ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 942/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată la data de 29 octombrie 1999 pe rolul Judecătoriei Câmpulung Județ

Suceava, reclamanta U.V. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei SC

M. SA SUCEAVA să-i predea suprafața de teren de 85 mp parte din parcela nr. 255

din 17 înscrisă în CF nr. 2253 Movilița, situată în Comuna Movilița, teren ce

îi aparține în deplină proprietate, fiind dobândit prin moștenire legală.

Într-un prim ciclu procesual

derulat în cauză, acțiunea introductivă formulată de reclamantă a fost admisă

în parte în sensul obligării societății pârâte să-i lase în deplină proprietate

și liniștită posesie suprafața de 56 mp teren ce face parte din parcela nr. 255

din 17 din CF nr. 2253 Movilița și totodată să-și ridice construcțiile de pe teren,

conform celor statuate de Judecătoria Câmpulung prin sentința civilă nr. 427

din 31 martie 2000.

Apelul declarat de pârâta

împotriva acestor sentințe a fost admis de Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin decizia nr. 1768 din 19 septembrie 2002, în sensul schimbării în tot a

hotărârii și pe fond respingerii acțiunii în revendicare.

Decizia tribunalului și

sentința judecătoriei au fost casate de instanța de recurs. Curtea de Apel

Suceava, secția civilă, potrivit deciziei nr. 350 din 28 februarie 2003, cu

trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în primă instanță Tribunalului

Suceava, secția comercială, urmare calificării litigiului ca fiind de natură

comercială, dat fiind calitatea de comerciant a pârâtei.

Tribunalul Comercial, astfel

investit prin sentința nr. 1322 din 17 iulie 2003, a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamantei cu motivarea că deși ambele părți au titlu de proprietate

pentru suprafața ce face obiectul revendicării, pârâta a devenit proprietară

tabulară în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act ce

a fost emis înainte de constatarea dreptului de proprietate în favoarea

reclamantei prin sentința civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung

Moldovenesc.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Suceava

prin decizia nr. 869 din 11 decembrie 2003, hotărârea fiind casată cu trimitere

spre rejudecare la același tribunal.

Instanța de recurs a statuat

că se impune efectuarea în cauză a unei contra expertize pentru a lămuri

contradicțiile relevate de cele două expertize topo administrate și pentru a se

stabili modul în care a fost înscris în CF pentru aceeași suprafață de teren

dreptul de proprietate în favoarea ambelor părți.

În rejudecare, Tribunalul

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 897 din 5 mai 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea introductivă

formulată de reclamantă, sentința fiind pronunțată în contradictoriu și cu SC R.

SRL în calitate de chemată în garanție.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

a procedat la analiza comparativă a titlurilor de proprietate ale părților,

apreciind ca fiind preferabil titlul pârâtei respectiv certificatul de atestare

a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0432 emis la 18 ianuarie 2005, față de

titlul reclamantei conferit de sentința civilă nr. 1889 din 10 decembrie 1998 a

Judecătoriei Câmpulung.

Sentința tribunalului a fost

confirmată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 75 din data de 27 septembrie 2006.

Respingând apelul declarat

de reclamanta, Curtea de Apel reține că suprafața de teren de 80 mp revendicată

de reclamantă este inclusă în suprafața totală de 104.100 mp deținută de

pârâtă, teren care la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate se află în posesia statului, reclamanta neavând la acel moment nici

un titlu cu privire la suprafața revendicată.

În contra acestei decizii,

reclamanta U.V. a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii,

admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii introductive, astfel cum a

fost precizată.

Recurenta a invocat motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, aplicarea greșită a

legii, susținând în argumentarea criticilor formulate că titlul său de

proprietate este preferabil celui prezentat de pârâtă, care și-a transformat un

drept de folosință în drept de proprietate.

Asupra recursului.

hotărârea instanței de apel fiind dată cu aplicarea greșită a legii pentru

considerentele ce urmează.

reclamantei recurente, asupra terenului revendicat îl constituie titlul de

proprietate al autoarei sale, defuncta D.M., care a fost împroprietărită în

baza legii pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945 cu suprafața de 550 mp

în Comuna Movilița, identificată ca parcela nr. 255 din 17 în CF nr. 2253, așa

cum apare și în evidențele cadastrale ale comunei Movilița din anul 1958.

a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a stabilit calitatea reclamantei de

moștenitoare a autoarei sale și masa succesorală dobândită, sentință care nu

constituie titlu de proprietate al reclamantei, cum în mod greșit au reținut

instanțele, ci face numai dovada calității de moștenitor.

Titlul de proprietate al

reclamantei asupra suprafeței de teren moștenite îl constituie titlul autorului

său respectiv Titlul de proprietate nr. 88846 emis în 1945.

titlurile de proprietate ale părților asupra terenului revendicat, rezultă

incontestabil că titlul reclamantei este preferabil, datând din 1945 și

provenind de la adevăratul proprietar.

Curte nu va putea hotărâ asupra fondului pricinii în sensul celor mai sus

dezlegate deoarece participarea SC R. SRL, în calitate de chemat în garanție nu

a fost corect stabilită.

Potrivit încheierii de

ședință din data de 23 februarie 2006 (dosar nr. 338/2004), Tribunalul Suceava

a dispus introducerea în cauză a Societății R. SRL care a dobândit prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4097/2002 suprafața de 419

mp în care  s-ar include și terenul revendicat de reclamanta, apreciind că

această parte are calitate de chemată în garanție.

Conform actelor dosarului nu

există nici o cerere de chemare în garanție pentru a fi examinată în vederea

soluționării cauzei.

Pe de altă parte, lărgirea

cadrului procesual în raport de situația învederată la acea dată în sensul că

bunul imobil a fost înstrăinat de pârâtă este pe deplin justificată se

subsumează obligațiilor ce-i revin instanței potrivit art. 129 alin. (4) și (5)

C. proc. civ., pentru soluționarea corectă a acțiunii în revendicare.

instanța de trimitere să pună în discuția părților și să clarifice calitatea

procesuală a societății SC R. SRL, având în vedere și dispozițiile art. 57 C.

proc. civ. și să stabilească cu certitudine dacă suprafața revendicată de

reclamantă este deținută în prezent de SC R. SRL și dacă aceasta a dobândit și

construcțiile a căror ridicare se solicită.

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire

la art. 315 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și va casa decizia

atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel urmând ca

dezlegările în drept stabilite prin prezenta decizie să fie avute în vedere în

mod obligatoriu la rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

U.V. împotriva deciziei nr. 75 din 27 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.