ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3500/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1074 din 20 mai 2004, Judecătoria Câmpulung, județul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamantul A.V., în contradictoriu cu pârâta B.V. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a cerut prin acțiune ca pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate suprafața de 1335 mp teren, iar la data de 2 octombrie 2003 a precizat că a cerut ca pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate suprafața de 300 mp teren, situată în punctul „Căminul Casei”.

Cu actele depuse la dosar reclamantul a făcut dovada că este proprietarul suprafeței de 1335 mp teren, iar pârâta a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru suprafața de 800 mp teren. Reține instanța de fond, că expertiza întocmită de ing. B.V. reflectă realitatea și, conform acestei expertize, pârâta nu a ocupat terenul proprietatea reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Pitești, investită cu soluționarea cererii de apel, prin decizia civilă nr. 1755/A din 8 septembrie 2004, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Argeș. Instanța de apel a reținut că, raportat la obiectul cauzei și la faptul că apelul era pe rolul curții de apel la data intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 26 mai 2004, competența de soluționare a cererii aparține tribunalului.

Reține curtea de apel, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 care prevăd ca hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel. Primind dosarul, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 2 din 4 ianuarie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. Tribunalul a reținut că asimilarea mijloacelor de apărare a fondului funciar cu însăși noțiunea de fond funciar înlătură caracterul de lege specială a Legii nr. 18/1991.

Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie prin care este apărat dreptul de proprietate ori un alt drept real asupra unui imobil, iar în art. 60 și art. 63 din Legea fondului funciar se prevede că pentru apărarea dreptului de proprietate se pot folosi acțiunile de drept comun petitorii sau, după caz, posesorii în special revendicarea și nu procedura prevăzută de legea specială. Prin urmare, obiectul litigiului excede prevederilor art. III din Legea nr. 195/2004, iar competentă să soluționeze apelul este curtea de apel. Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești, pentru următoarele considerente.

Reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 480, art. 1073-1075 C. civ. În raport cu obiectul acțiunii, hotărârea pronunțată de judecătorie la data de 20 mai 2004 este supusă apelului, iar conform art. 3 alin. (2) C. proc. civ. competentă să soluționeze apelul este curtea de apel. Competența de soluționare a apelului declarat împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie nu se stabilește în raport cu art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004. Textul dispune „Hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel”.

Sintagma „în materia fondului funciar” se circumscrie reglementărilor legale care privesc fondul funciar, legea de bază în această materie este Legea nr. 18/1991, iar dispozițiile înscrise în art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, se aplică hotărârilor judecătorești date în urma plângerilor împotriva hotărârilor comisiilor județene, precum și hotărârilor care privesc legalitatea constituirii ori reconstituirea dreptului de proprietate sau constatarea nulității titlului de proprietate potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991. Prin urmare, dispoziția înscrisă în art. III din Legea nr. 195/2004, privește hotărârile pronunțate în acțiunile întemeiate pe dispozițiile legilor speciale din materia fondului funciar și nu acțiunile în revendicare întemeiate pe dispozițiile codului civil, cum este cazul în speță.

Așa fiind, se stabilește competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul A.V. în favoarea Curții de Apel Pitești. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2005.