ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2444/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2003 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, petenta A.O. a solicitat în baza art. 322 pct. 4 C. proc. civ. revizuirea sentinței civile nr. 810 din 26 februarie 1997 a aceleiași instanțe prin care i s-a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 957 din 18 februarie 1992 încheiat între B.V. în calitate de vânzător, prin mandatar M.Ș. și M.O. în calitate de cumpărătoare.

A arătat revizuenta că încă în anul 1996 a cerut constatarea nulității contractului ce avea ca obiect un teren ce îi aparținea ei și familiei sale, iar nu vânzătorului, care prezentase un certificat de moștenitor emis de același notar public care a fost condamnat ulterior pentru fals, certificatul de moștenitor fiind anulat prin sentința penală nr. 4/1997 a Curții de apel Suceava, definitivă sub aspect penal prin decizia penală nr. 2981/2000 a Curții Supreme de Justiție. A fost anexată adresa nr. 349/17 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava prin care i s-a comunicat soluția de condamnare a inculpatei B.C., fost notar de stat la Rădăuți, pentru întocmirea în fals a certificatului de moștenitor nr. 155 din 15 ianuarie 1992 pe numele lui B.V.

Pârâții au invocat prin întâmpinare, existența autorității lucrului judecat, în raport cu decizia civilă nr. 2890 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, care a mai respins o cerere de revizuire. La primul termen de judecată instanța din oficiu a ridicat excepția tardivității formulării cererii de revizuire. Prin sentința civilă nr. 2383 din 8 septembrie 2003, Judecătoria Rădăuți a respins excepția autorității lucrului judecat, invocată de intimați, a admis excepția tardivității cererii și a respins cererea de revizuire pentru acest motiv. S-a reținut că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ.

pentru formularea cererii de revizuire curge în speță de la 6 noiembrie 1997 când la dosarul nr. 4913/1997 al Tribunalului Suceava s-a depus copia sentinței penale nr. 4 din 3 iulie 1997. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 350 din 24 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentă, reținând că de la 26 iunie 2000, când s-a pronunțat în recurs Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a curs termenul de revizuire, astfel încât excepția tardivității corect a fost admisă de instanța de fond. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs revizuenta, care a invocat nelegalitatea interpretării în speță a art. 324 pct. 3 C. proc. civ. privind începutul curgerii termenului de o lună pentru formularea cererii de revizuire.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Prin sentința civilă nr. 810 din 26 februarie 1997 Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea formulată de A.O. și mama sa (între timp decedată), pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.C. sub nr. 957 din 18 februarie 1992 prin care B.V., în baza certificatului de moștenitor nr. 155/1992 a vândut 1250 mp teren cumpărătoarei M.O.D. Prin sentința penală nr. 4 din 3 iulie 1997 Curtea de apel Suceava a condamnat pe inculpata B.C. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, fiind anulat, printre altele, certificatul de moștenitor nr. 155/1992 emis în favoarea vânzătorului B.V.

Prin decizia nr. 2981 din 26 februarie 2000 Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul inculpatei B.C., a constatat împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, a menținut dispoziția de anulare a actelor falsificate și a trimis cauza la Curtea de apel Suceava pentru soluționarea laturii civile. Revizuienta A.O. a solicitat la 8 iulie 2003 revizuirea sentinței civile nr. 810 din 26 februarie 1997 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă prin decizia nr. 1878/6 iulie 2001 a Curții de apel Suceava și a depus în susținerea cererii comunicare primită de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava, din 17 iunie 2003 prin care a fost înștiințată despre rămânerea definitivă a hotărârii sub aspectul laturii penale și a anulării actului fals.

Atât instanța de fond, Judecătoria Rădăuți, cât și cea de apel, Curtea de apel Suceava, au considerat că cererea de revizuire este tardiv formulată, luând ca punct de plecare al calculului termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ. fie data pronunțării deciziei penale a Curții Supreme de Justiție, ignorându-se înscrisul comunicat revizuentei la 17 iunie 2003 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava. Înlăturarea acestei probe și reținerea, nemotivată, a datei de 26 iunie 2000 de către instanța de apel este nelegală, motiv pentru care se impune casarea ambelor hotărâri. Într-adevăr, în interpretarea art. 324 (1) pct. 3 C. proc. civ., trebuie observat că legiuitorul a stabilit un moment subiectiv, acela al cunoașterii de către partea interesată a hotărârii penale definitive.

Or, în lipsa unei dovezi contrare, revizuenta a luat cunoștință de soluționarea definitivă a cauzei penale la 17 iunie 2003, în raport cu care cererea de revizuire apărea formulată în termen. Se impune de aceea conform art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecarea pe fond a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de revizuenta A.O. împotriva deciziei nr. 350 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava. Casează această decizie precum și sentința civilă nr. 2383 din 8 septembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a cererii de revizuire, la Judecătoria Rădăuți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.