ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5426/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie 2003, la Judecătoria Câmpulung, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta I.M. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 1.200 mp teren situată în comuna Mihăilești, satul Văcarea, județul Argeș, precum și să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pe ultimii trei ani. Soluționând litigiul, Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 2014 din 28 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.148 mp teren și să plătească despăgubiri în sumă de 1.962.400 lei.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 490/A din 15 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul susținând că decizia este lipsită de temei legal și că instanța nu s-a pronunțat asupra concluziilor primei expertize tehnice efectuate în cauză. Solicitând admiterea recursului, reclamantul a precizat că se impune casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. Recursul declarat este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În sprijinul acțiunii, reclamantul a depus la dosar titlul de proprietate emis la 4 aprilie 1995 și actul de partaj voluntar autentificat la 27 noiembrie 1996, partaj efectuat pe baza respectivului titlu de proprietate.

Cu privire la același teren aflat în litigiu, pârâta s-a apărat depunând la dosar titlul de proprietate emis la 27 februarie 1996. În ambele titluri de proprietate menționate s-a prevăzut că titularilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii fondului funciar, pentru terenuri amplasate, parțial, în tarlaua nr. 22 a satului Văcarea. Pentru lămurirea unor împrejurări de fapt referitoare la amplasarea suprafeței de teren aflate în litigiu, atât prima instanță cât și instanța de apel au considerat necesar să cunoască părerea unor specialiști care să efectueze măsurători pe baza actelor prezentate de părți și în consecință au dispus efectuarea unor expertize. Raportul de expertiză întocmit de expertul D.N.

a concluzionat că pârâta a acaparat nejustificat o suprafață de 1.148 mp din terenul proprietatea reclamantului. Examinând argumentele expertului, prima instanță și-a însușit concluziile acestei expertize. Cel de al doilea raport de expertiză întocmit de expertul B.G. a motivat că pârâta deține doar terenul menționat în propriul titlu de proprietate și că nu a acaparat teren de la reclamanți. Concluziile acestui al doilea raport de expertiză au fost însușite de instanța de apel, cu toate că expertul nu a argumentat evidențierea pe teren a suprafețelor menționate în titlurile de proprietate și nici neconcordanțele privind vecinătățile ori cele privitoare la suprafețele stăpânite efectiv de părți.

Constatând că cei doi specialiști au ajuns la concluzii diferite și că o întregire a celor două lucrări nu ar lămuri pe deplin stabilirea situației de fapt, instanța de apel era datoare, potrivit art. 212 C. proc. civ., să dispună efectuarea unei noi expertize care să fie întocmită de trei experți. Numai după completarea, în acest sens, a probelor și apoi coroborarea tuturor dovezilor administrate, instanța de apel era în măsură să dispună, în cunoștință de cauză, cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului aflat în litigiu și cu privire la temeiul legal al acțiunii introduse de reclamant. În raport cu aceste considerente, urmează ca, în baza art. 313 C. proc. civ., să fie admis recursul declarat de reclamant, să fie casată decizia atacată și să fie trimisă cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 490/A din 15 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.