ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5426/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5426/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie
2003, la Judecătoria Câmpulung, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta
I.M. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligată pârâta
să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de
aproximativ 1.200 mp teren situată în comuna Mihăilești, satul Văcarea, județul
Argeș, precum și să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei
de folosință a terenului pe ultimii trei ani.
Soluționând litigiul, Judecătoria
Câmpulung, prin sentința civilă nr. 2014 din 28 octombrie 2003, a admis în
parte acțiunea, obligând pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și
posesie suprafața de 1.148 mp teren și să plătească despăgubiri în sumă de
1.962.400 lei.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă,
prin decizia nr. 490/A din 15 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă și
a schimbat în tot sentința în sensul că a respins ca nefondată acțiunea
reclamantului.
Împotriva deciziei curții de apel a
declarat recurs reclamantul susținând că decizia este lipsită de temei legal și
că instanța nu s-a pronunțat asupra concluziilor primei expertize tehnice
efectuate în cauză. Solicitând admiterea recursului, reclamantul a precizat că
se impune casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei
instanțe.
Recursul declarat este întemeiat
pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În sprijinul acțiunii, reclamantul a
depus la dosar titlul de proprietate emis la 4 aprilie 1995 și actul de partaj voluntar
autentificat la 27 noiembrie 1996, partaj efectuat pe baza respectivului titlu
de proprietate.
Cu privire la același teren aflat în
litigiu, pârâta s-a apărat depunând la dosar titlul de proprietate emis la 27
februarie 1996.
În ambele titluri de proprietate
menționate s-a prevăzut că titularilor li s-a reconstituit dreptul de
proprietate, în temeiul Legii fondului funciar, pentru terenuri amplasate,
parțial, în tarlaua nr. 22 a satului Văcarea.
Pentru lămurirea unor împrejurări de fapt
referitoare la amplasarea suprafeței de teren aflate în litigiu, atât prima
instanță cât și instanța de apel au considerat necesar să cunoască părerea unor
specialiști care să efectueze măsurători pe baza actelor prezentate de părți și
în consecință au dispus efectuarea unor expertize.
Raportul de expertiză întocmit de
expertul D.N. a concluzionat că pârâta a acaparat nejustificat o suprafață de
1.148 mp din terenul proprietatea reclamantului. Examinând argumentele
expertului, prima instanță și-a însușit concluziile acestei expertize.
Cel de al doilea raport de expertiză
întocmit de expertul B.G. a motivat că pârâta deține doar terenul menționat în
propriul titlu de proprietate și că nu a acaparat teren de la reclamanți.
Concluziile acestui al doilea raport de expertiză au fost însușite de instanța
de apel, cu toate că expertul nu a argumentat evidențierea pe teren a
suprafețelor menționate în titlurile de proprietate și nici neconcordanțele
privind vecinătățile ori cele privitoare la suprafețele stăpânite efectiv de
părți.
Constatând că cei doi specialiști au
ajuns la concluzii diferite și că o întregire a celor două lucrări nu ar lămuri
pe deplin stabilirea situației de fapt, instanța de apel era datoare, potrivit
art. 212 C. proc. civ., să dispună efectuarea unei noi expertize care să fie
întocmită de trei experți.
Numai după completarea, în acest sens, a
probelor și apoi coroborarea tuturor dovezilor administrate, instanța de apel
era în măsură să dispună, în cunoștință de cauză, cu privire la dreptul de
proprietate asupra terenului aflat în litigiu și cu privire la temeiul legal al
acțiunii introduse de reclamant.
În raport cu aceste considerente, urmează
ca, în baza art. 313 C. proc. civ., să fie admis recursul declarat de
reclamant, să fie casată decizia atacată și să fie trimisă cauza spre o nouă
judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul C.I.
împotriva deciziei nr. 490/A din 15 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția
civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru
rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20
iunie 2005.