ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1690/R din 11 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimata-pârâtă J.M., personal și asistată de avocata F.R., precum și intimatul reclamant V.F., personal. Procedura completă. Neexistând cereri prealabile din partea părților, instanța constată că pricina se află în stare de judecată și dă cuvântul părților. Reprezentantul Ministerului Public susține recursul în anulare, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei criticate și pe fond respingerea cererii de revizuire formulată de V.F. Avocata F.R., pentru intimata pârâtă, solicită admiterea recursului în anulare.

Intimatul reclamant V.F. solicită respingerea recursului în anulare pentru motivele prezentate în întâmpinarea de la dosar. C U R T E A , Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 1995 reclamantul V.F. a chemat în judecată pe pârâta J.M. pentru obligarea acesteia să-i lase în proprietate și posesie terenul în suprafață de 807 mp situat în Pitești, Găvana str.Arțarului, precum și la plata sumei de 200.000 lei lipsa de folosință a terenului pe perioada 1993-1994. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.3249 din 19 aprilie 1996 a admis acțiunea majorată și a obligat pe pârâtă să-i lase în proprietate terenul de 807 mp și la 645.249 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în lipsa de folosință a terenului pe perioada 1993-1994.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a cumpărat de la C.M.terenul în cauză în 1993 și în mod abuziv pârâta a acaparat acest teren fără să dețină titlu pentru ascestea. Probele administrate la cererea reclamantului (expertiză) au relevat că terenul se află în întregime ocupat de pârâtă. S-a mai constatat că porțiunea de teren ce i-a fost restituită pârâtei (1000 mp) nu se suprapune peste proprietatea reclamantului. Pârâta nu a formulat probe în apărare. Pârâta a declarat apel criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia 348/3.II.1998 a respins ca neîntemeiat apelul, reținând că deși toate criticile vizează împrejurarea că pârâta apelantă se pretinde proprietara terenului în litigiu ea este cea care se opune cu rea-credință administrării probelor, deși instanța i-a acordat mai multe termene în acest scop.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, criticând soluția pentru că i s-a încălcat dreptul la apărare și pentru că s-a făcut o interpretare greșită a probelor administrate din care nu se poate reține că s-a făcut o predare a bunului către cumpărător nici că vânzătorul era proprietarul bunului vândut. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.2271/R/28 octombrie 1998 a admis recursul, a casat decizia Tribunalului Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal pentru verificarea apărărilor pârâtei printr-o nouă expertiză. Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că, deși pârâta și-a manifestat opoziția la efectuarea unei noi expertize de către expertul ing. G.I., același care s-a pronunțat și în expertiza efectuată la judecarea fondului, s-a dispus o asemenea probă încălcându-se în felul acesta dreptul la apărare al pârâtei.

Rejudecând cauza, urmare casării cu trimitere, Tribunalul Argeș prin decizia civilă 2069/13 septembrie 2000 a admis apelul pârâtei J.M.. A schimbat în parte sentința 3249/1996 a Judecătoriei Pitești în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să respecte dreptul de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 673,83 mp. identificată potrivit raportului de expertiză B.P.. Au fost menținute dispozițiile privind despăgubirile civile și cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul pe baza probelor administrate a reținut că vânzătoarea C.M.a fost pusă în posesie pentru suprafața de 807 mp în str.Arțarului (procesul verbal 140/18.I.1993). Din această suprafață vândută reclamantului 673,89 mp se află în terenul stăpânit de pârâtă și sunt regăsiți în grădina ocupată de această pârâtă.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta, criticând soluția în sensul că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar pentru că nu a dovedit că vânzătoarea de la care a cumpărat terenul era proprietară și pe de altă parte, terenul revendicat este stăpânit de zeci de ani de pârâtă care îl deține ca proprietară. Curtea de Apel Pitești prin decizia 728/R/21.III.2001 a admis recursul împotriva deciziei 2069/2000 și pe fond a respins acțiunea în revenddicare a reclamantului. Împotriva deciziei 728/R/2001 reclamantul a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5, admisă de Curtea de Apel Pitești, prin decizia 1690/1 iunie 2001. Pe cale de consecință, a fost respins recursul pârâtei ca neîntemeiat și menținută decizia 2069/2000 a Tribunalului Argeș.

