ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2444/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 iulie

2003 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, petenta A.O. a solicitat în baza art. 322

pct. 4 C. proc. civ. revizuirea sentinței civile nr. 810 din 26 februarie 1997

a aceleiași instanțe prin care i s-a respins acțiunea în constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 957 din 18 februarie 1992

încheiat între B.V. în calitate de vânzător, prin mandatar M.Ș. și M.O. în

calitate de cumpărătoare.

A arătat revizuenta că încă în anul

1996 a cerut constatarea nulității contractului ce avea ca obiect un teren ce

îi aparținea ei și familiei sale, iar nu vânzătorului, care prezentase un

certificat de moștenitor emis de același notar public care a fost condamnat

ulterior pentru fals, certificatul de moștenitor fiind anulat prin sentința

penală nr. 4/1997 a Curții de apel Suceava, definitivă sub aspect penal prin

decizia penală nr. 2981/2000 a Curții Supreme de Justiție.

A

fost anexată adresa nr. 349/17 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de

apel Suceava prin care i s-a comunicat soluția de condamnare a inculpatei B.C.,

fost notar de stat la Rădăuți, pentru întocmirea în fals a certificatului de

moștenitor nr. 155 din 15 ianuarie 1992 pe numele lui B.V.

Pârâții au invocat prin întâmpinare,

existența autorității lucrului judecat, în raport cu decizia civilă nr. 2890

din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, care a mai respins o cerere de

revizuire.

La primul termen de judecată

instanța din oficiu a ridicat excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Prin sentința civilă nr. 2383 din 8

septembrie 2003, Judecătoria Rădăuți a respins excepția autorității lucrului

judecat, invocată de intimați, a admis excepția tardivității cererii și a

respins cererea de revizuire pentru acest motiv.

S-a reținut că termenul de o lună,

prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ. pentru formularea cererii de

revizuire curge în speță de la 6 noiembrie 1997 când la dosarul nr. 4913/1997

al Tribunalului Suceava s-a depus copia sentinței penale nr. 4 din 3 iulie

1997.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 350 din 24 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de

revizuentă, reținând că de la 26 iunie 2000, când s-a pronunțat în recurs

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a curs termenul de revizuire, astfel

încât excepția tardivității corect a fost admisă de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii în termen

legal a declarat recurs revizuenta, care a invocat nelegalitatea interpretării

în speță a art. 324 pct. 3 C. proc. civ. privind începutul curgerii termenului

de o lună pentru formularea cererii de revizuire.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis pentru considerentele ce se vor expune.

Prin sentința civilă nr. 810 din 26

februarie 1997 Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea formulată de A.O. și mama

sa (între timp decedată), pentru constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat de B.C. sub nr. 957 din 18 februarie 1992

prin care B.V., în baza certificatului de moștenitor nr. 155/1992 a vândut 1250

mp teren cumpărătoarei M.O.D.

Prin sentința penală nr. 4 din 3

iulie 1997 Curtea de apel Suceava a condamnat pe inculpata B.C. pentru

săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, fiind anulat, printre altele,

certificatul de moștenitor nr. 155/1992 emis în favoarea vânzătorului B.V.

Prin decizia nr. 2981 din 26

februarie 2000 Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul

inculpatei B.C., a constatat împlinit termenul de prescripție specială a

răspunderii penale, a menținut dispoziția de anulare a actelor falsificate și a

trimis cauza la Curtea de apel Suceava pentru soluționarea laturii civile.

Revizuienta A.O. a solicitat la 8

iulie 2003 revizuirea sentinței civile nr. 810 din 26 februarie 1997 a

Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă prin decizia nr. 1878/6 iulie 2001 a Curții

de apel Suceava și a depus în susținerea cererii comunicare primită de la

Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava, din 17 iunie 2003 prin care a

fost înștiințată despre rămânerea definitivă a hotărârii sub aspectul laturii

penale și a anulării actului fals.

Atât instanța de fond, Judecătoria

Rădăuți, cât și cea de apel, Curtea de apel Suceava, au considerat că cererea

de revizuire este tardiv formulată, luând ca punct de plecare al calculului

termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ. fie data

pronunțării deciziei penale a Curții Supreme de Justiție, ignorându-se

înscrisul comunicat revizuentei la 17 iunie 2003 de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava.

Înlăturarea acestei probe și reținerea,

nemotivată, a datei de 26 iunie 2000 de către instanța de apel este nelegală,

motiv pentru care se impune casarea ambelor hotărâri.

Într-adevăr, în interpretarea art.

324

(1)

pct. 3 C. proc. civ., trebuie observat că legiuitorul a

stabilit un moment subiectiv, acela al cunoașterii de către partea interesată a

hotărârii penale definitive.

Or, în lipsa unei dovezi contrare,

revizuenta a luat cunoștință de soluționarea definitivă a cauzei penale la 17

iunie 2003, în raport cu care cererea de revizuire apărea formulată în termen.

Se impune de aceea conform art. 312

C. proc. civ. admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea

cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecarea pe fond a cererii de

revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de revizuenta

A.O. împotriva deciziei nr. 350 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Casează această decizie precum și

sentința civilă nr. 2383 din

8 septembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza

pentru rejudecarea pe fond a cererii de revizuire, la Judecătoria Rădăuți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.