ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6359/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6359/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 24 ianuarie 2005 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta N.M.S. a

chemat în

judecată

pe pârâții Comisia pentru Aplicare Legii nr. 198/2004 Argeș,

Consiliul Local al Municipiului

Pitești și Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

și a

solicitat instanței ca, prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună

anularea

în parte a hotărârii nr. 13 din 21 decembrie 2004, majorarea cuantumului

despăgubirilor

stabilite prin stabilirea unei despăgubiri reale,

corespunzătoare valorii de circulație a terenului expropriat în

suprafață

de 464,97. S-a solicitat

totodată și exproprierea suprafeței de 29,64 mp

teren.

Prin sentința

civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005, Tribunalul Argeș a admis

în parte acțiunea, a anulat în

parte hotărârea nr. 13/2004, în ceea ce

privește

cuantumul despăgubirilor și a dispus completarea acestei

hotărâri în sensul exproprierii și a suprafeței de

29,64 mp, teren situat în Pitești, pe latura de Vest a suprafeței de 464,97 mp,

identificat pe planul de amplasament

și pe schița anexă la raportul de

expertiză tehnică efectuat.

S-a stabilit

cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat,

la suma de 14.427 Euro, calculat

la data plății efective și a fost respinsă

acțiunea formulată față de pârâții Comisia pentru

aplicarea Legii nr.

198/2004

Argeș, Consiliul Local al Municipiului Pitești, Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

A fost obligat Statul Roman prin C.N.A.D.N.R.

la plata sumei de 380 lei

cheltuieli de

judecată.

Prin încheierea din data de 22

decembrie 2005, Tribunalul Argeș a

admis

cererea reclamantei și a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate

în dispozitivul sentinței nr. 187/2005, în sensul că

despăgubirile totale pentru terenul expropriat sunt de 13.602 Euro, și

nu de 14.427 Euro, cum greșit s-a menționat în

dispozitivul sentinței.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel C.N.A.D.N.R.

care a susținut nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii sub aspectul soluționării

cauzei fără

participarea procurorului, a

exproprierii greșite a suprafeței de 29,64

mp ce nu este de utilitate publică, precum și a stabilirii unui cuantum

exagerat al despăgubirilor acordate, în raport de

cel determinat de

comisia constituită în baza Legii nr. 198/2004.

Curtea de Apel

Pitești, prin decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006 a

admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare

Tribunalului Argeș, reținând că cererea a fost soluționată fără

participarea procurorului, încălcându-se astfel

prevederile art. 23 din

Legea nr. 33/1994.

Tribunalul Argeș,

învestit cu re judecarea acțiunii, prin sentința

civilă nr. 204 din 18 iunie 2007 a admis în parte

acțiunea și a dispus anularea

în parte a

hotărârii nr. 13/2004, în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor, completând această hotărâre în sensul exproprierii și a

suprafeței de 29,64 mp, teren situat în latura de

vest a suprafeței de

464,97 mp din

comuna Găvana, municipiul Pitești.

Instanța a constatat că despăgubirile

totale pentru terenul

expropriat sunt de

32.852 Euro, reclamanta urmând să primească

contravaloarea echivalentului în lei de la data plății efective și a

respins

acțiunea față de pârâții

Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004

Argeș, Consiliul Local al

Municipiului Pitești și Ministerul

Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului, obligând Statul Român la

plata sumei de

480 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel C.N.A.D.N.R.

SA, care a criticat

cuantumul exagerat al despăgubirilor stabilit de

instanță, susținând că

expertul nu a precizat care este valoarea de circulație pe piața liberă

a terenurilor din zonă, precum și metodele de calcul folosite.

Prin decizia

civilă nr. 137/A din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Pitești a

respins apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, reținând

că în raportul de

expertiză întocmit în cauză

s-au propus mai multe sume cu titlu de

despăgubiri,

fiecare dintre acestea rezultând în urma unor criterii sau

metode de

calcul indicate de experți.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea

de Apel Pitești au declarat recurs reclamanta N.M.S., pârâtul Statul

Român - prin C.N.A.D.N.R.

, dar și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Curtea de

Apel Pitești.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin decizia nr. 5057 din 30 aprilie 2009,

a admis recursul declarat de pârâți Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

, a casat decizia recurată

și a trimis cauza la Curtea de Apel Pitești

pentru rejudecarea apelului.

Prin aceeași

decizie au fost respinse recursurile formulate de

reclamanta N.M.S. și de

Ministerul Public - Parchetul

de pe

lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de recurs a reținut

următoarele:

Dispozițiile art. 296

C. proc. civ. prevăd că apelantului nu i se poate crea

în propria cale de atac o situație mai grea decât

aceea din hotărârea.

Singura parte

care a declarat apel împotriva sentinței civile nr.

