ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea din 21 septembrie 2001, completată ulterior, reclamanta

C.F. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Pitești pentru obligarea pârâtei

să se pronunțe asupra cererii reclamantei formulată pe cale de notificare

privind restituirea în natură a unui imobil preluat de stat din proprietatea

bunicului ei Ș.C., imobil situat în comuna Poiana Lacului, compus din

construcție moară și teren aferent în suprafață de 850 mp, constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie

2001, prin care imobilul de mai sus a fost vândut de către pârâtă lui C.I.,

precum și pentru a se dispune restituirea imobilului în natură.

Cererii de mai sus s-au alăturat pe calea mai multor cereri de

intervenție în interes propriu, P.G., R.S.I., R.S.G.R., D.M.M., M.A., M.C.M. și

V.I.

Pârâta s-a apărat în sensul că acțiunile sunt nefondate, iar imobilul a

fost vândut lui C.I.

Cumpărătorul C.I. a intervenit în interesul pârâtei.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care, pentru ipoteza

admiterii cererilor îndreptate în contra sa, a solicitat obligarea reclamantei

și intervenienților la restituirea utilajelor din moară care-i aparțin.

Totodată, pentru aceeași ipoteză, pârâta a chemat în garanție

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului,

precum și Ministerul Finanțelor Publice cerând a fi obligați s-o despăgubească

în echivalentul bunurilor ce vor ieși din patrimoniul său.

Prin sentința civilă nr. 134 din 11 aprilie 2003, Tribunalul Argeș,

secția civilă, a admis cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei de

către C.I., a respins toate celelalte cereri deduse judecății și a obligat pe

reclamantă și pe intervenienții în interes propriu să plătească

intervenientului C.I. cheltuieli de judecată în sumă de 500.000 lei.

Apelul declarat de C.F., C.M.M. și M.A. a fost respins prin decizia

civilă nr. 185/A din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția civilă.

Împotriva celei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta C.F. și

intervenienții în interes propriu C.M.M. și M.A. solicitând casarea deciziei

dată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Invocând cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenții au susținut că:

- instanțele au încălcat prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001,

neobservând că vânzarea imobilului de către pârâtă a avut loc în aprilie 2001,

adică după ce bunul preluat abuziv de către stat în sensul definit prin art. 1

din Legea nr. 10/2001 era deja indisponibilizat ca urmare a înregistrării la

pârâtă, în luna februarie 2001, a somației prin care moștenitorii fostului

proprietar au cerut să le fie predat acel imobil; în consecință vânzarea s-a

făcut prin eludarea legii, iar instanțele au refuzat nejustificat să cerceteze

acest aspect, precum și existența bunei sau relei credințe din partea celui

care a cumpărat;

- instanțele au rezolvat greșit cererea referitoare la constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, cerere întemeiată pe

prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, neobservând că legea protejează

numai actele de înstrăinare conforme cu legea, dar anterioare intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, nicidecum cele făcute cu eludarea celui din urmă

act normativ;

- instanțele au greșit și prin aceea că nu au constatat că imobilul a

fost preluat de stat fără titlu, deoarece era o moară țărănească mică, situată

într-o zonă colinară cu terenuri slabe productiv, care funcționa numai

temporar, fiind astfel incidente prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Recursul astfel motivat nu este întemeiat.

Esențială pentru legala soluționare a cauzei de față este calificarea

actului de preluare a imobilului de către stat.

Ca stare de fapt, instanțele au hotărât, după interpretarea și

aprecierea probelor administrate, că moara preluată de stat a avut capacitatea

de măcinare de 20.000 Kg. în 24 ore.

Reclamanții recurenți nu au contestat constatarea de mai sus, opunându-i

însă argumentul că era o moară țărănească mică, funcționând numai temporar, din

cauza situării sale într-o zonă colinară slab productivă.

Criteriul de fapt avut în vedere de către instanțe justifică pe deplin

calificarea preluării imobilului de către stat ca fiind făcută cu titlu

valabil, dat fiind că, în raport cu capacitatea teoretică de măciniș, moara se

încadra în categoria celor naționalizabile potrivit pct. 50 de la art. 1 al

Legii nr. 119/1948.

Dimpotrivă, caracteristicile aceleași mori indicate de reclamanți nu au

constituit criterii de naționalizare.

Valabilitatea titlului statului face incidente dispozițiile art. 27

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare în perioada judecării

prezentei cauze în primă instanță și în apel, potrivit cu care „pentru

imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent ...”.

Reclamanții nu au invocat alt caz de nelegalitate a privatizării afară

de faptul că aceasta ar fi avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001.

Asemenea susținere este însă evident nefondată, instanțele reținând

corect că privatizarea pârâtei s-a finalizat anterior datei de 14 februarie

2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001), așa cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În concluzie, hotărând că reclamanții au numai îndreptățirea la măsuri

reparatorii prin echivalent, iar nu la restituirea în natură a imobilului,

precum și că, pe cale de consecință, nu justifică interes ocrotit juridicește

pentru a cere constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

intervenit între societatea pârâtă și intervenientul C.I., instanțele au

aplicat corect legea la o situație de fapt pe deplin lămurită.

Răspunzând astfel tuturor susținerilor din recurs, Înalta Curte constată

că nu sunt fondate, urmând a respinge recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de C.F., C.M.M. și M.A. împotriva deciziei nr. 185/A din 12 noiembrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2007.