a reținut cauza pentru

soluționare pe fond, cu motivarea că judecătoria a soluționat pricina cu

încălcarea normelor de competență materială.

Judecând cauza în fond, după apel,

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a

pronunțat sentința nr. 655 din 18 iunie 1998, prin care s-a luat act că

reclamanta, SC C.D.M.C. SA Câmpulung Moldovenesc, a renunțat la judecată și a

respins acțiunea însușită de F.P.S. București pentru filiala Suceava.

A fost anulată, ca netimbrată,

cererea reconvențională formulată de pârâta SC M. SRL Câmpulung Moldovenesc și

s-a respins cererea de intervenție, în interes propriu, formulată de cei patru

intervenienți.

Reclamanta și intervenienții au

declarat apel împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr. 564 din 20

decembrie 2000 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a respins, ca nefondat, apelul intervenienților și s-a luat act de

împrejurarea că F.P.S. București a renunțat la judecata apelului.

Cu actul înregistrat la 8 februarie

2001, intervenienții C.O., S.R., Z,L, și T.E. au formulat recurs împotriva

acestei decizii, susținând, în esență, următoarele:

- în mod eronat s-a repus pe rol și

s-a soluționat apelul, prin decizia atacată cu recurs, deoarece nu încetase

cauza suspendării în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ.

- curtea de apel a soluționat

pricina cu încălcarea normelor procedurale privind citarea intervenientului Z.L.

Recursul intervenienților este

nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

cererea de intervenție în interes propriu, formulată de recurenți la instanța

de fond, are ca obiect constatarea împrejurării că imobilul în litigiu a fost

preluat de stat în mod abuziv, precum și cererea de radiere a dreptului de

proprietate pentru statul român (pentru teren) și pentru societatea reclamantă

(pentru construcție) – dosarul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Pe de altă parte, suspendarea

judecării cauzei s-a dispus de Curtea de Apel Suceava, la termenul din 24 iunie

1999, la cererea intervenienților și în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,

aceștia susținând că rezolvarea cererii de intervenție atârnă de modul în care

va fi soluționat dosarul nr. 5196/1999 al Tribunalului Suceava, având ca obiect

constatarea dreptului lor de proprietate asupra aceluiași imobil (dosarul nr. 146/1999

al Curții de Apel Suceava).

Ca atare, așa cum corect a susținut

intimata-pârâtă, cele două pricini aveau același obiect tinzând de fapt la

reconstituirea dreptului de proprietate al intervenienților, situație în care

instanța de apel a fost îndreptățită să dispună repunerea pe rol a cauzei.

De altfel, în cursul soluționării

recursului de față, la termenul din 17 aprilie 2002, intervenienții-recurenți

au depus o cerere, potrivit căreia, după apariția Legii nr. 10/2001, au înțeles

să-și valorifice drepturile în temeiul procedurii prevăzute de acest act

normativ, ceea ce înseamnă că această critică, precum și cea legată de modul în

care a fost îndeplinită procedura cu Z.L. sunt lipsite de interes.

Pentru aceste considerente, recursul

intervenienților va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intervenienta O.C., S.R., L.Z.,

T.E. împotriva deciziei nr. 564 din 20 septembrie 2000 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 iunie 2003.