ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 21 septembrie 2001, completată ulterior, reclamanta C.F. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Pitești pentru obligarea pârâtei să se pronunțe asupra cererii reclamantei formulată pe cale de notificare privind restituirea în natură a unui imobil preluat de stat din proprietatea bunicului ei Ș.C., imobil situat în comuna Poiana Lacului, compus din construcție moară și teren aferent în suprafață de 850 mp, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie 2001, prin care imobilul de mai sus a fost vândut de către pârâtă lui C.I., precum și pentru a se dispune restituirea imobilului în natură.

Cererii de mai sus s-au alăturat pe calea mai multor cereri de intervenție în interes propriu, P.G., R.S.I., R.S.G.R., D.M.M., M.A., M.C.M. și V.I. Pârâta s-a apărat în sensul că acțiunile sunt nefondate, iar imobilul a fost vândut lui C.I. Cumpărătorul C.I. a intervenit în interesul pârâtei. Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care, pentru ipoteza admiterii cererilor îndreptate în contra sa, a solicitat obligarea reclamantei și intervenienților la restituirea utilajelor din moară care-i aparțin. Totodată, pentru aceeași ipoteză, pârâta a chemat în garanție Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, precum și Ministerul Finanțelor Publice cerând a fi obligați s-o despăgubească în echivalentul bunurilor ce vor ieși din patrimoniul său.

Prin sentința civilă nr. 134 din 11 aprilie 2003, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei de către C.I., a respins toate celelalte cereri deduse judecății și a obligat pe reclamantă și pe intervenienții în interes propriu să plătească intervenientului C.I. cheltuieli de judecată în sumă de 500.000 lei. Apelul declarat de C.F., C.M.M. și M.A. a fost respins prin decizia civilă nr. 185/A din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă. Împotriva celei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta C.F. și intervenienții în interes propriu C.M.M. și M.A. solicitând casarea deciziei dată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Invocând cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenții au susținut că: - instanțele au încălcat prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001, neobservând că vânzarea imobilului de către pârâtă a avut loc în aprilie 2001, adică după ce bunul preluat abuziv de către stat în sensul definit prin art. 1 din Legea nr. 10/2001 era deja indisponibilizat ca urmare a înregistrării la pârâtă, în luna februarie 2001, a somației prin care moștenitorii fostului proprietar au cerut să le fie predat acel imobil; în consecință vânzarea s-a făcut prin eludarea legii, iar instanțele au refuzat nejustificat să cerceteze acest aspect, precum și existența bunei sau relei credințe din partea celui care a cumpărat; - instanțele au rezolvat greșit cererea referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, cerere întemeiată pe prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, neobservând că legea protejează numai actele de înstrăinare conforme cu legea, dar anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nicidecum cele făcute cu eludarea celui din urmă act normativ; - instanțele au greșit și prin aceea că nu au constatat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, deoarece era o moară țărănească mică, situată într-o zonă colinară cu terenuri slabe productiv, care funcționa numai temporar, fiind astfel incidente prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Recursul astfel motivat nu este întemeiat. Esențială pentru legala soluționare a cauzei de față este calificarea actului de preluare a imobilului de către stat. Ca stare de fapt, instanțele au hotărât, după interpretarea și aprecierea probelor administrate, că moara preluată de stat a avut capacitatea de măcinare de 20.000 Kg. în 24 ore. Reclamanții recurenți nu au contestat constatarea de mai sus, opunându-i însă argumentul că era o moară țărănească mică, funcționând numai temporar, din cauza situării sale într-o zonă colinară slab productivă. Criteriul de fapt avut în vedere de către instanțe justifică pe deplin calificarea preluării imobilului de către stat ca fiind făcută cu titlu valabil, dat fiind că, în raport cu capacitatea teoretică de măciniș, moara se încadra în categoria celor naționalizabile potrivit pct. 50 de la art. 1 al Legii nr. 119/1948.

Dimpotrivă, caracteristicile aceleași mori indicate de reclamanți nu au constituit criterii de naționalizare. Valabilitatea titlului statului face incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare în perioada judecării prezentei cauze în primă instanță și în apel, potrivit cu care „pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent ...”. Reclamanții nu au invocat alt caz de nelegalitate a privatizării afară de faptul că aceasta ar fi avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Asemenea susținere este însă evident nefondată, instanțele reținând corect că privatizarea pârâtei s-a finalizat anterior datei de 14 februarie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001), așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În concluzie, hotărând că reclamanții au numai îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent, iar nu la restituirea în natură a imobilului, precum și că, pe cale de consecință, nu justifică interes ocrotit juridicește pentru a cere constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare intervenit între societatea pârâtă și intervenientul C.I., instanțele au aplicat corect legea la o situație de fapt pe deplin lămurită. Răspunzând astfel tuturor susținerilor din recurs, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, urmând a respinge recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de C.F., C.M.M. și M.A. împotriva deciziei nr. 185/A din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.