ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6359/2010

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2005 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta N.M.S. a chemat în judecată pe pârâții Comisia pentru Aplicare Legii nr. 198/2004 Argeș, Consiliul Local al Municipiului Pitești și Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea în parte a hotărârii nr. 13 din 21 decembrie 2004, majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin stabilirea unei despăgubiri reale, corespunzătoare valorii de circulație a terenului expropriat în suprafață de 464,97. S-a solicitat totodată și exproprierea suprafeței de 29,64 mp teren.

Prin sentința civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea, a anulat în parte hotărârea nr. 13/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a dispus completarea acestei hotărâri în sensul exproprierii și a suprafeței de 29,64 mp, teren situat în Pitești, pe latura de Vest a suprafeței de 464,97 mp, identificat pe planul de amplasament și pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat. S-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat, la suma de 14.427 Euro, calculat la data plății efective și a fost respinsă acțiunea formulată față de pârâții Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Argeș, Consiliul Local al Municipiului Pitești, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

A fost obligat Statul Roman prin C.N.A.D.N.R. la plata sumei de 380 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea din data de 22 decembrie 2005, Tribunalul Argeș a admis cererea reclamantei și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 187/2005, în sensul că despăgubirile totale pentru terenul expropriat sunt de 13.602 Euro, și nu de 14.427 Euro, cum greșit s-a menționat în dispozitivul sentinței. Împotriva acestei sentințe a declarat apel C.N.A.D.N.R. care a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii sub aspectul soluționării cauzei fără participarea procurorului, a exproprierii greșite a suprafeței de 29,64 mp ce nu este de utilitate publică, precum și a stabilirii unui cuantum exagerat al despăgubirilor acordate, în raport de cel determinat de comisia constituită în baza Legii nr. 198/2004.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006 a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș, reținând că cererea a fost soluționată fără participarea procurorului, încălcându-se astfel prevederile art. 23 din Legea nr. 33/1994. Tribunalul Argeș, învestit cu re judecarea acțiunii, prin sentința civilă nr. 204 din 18 iunie 2007 a admis în parte acțiunea și a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 13/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, completând această hotărâre în sensul exproprierii și a suprafeței de 29,64 mp, teren situat în latura de vest a suprafeței de 464,97 mp din comuna Găvana, municipiul Pitești.

Instanța a constatat că despăgubirile totale pentru terenul expropriat sunt de 32.852 Euro, reclamanta urmând să primească contravaloarea echivalentului în lei de la data plății efective și a respins acțiunea față de pârâții Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Argeș, Consiliul Local al Municipiului Pitești și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, obligând Statul Român la plata sumei de 480 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA, care a criticat cuantumul exagerat al despăgubirilor stabilit de instanță, susținând că expertul nu a precizat care este valoarea de circulație pe piața liberă a terenurilor din zonă, precum și metodele de calcul folosite.

Prin decizia civilă nr. 137/A din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, reținând că în raportul de expertiză întocmit în cauză s-au propus mai multe sume cu titlu de despăgubiri, fiecare dintre acestea rezultând în urma unor criterii sau metode de calcul indicate de experți. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs reclamanta N.M.S., pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. , dar și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5057 din 30 aprilie 2009, a admis recursul declarat de pârâți Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

, a casat decizia recurată și a trimis cauza la Curtea de Apel Pitești pentru rejudecarea apelului. Prin aceeași decizie au fost respinse recursurile formulate de reclamanta N.M.S. și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele: Dispozițiile art. 296 C. proc. civ. prevăd că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea. Singura parte care a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost pârâta C.N.A.D.N.R., iar prin decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006, Curtea de Apel Pitești a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș.

Cu ocazia rejudecării, pârâta a fost obligată la un cuantum al despăgubirilor mai mare, aceasta echivalând cu o încălcare a principiului reglementat de art. 296 C. proc. civ. Întemeiată s-a constatat a fi și critica privind neanalizarea de către instanța de apel a motivului referitor la inadmisibilitatea cererii de expropriere pentru suprafața de 29,64 mp, prin prisma dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 98/2004, cerere asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat. Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a fost admis în baza art. 313 C. proc. civ., a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești. Recursurile declarate de reclamanta N.M.S.

și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești au fost respinse ca nefondate, reținându-se că acestea au fost exercitate „omisso medio". Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr. 147/A din 04 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței civile nr. 204 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Argeș și a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 14.427 Euro, echivalentă în lei la data plății efective, menținând restul dispozițiilor sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta N.M.S.

, s-a anulat în parte hotărârea nr. 13/2004 de stabilire a despăgubirilor, în sensul exproprierii și a suprafeței de 29,64 mp, teren situat în Pitești, zona Găvana, pe latura de Vest a suprafeței de 464,97 mp, expropriată prin hotărârea mai sus menționată. Au fost stabilite despăgubiri totale în cuantum de 14.427 Euro și s-a respins acțiunea față de ceilalți pârâți. Împotriva acestei sentințe a formulat apel doar C.N.A.D.N.R. , apel care a admis prin decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006 a Curții de Apel Pitești, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș ca urmare a pronunțării sentinței cu încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 33/1994. In urma rejudecării, prin sentința civilă nr. 204 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Argeș, a fost admisă în parte acțiunea, iar despăgubirile au fost stabilite la suma de 32.852 Euro pentru întreaga suprafață.

