ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanții S.Z. și S.T. au chemat
în judecată pe pârâții C.C. Stîlpeni și SC S.T.C. SRL și a solicitat:
- obligarea pârâților să le lase în
deplină proprietate și posesie un teren în suprafață de 1415 mp situat în
punctul „Acasă”, situat pe raza comunei Bălilești sat Băjești;
- obligarea pârâților la ridicarea
tuturor construcțiilor edificate pe teren, sau să fie abilitați să le ridice pe
cheltuiala pârâților;
- obligarea pârâților la despăgubiri
estimate provizoriu la 3.000.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de
folosință a terenului revendicat pe ultimii trei ani.
În motivarea acțiunii se arată că
sunt proprietarii terenului revendicat conform titlurilor de proprietate
eliberate în conformitate cu dispozițiile legii fondului funciar, iar pârâții
folosesc în mod abuziv terenul și refuză eliberarea lui.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința
civilă nr. 757 din 8 aprilie 2004 a admis în parte acțiunea reclamanților,
conform dispozitivului acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat apel reclamanții la 26 aprilie 2004.
Curtea de Apel Pitești prin decizia
civilă nr. 1379/A din 18 iunie 2004 își declină competența de soluționare a
apelului în favoarea Tribunalului Argeș.
Se motivează că, în timpul
soluționării apelului, a fost adoptată Legea nr. 195 din 25 mai 2004 pentru
aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de
procedură civilă, care la art. III prevede „hotărârile pronunțate de
judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului
la tribunal și recursului la curtea de apel, iar la art. I pct. 1 s-a lărgit
competența materială a tribunalelor în sensul că acestora le revine
„facultatea” de a judeca, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva
hotărârilor pronunțate de judecătorie în primă instanță în cazurile expres
prevăzute de lege.
S-a apreciat că litigiul face parte
din materia fondului funciar, raportat la definirea noțiunii de fond funciar
dată de art. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, în sensul că „Terenurile de
orice fel, indiferent de destinație, de titlul în baza căruia sunt deținute sau
de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al
României…”.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă
nr. 516 din 19 octombrie 2004 a declinat, la rândul său, competența de
soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Pitești.
A constatat existența conflictului
negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru soluționarea conflictului.
Instanța a reținut că dispozițiile
art. III din Legea nr. 195/2004 fac referire la acțiunile în materia „fondului
funciar” însă se apreciază că această noțiune nu poate fi confundată cu natura
juridică a acțiunii în revendicare; prevederile art. 1 din Legea nr. 18/1991
definesc categoria de bunuri imobile care „Alcătuiesc Fondul Funciar al
României” ce nu pot fi asimilate mijloacelor de apărare a fondului funciar și
nici nu pot da o altă definiție acțiunii în revendicare prin care se apără
dreptul de proprietate ori un alt drept real asupra unui imobil.
Analizând conflictul negativ de
competență creat, instanța constată legal punctul de vedere exprimat de
Tribunalul Argeș.
În adevăr, așa cum se poate observa
din expunerea istoricului, reclamanții au formulat o acțiune în revendicare și
daune, întemeiată pe un titlu de proprietate.
Deci, suntem în prezența acțiunii
proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. O asemenea acțiune
nu poate fi definitivă ca făcând parte din materia fondului funciar, chiar dacă
titlul de proprietate a fost emis pe numele reclamanților potrivit procedurii
prevăzută de Legea nr. 18/1991.
În consecință, în cauză, nu sunt
aplicabile prevederile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.
Astfel fiind, competența de
soluționare a apelului aparține Curții de Apel Pitești, în temeiul art. 3 pct. 2
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Curții de Apel
Pitești competența soluționării apelului declarat de reclamanții S.Z. și S.T. împotriva
sentinței civile nr. 757 din 8 aprilie 2004 a Judecătoriei Câmpulung.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie
2005.