ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3418/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3418/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24
iunie 2003 sub nr. 5884 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta P.M. a chemat
în judecată pe pârâții F.M., F.S.C. și S.C. solicitând instanței ca prin
hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a certificatului
de moștenitor autentificat sub nr. 53 din 6 martie 1996 și a contractului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3476 din 16 octombrie 2000 precum și
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta invocă prevederile
Legii nr. 18/1991 art. 948 și urm. C. civ. Judecătoria Pitești prin sentința
civilă nr. 1102 din 9 martie 2004 a respins acțiunea formulată de către
reclamantă reținând că aceasta a fost formulată de către o persoană fără calitate
procesuală activă care nu justifică nici un interes.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia
civilă nr. 1631/A din 7 iulie 2004 și-a declinat competența de soluționare a
apelului declarat de către reclamant împotriva sentinței pronunțate de către
instanța de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța Curții de Apel Pitești a reținut că întrucât reclamanta invocă pe de o
parte dreptul de proprietate recunoscut în baza Legii nr. 18/1991, iar pe de
altă parte lipsa acestui drept al pârâtei S.C. asupra aceluiași teren și în
baza art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G.
nr. 58/2003 competența aparține tribunalului pentru judecarea apelului, iar în
baza alin. (2) al aceluiași articol a trimis cauza la tribunal.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr. 647
din 21 decembrie 2004, la rândul său și-a declinat competența de soluționare a
apelului declarat de către reclamantă în favoarea Curții de Apel Pitești,
reținând ca temei de drept aceleași texte de lege arătând însă că sfera
litigiilor născute în legătură cu legea fondului funciar nu poate fi extinsă,
ca în cazul în speță, și la acțiunile reale imobiliare derivate din aplicarea
acestei legi.
În consecință competența de soluționare a
apelului aparține curții de apel.
Cu privire la conflictul negativ de
competență urmează a constata că punctul de vedere al Curții de Apel Pitești
este corect și legal și temeinic motivat.
Este de menționat în plus că în
conformitate cu principiul disponibilității reclamantul este acela care își
stabilește cadrul juridic al pretențiilor sale, ori în cazul în speță acesta a
invocat prevederile Legii nr. 18/1991, ori potrivit art. III alin. (1) din
Legea nr. 195 din 26 mai 2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, hotărârile
pronunțate de judecători în primă instanță în materia fondului funciar sunt
supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.
Astfel fiind față de considerentele mai
înainte arătate urmează a se stabili competența de soluționarea a apelului
declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinței civile nr. 1102/2004 a
Judecătoriei Pitești în favoarea Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a
apelului declarat de reclamanta P.M. în favoarea Tribunalului Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie
2005.