Instanța a pronunțat o sentință nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor, deoarece, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, nu poate fi acordată o despăgubire mai mică decât cea oferită de expropriator și deci mai mare decât cea cerută de titularul dreptului real. De asemenea, nu a fost respectat principiul „ non reformatio in pejus ", creându-se pârâtei o situație mai grea în propria cale de atac. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit inițial prin sentința civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș, sumă la care reclamanta a achiesat prin nedeclararea vreunei căi de atac, și care corespunde criteriilor prevăzute de actele normative ce reglementează exproprierea. S-a reținut că nu este întemeiată critica formulată de parată în ceea ce privește posibilitatea de a solicita exproprierea diferenței de teren care devine improprie unei normale utilizări, sub acest aspect dezlegările primei instanțe fiind legale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamanta N.M.S. Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se formulează următoarele critici de nelegalitate: Instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece suma de 14.427 Euro a fost stabilită inițial la nivelul anului 2006, iar de-a lungul parcursului procesual s-au efectuat o serie de expertize, care au stabilit suma reală a terenului expropriat ca fiind de 55.228,75 Euro și, respectiv, 3.307 Euro. A fost încălcat principiul egalității părților și cel al dreptului la un proces echitabil deoarece, Curtea de Apel Pitești, prin decizia pronunțată, face o aplicare greșită a principiului „non reformatio in pejus", creând pârâtei C.N.A.D.N.R.

o situație favorabilă. Totodată, potrivit practicii CEDO, decizia Curții de Apel Pitești este nelegală întrucât interpretează în mod eronat reglementările cuprinse în lege cu privire la cuantumul despăgubirilor ce trebuie acordate foștilor proprietari, creând o disproporție vădită între drepturile persoanei prejudiciată prin expropriere și interesul general. Pe parcursul judecării recursului, la termenul de judecată din data de 16 septembrie 20101, recurenta a completat cererea de recurs prin invocarea a două motive de recurs suplimentare, și anume, cel prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.. prin raportare la art. 24 alin. (1) C. proc. civ.. și cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

raportat la art. 311 C. proc. civ. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Criticile formulate inițial prin cererea de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. raportate la art. 26 din Legea nr. 33/1994 și la principiile rezultate din practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și care vizează cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei, sunt nefondate. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare în cauză a prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ..

în raport cu care: „Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată". Textul menționat consacră principiul non reformatio in pejus în conformitate cu care, prin soluția pronunțată de instanța de control judiciar, nu se poate agrava situația stabilită prin hotărârea atacată în privința părții care a exercitat calea de atac. Altfel spus, hotărârea poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat calea de atac. Acest principiu este aplicabil în cazul tuturor căilor de atac exercitate de părți și trebuie respectat nu numai cu prilejul judecării căii de atac, ci și cu ocazia rejudecării cauzei urmare a admiterii apelului ori a recursului, deoarece rejudecarea este și ea rezultatul inițiativei părții în exercitarea căii de atac.

Or, decizia civilă nr. 147/A din 04 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost pronunțată în al doilea ciclu procesual declanșat ca efect al admiterii apelului formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș. Prin aplicarea prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ., pârâtei nu i se poate crea, în urma rejudecării pricinii, o situație mai grea decât cea reținută prin sentința civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș, câtă vreme aceasta a fost singura parte care a înțeles să atace cu apel hotărârea menționată. Prin urmare, având în vedere considerentele arătate și dispozițiile art. 296 teza 2 C. proc. civ., în mod corect instanța de apel a menținut cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei la valoarea de 14.427 E uro.

Nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă să uzeze de dreptul său de a exercita calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș, dacă era nemulțumită de cuantumul despăgubirilor fixat de instanță. In măsura în care nu a înțeles însă să uzeze de acest drept, petenta nu poate invoca evoluția pieții imobiliare și practica Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a împiedica aplicarea prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 24 C. proc. civ.. este, de asemenea, nefondat. Potrivit art. 24 C. proc.

civ.: „Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare". Judecătorul menționat de recurentă a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat deciziile civile nr. 49/A din 29 martie 2006 și nr. 147/A din 04 noiembrie 2009 ale Curții de Apel Pitești. Insă, prima decizie a soluționat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș, pe când cea de a doua a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 204 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Argeș. Prin urmare, prima ipoteză a art. 24 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, fiind vorba de decizii pronunțate în judecarea apelurilor declarate împotriva unor sentințe diferite.

Nu se poate susține nici că judecătorul a participat la rejudecarea aceleiași pricini după casarea pronunțată de instanța de recurs, în condițiile ipotezei avute în vedere de prevederile art. 24 C. proc. civ. deoarece prin decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006 a Curții de Apel Pitești s-a dispus admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în temeiul unui aspect formal care viza lipsa procurorului la judecarea cererii de expropriere, fără ca instanța de apel să antameze fondul litigiului. In ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 311 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș nu a fost valorificată în sensul în care ar deveni aplicabile prevederile art. 311 C. proc.

civ. Măsurile dispuse de instanța prin această sentință au fost reținute prin decizia recurată numai prin prisma aplicării în cauză a dispozițiilor art. 296 teza 2 C. proc. civ., astfel încât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 311 C. proc. civ., critica formulată sun aceste aspecte fiind nefondată. In consecință, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. ( 1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.S. împotriva deciziei nr. 147/A din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.