În motivarea admiterii cererii de revizuire curtea de apel a reținut că actele noi depuse cu ocazia judecării revizuirii fac dovada că autorul reclamantului a avut la rândul său un drept de proprietate – de altfel pus nelegal în discuție – asupra terenului înstrăinat, fiind deci înlăturată pretinsa prezumție de proprietate a pârâtei. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat împotriva deciziei 1690/R/ 11 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești, recurs în anulare, urmare memoriului ce i-a fost adresat de către pârâta J.M.. S-a considerat soluția atacată ca fiind pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind totodată și vădit netemeinică.

Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Curtea de apel a considerat drept înscrisuri noi „anumite înscrisuri”, fără să indice într-adevăr care sunt acestea și s-a referit la caracterul de evidență al acestor acte ca acte noi, deși, tot în considerente se reține că actele prezentate de reclamantul revizuient erau preexistente în momentul soluționării recursului, iar impedimentul prezentării acestora la dosar a fost considerat imposibilitatea părții de a prevedea că i se va opune acest argument pentru respingerea acțiunii (nedovedirea titlului autorului reclamantului) aspect care de altfel nici nu a fost pus în discuția părților.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art.322 pct.5 C.proc.civ., „dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere” o hotărâre dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul - cum este cazul în speță - poate fi revizuită. Decizia 728/R/21.III.2001 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a admis recursul pârâtei, s-a casat decizia 2069/2000 și pe fond s-a repins acțiunea reclamantului, a fost revizuită pentru motivul arătat la pct.5 al art.322 C.proc.civ. în temeiul actelor noi prezentat de reclamant, după momentul pronunțării.

Actele noi – care demonstrau că anterior colectivizării C.I.– autorul vânzătoarei C.M.- a deținut terenul în litigiu – invocate de reclamantul revizuient în cererea de revizuire au fost: - procesul-verbal de executare 27.VIII.1946; - adeverințele Primăriei Pitești cu nr.10527 și 10528 din 2.IV.1991 și nr.27942 din 24.VIII.2000; - planul de situație întocmit pe baza planului cadastral din 1930 și 1949. Revizuientul a precizat că a intrat în posesia lor ulterior pronunțării pentru că nu au fost puse în discuția părților în instanță.

Documentele invocate preexistente la momentul soluționării recursului – după cum se consemnează în considerentele deciziei de revizuire – nu pot fi considerate „acte noi” în înțelesul art.322 pct.5 C.proc.civ., adică acte întocmite sau descoperite după pronunțare (ele datând dinaintea acestui moment și despre care reclamantul avea cunoștință, împrejurarea că nu au fost puse în discuția părților în proces, neputând echivala cu „descoperirea” ulterioară. Această din urmă motivare „nu au fost puse în discuția părților în proces” nu poate echivala nici cu împiedicarea obiectivă mai presus de voința părții de a le prezenta la proces, în înțelesul pe care legiuitorul a dat-o acestui text. Pe cale de consecință constatându-se că cererea de revizuire a fost admisă cu încălcarea esențială a art.322 pct.5 C.proc.civ.

recursul în anulare va fi admis potrivit dispozițiilor art.330 pct.2 C.proc.civ. și pe cale de consecință, casată decizia 1690/R/2001 a Curții de Apel Pitești și respinsă cererea de revizuire formulată de reclamantul revizuient împotriva deciziei 728/R/2001 a aceleiași curți de apel, care va fi menținută. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr.1690/R din 11 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă și respinge cererea de revizuire formulată de V.F. împotriva deciziei nr.728/R din 21 martie 2001 a aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.