ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 738/2005

Asupra conflictului de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

sub nr. 320 din 16 ianuarie 2004, reclamanții D.R., B.O.M., B.R.M. și D.S.M. au

chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Mioarele și Primăria Comunei

Mioarele, județul Argeș, pentru a fi obligați să le lase în deplină proprietate

și posesie terenul în suprafață de 464 mp situat în pct. ”Sat Sustănești”.

Judecătoria Câmpulung, prin sentința

civilă nr. 635 din 25 martie 2004 a respins acțiunea formulată de reclamanți,

motivând că pentru terenul revendicat prin acțiune, reclamanții nu au depus

titlul de proprietate, deși li s-a pus în vedere de instanță.

Împotriva sentinței Judecătoriei

Câmpulung au declarat apel reclamanții, invocând nelegalitatea și netemeinicia

sentinței pronunțată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 1403/A din

21 iunie 2004 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a declinat competența

materială de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel Curtea de

Apel Pitești a reținut că hotărârea pronunțată de instanță asupra unei acțiuni

în revendicare având ca obiect un teren, se încadrează în prevederile art. III

din Legea nr. 195/2004, care vizează hotărârile date în materia fondului

funciar.

La rândul său Tribunalul Argeș, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 537 din 2 noiembrie 2004 a declinat competența

de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești.

Ivindu-se conflict negativ de

competență între cele două instanțe, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție spre a se pronunța, în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

cu regulator de competență.

În speță, nu este vorba despre un

litigiu în materia fondului funciar, deoarece o astfel de calificare nu poate

fi dată decât litigiilor născute în legătură cu aplicarea Legii fondului

funciar nr. 18/1991, modificată și completată prin Legea nr. 169/1997 și Legea

nr. 1/2000, acțiunea reclamanților fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480

Cod civil, astfel că nu se încadrează în categoria litigiilor de fond funciar,

conform Legii nr. 18/1991, care sunt reprezentate de: plângeri împotriva

hotărârii Comisiei Județene, cereri de anulare a titlului de proprietate,

cereri de obligare a comisiilor locale de punere în posesie și alte asemenea.

Față de obiectul litigiului dedus

judecății, instanța supremă apreciază că în speță competentă să soluționeze

apelul este Curtea de Apel Pitești, care are competența generală în

soluționarea apelurilor, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru

care în temeiul art. 158 C. proc. civ. stabilește competența materială de

soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

apelului formulat de reclamanții D.R., B.O.M., B.R.M. și D.S.M. împotriva

sentinței civile nr. 635 din 25 martie 2004 a Judecătoriei Câmpulung, în

favoarea Curții de Apel Pitești.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2005.