187 din 12 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

Argeș a fost pârâta

C.N.A.D.N.R.,

iar

prin decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006, Curtea de Apel Pitești a

admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare

Tribunalului Argeș. Cu

ocazia

rejudecării, pârâta a fost obligată la un cuantum al despăgubirilor

mai mare, aceasta echivalând cu o încălcare a

principiului reglementat

de art. 296 C. proc. civ.

Întemeiată s-a

constatat a fi și critica privind neanalizarea de către

instanța de apel a motivului

referitor la inadmisibilitatea cererii de

expropriere pentru suprafața de 29,64 mp, prin prisma

dispozițiilor

art. 2

din Legea nr. 98/2004, cerere asupra căreia instanța de apel nu s-a

pronunțat.

Pentru aceste

considerente, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

a fost admis în baza art. 313 C.

proc. civ., a fost casată decizia

recurată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Pitești.

Recursurile

declarate de reclamanta N.M.S. și de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești au fost

respinse ca nefondate,

reținându-se că acestea au fost exercitate „omisso medio".

Rejudecând cauza, prin decizia civilă

nr. 147/A din 04 noiembrie 2009,

Curtea de

Apel Pitești a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva

sentinței civile nr. 204 din 18 iunie 2007 a

Tribunalului Argeș și a schimbat

în

parte sentința, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor la suma

de 14.427 Euro, echivalentă în lei la data plății

efective, menținând

restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentința

civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul

Argeș, a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta N.M.S.

, s-a anulat în parte hotărârea nr. 13/2004 de stabilire

a

despăgubirilor, în sensul exproprierii

și a suprafeței de 29,64 mp,

teren situat

în Pitești, zona Găvana, pe latura de Vest a suprafeței de

464,97 mp, expropriată prin hotărârea mai sus

menționată. Au fost stabilite despăgubiri totale în cuantum de 14.427 Euro și

s-a respins

acțiunea față de ceilalți pârâți.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel doar C.N.A.D.N.R.

, apel care a

admis prin decizia civilă nr. 49/A din 29 martie 2006

a Curții de Apel Pitești,

dispunându-se

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș ca

urmare a pronunțării sentinței cu încălcarea

dispozițiilor art. 23 din

Legea nr. 33/1994.

In urma

rejudecării, prin sentința civilă nr. 204 din 18 iunie 2007 a

Tribunalului Argeș, a fost

admisă în parte acțiunea, iar despăgubirile au

fost stabilite la suma de 32.852 Euro pentru

întreaga suprafață.

Instanța a pronunțat o sentință

nelegală sub aspectul

cuantumului

despăgubirilor, deoarece, potrivit art. 27 din Legea nr.

33/1994, nu

poate fi acordată o despăgubire mai mică decât cea

oferită de expropriator și deci mai mare decât cea cerută de titularul

dreptului

real.

De asemenea, nu a

fost respectat principiul „

non reformatio in

pejus

", creându-se pârâtei o

situație mai grea în propria cale de atac.

Cuantumul

despăgubirilor a fost stabilit inițial prin sentința civilă

nr. 187 din 12 decembrie 2005 a

Tribunalului Argeș, sumă la care reclamanta a

achiesat prin nedeclararea vreunei căi de atac, și

care corespunde

criteriilor prevăzute de

actele normative ce reglementează exproprierea.

S-a reținut că nu este întemeiată

critica formulată de parată în

ceea ce

privește posibilitatea de a solicita exproprierea diferenței de

teren care devine improprie unei normale

utilizări, sub acest aspect

dezlegările primei instanțe fiind legale.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat

recurs reclamanta N.M.S.

Prin motivele de

recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. se formulează următoarele critici de

nelegalitate:

Instanța de apel a încălcat prevederile

art. 26 din Legea nr.

33/1994, deoarece

suma de 14.427 Euro a fost stabilită inițial la nivelul

anului 2006, iar de-a lungul parcursului procesual

s-au efectuat o serie

de expertize,

care au stabilit suma reală a terenului expropriat ca fiind

de 55.228,75

Euro și, respectiv, 3.307 Euro.

A fost încălcat

principiul egalității părților și cel al dreptului la un

proces echitabil deoarece, Curtea de Apel Pitești,

prin decizia

pronunțată, face o aplicare

greșită a principiului „non reformatio in pejus", creând pârâtei C.N.A.D.N.R.

o situație favorabilă.

Totodată,

potrivit practicii CEDO, decizia Curții de Apel Pitești

este nelegală întrucât interpretează în mod eronat

reglementările

cuprinse în lege cu privire

la cuantumul despăgubirilor ce trebuie

acordate foștilor proprietari,

creând o disproporție vădită între

drepturile

persoanei prejudiciată prin expropriere și interesul general.

