- Dosarul nr.
- 338/2004
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 1 martie 2007
Decizia nr. 942/2007 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 338/2004 — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 29 octombrie 1999 pe rolul Judecătoriei Câmpulung Județ Suceava, reclamanta U.V. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei SC M. SA SUCEAVA să-i predea suprafața de teren de 85 mp parte din parcela nr. 255 din 17 înscrisă în CF nr. 2253 Movilița, situată în Comuna Movilița, teren ce îi aparține în deplină proprietate, fiind dobândit prin moștenire legală.
Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, acțiunea introductivă formulată de reclamantă a fost admisă în parte în sensul obligării societății pârâte să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 56 mp teren ce face parte din parcela nr. 255 din 17 din CF nr. 2253 Movilița și totodată să-și ridice construcțiile de pe teren, conform celor statuate de Judecătoria Câmpulung prin sentința civilă nr. 427 din 31 martie 2000. Apelul declarat de pârâta împotriva acestor sentințe a fost admis de Tribunalul Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 1768 din 19 septembrie 2002, în sensul schimbării în tot a hotărârii și pe fond respingerii acțiunii în revendicare. Decizia tribunalului și sentința judecătoriei au fost casate de instanța de recurs.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, potrivit deciziei nr. 350 din 28 februarie 2003, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în primă instanță Tribunalului Suceava, secția comercială, urmare calificării litigiului ca fiind de natură comercială, dat fiind calitatea de comerciant a pârâtei. Tribunalul Comercial, astfel investit prin sentința nr. 1322 din 17 iulie 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei cu motivarea că deși ambele părți au titlu de proprietate pentru suprafața ce face obiectul revendicării, pârâta a devenit proprietară tabulară în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act ce a fost emis înainte de constatarea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei prin sentința civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 869 din 11 decembrie 2003, hotărârea fiind casată cu trimitere spre rejudecare la același tribunal. Instanța de recurs a statuat că se impune efectuarea în cauză a unei contra expertize pentru a lămuri contradicțiile relevate de cele două expertize topo administrate și pentru a se stabili modul în care a fost înscris în CF pentru aceeași suprafață de teren dreptul de proprietate în favoarea ambelor părți. În rejudecare, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 897 din 5 mai 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea introductivă formulată de reclamantă, sentința fiind pronunțată în contradictoriu și cu SC R. SRL în calitate de chemată în garanție.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a procedat la analiza comparativă a titlurilor de proprietate ale părților, apreciind ca fiind preferabil titlul pârâtei respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0432 emis la 18 ianuarie 2005, față de titlul reclamantei conferit de sentința civilă nr. 1889 din 10 decembrie 1998 a Judecătoriei Câmpulung. Sentința tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 75 din data de 27 septembrie 2006. Respingând apelul declarat de reclamanta, Curtea de Apel reține că suprafața de teren de 80 mp revendicată de reclamantă este inclusă în suprafața totală de 104.100 mp deținută de pârâtă, teren care la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate se află în posesia statului, reclamanta neavând la acel moment nici un titlu cu privire la suprafața revendicată.
În contra acestei decizii, reclamanta U.V. a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii introductive, astfel cum a fost precizată. Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, aplicarea greșită a legii, susținând în argumentarea criticilor formulate că titlul său de proprietate este preferabil celui prezentat de pârâtă, care și-a transformat un drept de folosință în drept de proprietate. Asupra recursului.
Recursul este fondat, hotărârea instanței de apel fiind dată cu aplicarea greșită a legii pentru considerentele ce urmează.
Titlul de proprietate al reclamantei recurente, asupra terenului revendicat îl constituie titlul de proprietate al autoarei sale, defuncta D.M., care a fost împroprietărită în baza legii pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945 cu suprafața de 550 mp în Comuna Movilița, identificată ca parcela nr. 255 din 17 în CF nr. 2253, așa cum apare și în evidențele cadastrale ale comunei Movilița din anul 1958.
Prin sentința civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a stabilit calitatea reclamantei de moștenitoare a autoarei sale și masa succesorală dobândită, sentință care nu constituie titlu de proprietate al reclamantei, cum în mod greșit au reținut instanțele, ci face numai dovada calității de moștenitor. Titlul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de teren moștenite îl constituie titlul autorului său respectiv Titlul de proprietate nr. 88846 emis în 1945.
Prin urmare comparând titlurile de proprietate ale părților asupra terenului revendicat, rezultă incontestabil că titlul reclamantei este preferabil, datând din 1945 și provenind de la adevăratul proprietar.
În cauză, însă, Înalta Curte nu va putea hotărâ asupra fondului pricinii în sensul celor mai sus dezlegate deoarece participarea SC R. SRL, în calitate de chemat în garanție nu a fost corect stabilită. Potrivit încheierii de ședință din data de 23 februarie 2006 (dosar nr. 338/2004), Tribunalul Suceava a dispus introducerea în cauză a Societății R. SRL care a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4097/2002 suprafața de 419 mp în care s-ar include și terenul revendicat de reclamanta, apreciind că această parte are calitate de chemată în garanție. Conform actelor dosarului nu există nici o cerere de chemare în garanție pentru a fi examinată în vederea soluționării cauzei. Pe de altă parte, lărgirea cadrului procesual în raport de situația învederată la acea dată în sensul că bunul imobil a fost înstrăinat de pârâtă este pe deplin justificată se subsumează obligațiilor ce-i revin instanței potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., pentru soluționarea corectă a acțiunii în revendicare.
Se impune așadar că instanța de trimitere să pună în discuția părților și să clarifice calitatea procesuală a societății SC R. SRL, având în vedere și dispozițiile art. 57 C. proc. civ. și să stabilească cu certitudine dacă suprafața revendicată de reclamantă este deținută în prezent de SC R. SRL și dacă aceasta a dobândit și construcțiile a căror ridicare se solicită.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 315 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel urmând ca dezlegările în drept stabilite prin prezenta decizie să fie avute în vedere în mod obligatoriu la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta U.V. împotriva deciziei nr. 75 din 27 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.