ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 956/2006

Asupra

cererii de revizuire

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

30 iunie 2005 pe rolul Curții de Apel Suceava, petentul H.P. a solicitat

revizuirea deciziei nr. 986 din 31 mai 2005 a aceleiași instanțe, pronunțată în

dosarul nr. 754/2005, care ar fi contrară deciziei nr. 2085 din 15 iulie 2003 a

Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 2405/2003.

Constatând că s-a invocat motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, de

la care emană ambele decizii pretins contradictorii și-a declinat legal

competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea, informă, a cererii de

revizuire, petentul solicită desființarea ultimei decizii pronunțate, prin care

s-ar fi comis o ilegalitate, contrar celor corect reținute în decizia nr.

2089/2003.

Analizând cererea în dosarele

atașate, pe baza și a întâmpinării depuse de intimata

B.R., Înalta Curte constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 mai

1998 pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamanta B.R. a chemat în judecată pe

pârâtul H.P., pentru revendicarea unei suprafețe de 0,50 ha teren situat în

tarlaua „Roșia”, și obligarea la contravaloarea recoltei de care a fost lipsită

în anul 1997.

În urma admiterii probelor cu

înscrisuri, expertize și interogatorii, Judecătoria Suceava a pronunțat

sentința civilă nr. 2380 din 23 iunie 2000 prin care a admis acțiunea în

revendicare, a obligat pe pârât să-i lase în deplină proprietate și liniștită

posesie terenul de 0,50 ha identificat și a luat act de renunțarea reclamantei

la cel de-al doilea capăt de cerere.

A reținut instanța în esență că din

compararea titlurilor celor două părți, al reclamantei este mai caracterizat,

în timp ce al pârâtului T.P. nr. 1252 din 4 iunie 1996 de reconstituire după

H.L., nu întrunește cerințele de legalitate ale Legii nr. 18/1991 a fondului

funciar. Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat prin decizia civilă nr. 2447 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Suceava.

Recursul declarat de pârât a fost

admis de Curtea de Apel Suceava care, prin decizia civilă nr. 3330 din 11

decembrie 2001 a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță, cu îndrumarea de a se efectua o expertiză cadastrală.

Rejudecând cauza, Tribunalul

Suceava, în dosarul nr. 1702/2002 a pronunțat decizia civilă nr. 219 din 12

februarie 2003, prin care a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței

nr. 2380/2000 a Judecătoriei Suceava, pe care a schimbat-o în totalitate,

respingând acțiunea în revendicare formulată de reclamanta B.R.

S-a reținut în motivarea deciziei,

în esență, că terenul ocupat de pârât are un alt amplasament decât cel

revendicat de reclamantă, unul fiind situat în punctul „Luciu”, iar celălalt în

parcela „Roșia”.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 2089 din 15 iulie 2003 Curtea de

Apel Suceava admis recursul, a casat decizia nr. 219/2003 a Tribunalului

Suceava și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea, cu indicația

de a efectua o nouă expertiză topo.

În cel de-al treilea ciclu procesul,

Tribunalul Suceava a pronunțat decizia civilă nr. 964 din 23 noiembrie 2004,

prin care a admis apelul pârâtului împotriva sentința civilă nr. 2380 din 23

iunie 2000 a Judecătoriei Suceava, pe care a schimbat-o și în consecință a

respins ca nefondată acțiunea.

Recursul declarat de reclamantă

împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea de Apel Suceava, care prin decizia

civilă nr. 986 din 31 mai 2005 a modificat decizia recurată, în sensul că a

respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.

2380/2000 a Judecătoriei Suceava, care în acest mod a rămas irevocabilă.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Iar conform art. 324 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va calcula de la

data pronunțării ultimei hotărâri.

În speță, prin întâmpinare, intimata

a invocat tardivitatea depunerii cererii de revizuire.

Excepția nu este fondată,

revizuentul investind în termen legal instanța, chiar necompetentă, respectiv

Curtea de Apel Suceava, la 30 iunie 2005, înăuntrul termenului de o lună

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cererea de revizuire nu este însă

admisibilă motiv pentru care va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Din analiza textului de lege care

reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, rezultă că pentru

admisibilitatea revizuirii trebuie întrunite mai multe condiții pozitive sau

negative, explicite sau implicite, cum ar fi:

- să existe două hotărâri definitive

potrivnice;

- cele două hotărâri să se fi dat în

aceeași „pricină”, dar în dosare diferite. Rezultă că revizuirea nu se poate

cere dacă cele două hotărâri s-au dat în același proces;

- să existe identitate de părți, de

cauză și de obiect;

În

speță, astfel cum se observă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarelor

atașate, cea de-a doua condiție enunțată nu este îndeplinită.

Astfel,

cele două hotărâri pretins potrivnice s-au dat în cadrul aceluiași proces,

dintre reclamantă și pârât pentru revendicarea suprafeței de 0,5 ha teren.

Decizia

nr. 2089/2003 a Curții de Apel Suceava nu a soluționat fondul litigiului dintre

părți, ci a casat decizia ce fusese recurată, cu trimiterea pentru rejudecare.

Ultima

decizie pronunțată, decizia nr. 986/2005, a Curții de Apel Suceava este cea

care a pus capăt irevocabil acestui litigiu pornit în anul 1998, asupra căruia

s-a pronunțat pe fond.

Ca

atare, nu există două hotărâri potrivnice care să fie soluționat fondul

pricinii, pentru a face admisibilă cererea de revizuire promovată de pârât

pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În

aceste condiții, prezenta cerere de revizuire, va fi respinsă, revizuentul

urmând a fi obligat și la cheltuieli de judecată către intimată, solicitate

prin întâmpinare și dovedite cu chitanța de la fila 6.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire

formulată de H.P. împotriva deciziei nr. 582 din 5 aprilie 2005 a Curții de

Apel Suceava, secția civilă.

Obligă revizuentul la plata sumei de

300 lei către intimata B.R., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 ianuarie

2006.