Pe parcursul

judecării recursului, la termenul de judecată din data

de 16 septembrie 20101,

recurenta a completat cererea de recurs prin invocarea

a două motive de recurs

suplimentare, și anume, cel prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.. prin

raportare la art. 24 alin. (1) C. proc. civ.. și cel prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 311 C.

proc. civ.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate prin

motivele de recurs, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Criticile

formulate inițial prin cererea de recurs, întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. raportate

la art. 26 din Legea nr. 33/1994 și la principiile rezultate din practica

Curții Europene a

Drepturilor Omului în

materie și care vizează cuantumul despăgubirilor

acordate reclamantei,

sunt nefondate.

Instanța de apel

a făcut o corectă aplicare și interpretare în cauză a

prevederilor art. 296 teza 2 C.

proc. civ.. în raport cu care: „Apelantului nu i se

poate crea în propria cale de

atac o situație mai grea decât aceea din

hotărârea

atacată".

Textul menționat consacră principiul

non reformatio in pejus

în conformitate cu

care, prin soluția pronunțată de instanța de control

judiciar, nu se poate agrava situația stabilită prin hotărârea atacată

în

privința părții care a exercitat

calea de atac. Altfel spus, hotărârea

poate

fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat calea de atac.

Acest principiu este aplicabil în cazul

tuturor căilor de atac

exercitate de părți

și trebuie respectat nu numai cu prilejul judecării căii

de atac, ci și cu ocazia rejudecării cauzei urmare

a admiterii apelului ori a

recursului,

deoarece rejudecarea este și ea rezultatul inițiativei părții în

exercitarea

căii de atac.

Or, decizia civilă

nr. 147/A din 04 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a

fost pronunțată în al doilea

ciclu procesual declanșat ca efect al admiterii

apelului formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței civile nr.

187 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș.

Prin aplicarea

prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ., pârâtei nu i se

poate crea, în urma rejudecării

pricinii, o situație mai grea decât cea

reținută prin sentința civilă nr. 187 din 12 decembrie 2005

a Tribunalului Argeș, câtă vreme aceasta a fost singura parte care a înțeles să

atace cu apel

hotărârea menționată.

Prin urmare, având

în vedere considerentele arătate și dispozițiile

art. 296 teza 2 C. proc. civ., în mod corect

instanța de apel a menținut

cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei la valoarea de 14.427 E

uro.

Nimic nu a

împiedicat-o pe reclamantă să uzeze de dreptul său

de a exercita calea de atac a

apelului împotriva sentinței civile nr.

187

din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș, dacă era nemulțumită de cuantumul

despăgubirilor fixat de instanță. In măsura în care nu a

înțeles însă să uzeze de acest drept, petenta nu

poate invoca evoluția

pieții imobiliare și practica Curții Europene a

Drepturilor Omului

pentru a împiedica

aplicarea prevederilor art. 296 teza 2 C. proc. civ.

Motivul de recurs

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

raportat la art. 24 C. proc. civ.. este, de asemenea,

nefondat.

Potrivit art. 24 C. proc. civ.:

„Judecătorul care a pronunțat o hotărâre

într-o

pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau

în

recurs și nici în caz de rejudecare după casare".

Judecătorul menționat de recurentă a

făcut parte din completul

de judecată care a

pronunțat deciziile civile nr. 49/A din 29 martie 2006 și nr.

147/A din 04 noiembrie 2009 ale Curții de Apel

Pitești. Insă, prima decizie a

soluționat

apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 187 din 12 decembrie 2005

a Tribunalului Argeș, pe când cea de a doua a

soluționat apelul declarat

împotriva

sentinței civile nr. 204 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Argeș. Prin

urmare,

prima ipoteză a art. 24 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, fiind

vorba de decizii pronunțate în judecarea

apelurilor declarate împotriva

unor sentințe diferite.

Nu se poate

susține nici că judecătorul a participat la rejudecarea

aceleiași pricini după casarea pronunțată de instanța

de recurs, în

condițiile ipotezei avute în

vedere de prevederile art. 24 C. proc. civ. deoarece

prin decizia civilă

nr. 49/A din 29 martie 2006 a Curții de Apel Pitești s-a

dispus admiterea apelului și trimiterea cauzei

spre rejudecare primei

instanțe în

temeiul unui aspect formal care viza lipsa procurorului la

judecarea cererii de expropriere, fără ca

instanța de apel să antameze

fondul litigiului.

In ceea ce privește

critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. raportat la art. 311 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că sentința civilă

nr. 187

din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Argeș nu a fost valorificată în sensul

în care ar deveni aplicabile prevederile art. 311

C. proc. civ. Măsurile dispuse

de

instanța prin această sentință au fost reținute prin decizia recurată

numai prin prisma aplicării în cauză a

dispozițiilor art. 296 teza 2 C. proc. civ.,

astfel încât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 311 C. proc.

civ., critica

formulată sun aceste aspecte fiind nefondată.

In consecință,

pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (

1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.S.

împotriva deciziei nr. 147/A din 4 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru

cauze privind conflicte de

muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.