ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6172/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 26 iulie 2001

reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA pentru obligarea

acesteia să-i restituie imobilul situat în comuna Lunca Corbului, județul

Argeș, compus din teren în suprafață de 2599,40 mp amplasat în intravilanul

localității și moara amplasată pe acest teren și anume o construcție din lemn

dotată cu instalație de măcinat, 3 valțuri pentru făină, un valț pentru mălai

și moară pentru uruială, depozit de cereale și clădiri anexe.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că imobilul a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, iar din anul

1990 a făcut diferite demersuri pentru recuperare și nu a primit nici o soluție

după cum nu a primit răspuns nici la notificarea făcută în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

La 13 martie 2002 a intervenit în

proces, printr-o cerere de intervenție în interes propriu, N.C., în calitate de

moștenitoare a lui R.R., proprietarul imobilului alături de reclamantul A.R.,

fratele său.

La 19 septembrie 2001 pârâta a

formulat o cerere reconvențională pentru obligarea reclamantului la plata

contravalorii îmbunătățirilor aduse la imobilul moară și la restituirea

utilajelor care au aparținut de drept acestei pârâte.

La 13 martie 2002 pârâta a depus la

dosar o cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. și a Ministerului Finanțelor

Publice pentru obligarea acestora la plata sumelor pretinse de reclamant, în

situația admiterii acțiunii.

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 172 din 2 octombrie 2002, a admis acțiunea și cererea de intervenție

formulată de intervenienta N.C. A fost obligată pârâta să restituie

reclamantului și intervenientei imobilul revendicat.

Prin aceeași hotărâre a fost admisă

în parte cererea reconvențională în sensul că au fost obligați reclamantul și

intervenienta în solidar la plata sumei de 85.308.000 lei reprezentând

contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă la moară conform raportului

de expertiză întocmit în cauză.

A fost respins capătul de cerere

privind restituirea utilajelor.

A fost respinsă ca tardiv formulată

cererea de chemare în garanție.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că prin decizia 1307/1948 moara proprietatea lui R.R. a fost

naționalizată în baza Legii nr. 119/1948 și, ca urmare, imobilul revendicat se

încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. a din

Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 9 din aceeași lege, reclamantul și

intervenienta, care au făcut dovada descendenței lor, sunt îndreptățiți să li

se restituie imobilul în natură.

Pârâta are asupra imobilului doar un

drept de administrare; în procesul de privatizare statul a devenit proprietarul

acțiunii deoarece pârâta nu este privatizată în totalitate.

S-a mai constatat că de la momentul

naționalizării și până în prezent au fost aduse mai multe modificări imobilului

prin edificarea unei noi construcții, îmbunătățirea tehnologiilor prin

îndepărtarea celor preluate și înlocuirea cu altele noi. Ca urmare, a fost

admisă și cererea reconvențională fiind obligate reclamanta și intervenienta la

plata sumelor de bani corespunzătoare îmbunătățirilor aduse pentru a nu se

realiza o îmbogățire fără justă cauză.

Curtea de Apel Pitești prin decizia

23/A din 20 februarie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de

reclamant și de pârâtă.

A fost respinsă ca inadmisibilă

cererea de intervenție formulată în apel.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că nu se poate primi critica formulată de reclamant în

sensul că intervenienta nu ar fi dovedit că a acceptat în termen succesiunea.

Legea nr. 10/2001 operează o repunere în termen prin însăși formularea cererii

de restituire a bunului. S-au considerat neîntemeiate și criticile referitoare

la plata despăgubirilor. S-a dovedit că acestea reprezintă contravaloarea

lucrărilor necesare și utile pentru imobilul preluat și obligația de

despăgubire revine persoanei îndreptățite întrucât cheltuielile respective

profită acesteia.

S-a respins cererea de intervenție

în nume propriu formulată în fața instanței de apel, la 13 februarie 2003 de A.A.,

I.M., C.M. și A.I. în conformitate cu art. 50 alin. (2), la această cerere

opunându-se reclamantul.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta, care a fost criticată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.

7 și 8. S-a arătat în fapt că instanța nu s-a referit la calitatea de

proprietar de bună credință și nici la faptul că potrivit certificatului de

proprietate asupra terenului pârâta este proprietară și asupra terenului și

asupra construcției de pe acesta. S-a mai criticat soluția pentru că s-au

considerat îndreptățiți la restituire persoane care nu au făcut dovada

proprietății autorului lor.

S-a mai arătat că în 1959 fosta

I.J.P.I.P.S. Argeș a preluat imobilul din administrarea locală a comunei, iar SC

P. SA este continuatoarea fostei I.J.P.I.P.S. Argeș, transformată în societate

comercială prin efectul Legii nr. 15/1990. S-a mai arătat că într-adevăr

utilajele și instalațiile sunt imobile prin destinație, dar nu toate au fost

preluate odată cu preluarea imobilului.

Recursul este nefondat.

În primul rând este de observat că

deși recurenta își întemeiază criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8, în

dezvoltarea acestora se referă la modul necorespunzător de interpretare a

probelor administrate în cauză, critică care ar putea fi înscrisă în pct. 11 al

art. 304 C. proc. civ., dispoziție care însă în prezent nu mai există, fiind

abrogată încă din 2000, prin O.U.G. nr. 138.

Nu se poate reține nici critica, că

soluția potrivit pct. 7 al art. 304 „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine pricinii”, în

realitate în hotărârea curții de apel sunt indicate și dezvoltate argumentele

în sprijinul soluției pronunțate.

În sfârșit nu se indică ce act a

primit o interpretare eronată din partea instanței pentru ca această critică să

răspundă situației prevăzute de art. 304 pct. 8.

Soluția instanței se întemeiază pe

corecta apreciere a probelor și aplicare a normelor Legii nr. 10/2001 la

situația de fapt dedusă judecății atât cât privește calitatea părților,

titlurile deținute de acestea asupra bunului revendicat și raporturile juridice

create între ele.

Pentru considerentele expuse se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta SC P. SA Pitești împotriva deciziei 23 A din 20 februarie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2004.